Vine vacanța cu trenul din Franța!

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
Vine vacanța cu trenul din Franța! jpeg

Întîmplător sau nu, tocmai lucrez la o carte despre vacanțele din comunism care, departe de a fi unele ideale (mai degrabă erau o evadare „obligatorie“ dintr-un cotidian mizerabil), reprezentau foarte bine spiritul unei epoci, dar și relațiile din cadrul familiei – „celula de bază a societății“, nu-i așa? Dar pentru mine astea au rămas vacanțele în adevărat sens al cuvîntului, cele de acum sînt călătorii, plecări, întoarceri. Vacanțe care implicau cîte un „sejur“ la mare sau la munte de 12 zile, uneori în ambele locuri, și la care participau, de regulă, tata, mama și copilul/copiii. Se pleca cu trenul, în cel mai bun caz cu autoturismul personal Dacia 1300. Biletele se achiziționau din timp de la ONT (Oficiul Național de Turism), uneori primeai și bonuri valorice pe care le foloseai pentru mîncare, în cazul în care găseai ce mînca pe acolo pe unde te duceai. Îmi amintesc de restaurantele cu mic dejunuri standard alcătuite din unt, marmeladă, brînză, uneori salam, alteori ou, ceai, chifle cu care puteai să-ți spargi capul, prînzuri și cine sărăcăcioase cu ciorbe cu damf de cantină, chiftele cu sos, piureuri, salate de varză și „suplimentele“ pe care ți le mai permiteai peste zi – clătite, pateuri, un simulacru de pizza, zmeură la cornet (la munte), piersici și lubeniță (la mare), floricele de porumb, vată de zahăr, măr pe băț, dacă erai norocos găseai și Pepsi. Cartea