Regrete din online

Carina COZMINSCHI
Publicat în Dilema Veche nr. 806 din 1-7 august 2019
Regrete din online jpeg

Un moment grăbit de vulnerabilitate. O fotografie care nu va dispărea niciodată de pe suprafața Internetului. O intenție bună prost înțeleasă. Trolling nemotivat care a lăsat în timp semne. O condamnare dată de o rețea socială.

Nici anxietățile, rușinea, reacțiile impulsive și raportarea la ceilalți nu au rămas neatinse de revoluția online. O serie de decizii luate în mediul online ajung să fie resimțite în offline ca fiind nepotrivite și iau forma unor regrete. Am întrebat șapte adolescenți din țară ce anume din activitatea lor din online de pînă în prezent regretă. Unde simt că au greșit și ce ar fi putut face mai bine. Ce ar fi vrut să nu fi pus pe net.

Cum să scap de poza asta? Ce fac acum?

● Acum trei ani am mers la mare cu niște prieteni. Cîțiva dintre ei au vrut să stăm cu pancarta în Vamă, să strîngem niște bani. Scria pe ea „Dacă o ai mare, dă 1 leu, dacă nu… :)“ – o glumă ușor interpretabilă, dar cu un singur sens valabil pentru societatea noastră moderat perversă. M-au întrebat dacă mă bag. Mi s-a părut amuzant, așa că le-am spus da. La un moment dat a venit un tip. Am zîmbit cu el la cameră, iar prietenul lui a făcut o poză. În ziua următoare am primit un telefon care zicea să îmi verific Facebook-ul. Poza aia amuzantă a ajuns pe pagini de Facebook, iar oamenii dădeau cu hate în comentarii răutăcioase despre fața mea și ce făceam în fotografie. Familia mea și eu eram taguiți în comentarii. Voiam ca poza să dispară. Nu pentru mine, dar aveam nevoie de asta pentru că îi afecta pe cei din jurul meu. 

Am vorbit cu proprietarii paginilor și poza a fost ștearsă de pe majoritatea lor. Fotografia a mai apărut o dată, la șase luni – no reactions. La un an – am început să plîng și îmi era frică de poza asta. M-am simțit așa din cauza comentariilor. Acum rîd de poză, dar mă și apasă un pic în piept cînd o văd. Am înțeles că, odată ce ești pe Internet, nu mai ai cum să dispari de acolo. Mă gîndesc că poate, peste 10-20-30 de ani, o să rîd cu adevărat de ea. (Antonia, 18 ani, Botoșani)

 Țin minte că acum doi ani au circulat prin oraș niște poze nud ale unei fete, iar cum Botoșani e un oraș mic, am ajuns să văd și eu pozele respective, ba chiar fără să le cer. Pur și simplu am primit un mesaj de genul „Ai văzut-o pe fata asta?“. În momentul acela mi-am dat seama cît de aiurea reacționează oamenii și am pus cîteva story-uri pe Instagram în care am zis clar că cel mai bun lucru pe care pot să îl facă oamenii care vor să o ajute este să nu îi mai zică numele în postările lor și să lase totul uitării. După cîteva ore am primit vreo șapte mesaje în privat de la oameni pe care nici nu îi cunoșteam care m au întrebat de numele ei și dacă am pozele. Mi-am dat seama că am făcut exact opusul. (Matei, 16 ani, Botoșani)

Fenomenul de mai sus e cunoscut sub denumirea de revenge porn și presupune publicarea sau distribuirea unor imagini cu conținut sexual mai mult sau mai puțin explicit, fără acordul persoanei din imagini. Această formă de abuz are deja un nume al său pentru că a devenit un fenomen social și afectează, cu precădere, adolescentele. Pînă acum fapta nu a fost incriminată în Codul Penal, însă, recent, senatoarea USR Florina Presadă a depus în Parlament un proiect de lege care propune pedeapsa cu închisoarea pentru cei care publică imagini intime cu o persoană, fără consimțămîntul acesteia. 

Ce-aș fi vrut să nu fi pus pe net

● Îmi doresc să nu îmi fi arătat toate slăbiciunile în fața oamenilor care îmi citesc blog-ul. Acum vreun an treceam printr-o perioadă foarte vagă și încețoșată. Simțeam cumva că nu am un loc anume nicăieri și nici vreo persoană care să mă înțeleagă. Într-un moment de necugetare am scris un text și mi-am vărsat absolut toate gîndurile și supărările mele de la momentul respectiv pe foaie. M-am gîndit că n-am nimic de pierdut, așa că am postat pe blog-ul meu ce scrisesem. Era cel mai lung text scris de mine. După vreo oră am început să mă simt gol în fața unei mulțimi de oameni, așa că am șters postarea. Internetul nu e locul potrivit pentru a te descărca. Încearcă cu părinții sau prietenii. (Ștefan, 17 ani, Roman)

● Mereu mă urmărește gîndul că ceea ce postez nu este în regulă. Mania ștergerii postărilor sau arhivării lor este ca știrile de la ora 19 – zilnică și consecventă. Mă simt vulnerabilă cînd adaug online o poză cu mine, aud critici imaginare cînd îmi pun un colaj scanat pe Instagram, am frisoane cînd la Message Requests citesc scrisori obscene de dragoste de la străini ce nu se încadrează în nici un tipar de vîrstă. Probabil cel mai mult regret cînd, în loc să ignor, acord prea multă importanță părerilor exterioare, în loc să mă intereseze, de fapt, dacă eu sînt cea care e în regulă cu anumite idei pe care vreau să le fac publice. Frica de a fi judecată este mult mai puternică decît dorința mea interioară de a posta o anumită idee, pentru că bullying-ul online există, și încă la o intensitate într-o continuă creștere. (Silvia, 18 ani, București)

● Nu regret nimic din ce am postat în ultimii doi ani de zile, deoarece, mai nou, atunci cînd postez ceva pe Facebook sau Instagram o fac destul de asumat. Acum cîteva zile însă mă plictiseam și m-am uitat la tot istoricul postărilor mele pe Facebook. Am constatat cu o oarecare rușine că, atunci cînd eram mai mic, postam tot felul de poze ciudate cu mine și alte prostioare. Atunci credeam ca sînt cool, însă atrăgeam reacții negative din partea colegilor și replici de genul „Uite ce poză a pus și Patrick ăsta, se crede șmecher!“. Credeam că eu am dreptate și trebuie să ignor părerile lor, însă acum realizez că de fapt ei aveau dreptate și chiar postam penibilități de care încă îmi este oarecum rușine. (Patrick-Michael, 17 ani, Timișoara)

● O perioadă destul de lungă din gimnaziu am stat cu un anturaj nu foarte prietenos, mai ales pe rețelele de socia-lizare. În perioada aceea, fiind în mijlocul unui val de faimă pentru One Direction, grupul în care eram și-a căutat un motiv să se ia de fanii trupei. Nu ascultasem melodiile, nici nu îmi păsa sincer. Avînd în vedere că „prietenii mei“ nu susțineau așa ceva, nu aveam de gînd să o fac nici eu și am început să mă cert inutil pe tema asta cu cei cărora le plăcea trupa. Acum, cînd mă gîndesc, îmi vine greu să cred că am fost capabilă să o fac, nefiind genul acela de copil. Foarte multe persoane mi-au zis în anii următori că lucrurile pe care le-am spus i-au afectat și îmi dau seama cum am stricat zile bune unor oameni care pur și simplu ascultau muzică, doar din cauza efectului de turmă. (Ioana, 16 ani, Botoșani)

● Aparțin unei generații care preferă să își spele rufele în online decît să realizeze unde greșește. Prin 2017, m-am decis să duc o ceartă de pe WatshApp pe Instagram. După mai multe Instastory-uri lăsate cu seen, m-am decis să cîștig „războiul“ cu acea fată, punînd mai multe minitexte legate de ea. Singura reacție pe care o așteptam era de a îi răni orgoliul, arătîndu-i că îi sînt superioară, dar nu a fost așa. Pe lîngă cîteva reacții de „bravo, fată, dă să doară“ sau „nice, în sfîrșit îi demonstrezi cine e șefa“, care mi-au hrănit și mai mult orgoliul, a fost și reacția persoanei în cauză. În nici un caz ipotetic nu mă gîndisem că ea o să răspundă. Pe scurt, ne-am certat o oră pe tema „cine îl merită cu adevărat pe prințul pe cal alb“, iar la final am primit block. Dar dacă stau acum să analizez întreaga situație, realizez că din start greșeala mi-a aparținut. Faptul că am încercat să judec o persoană în online, instigîndu-i și pe ceilalți să nu o placă, nu m-a făcut să par decît total opusul a cine sînt acum sau cine eram atunci. (Alexandra-Cătălina, 18 ani, București)

anchetă realizată de Carina COZMINSCHI

Foto: flickr

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.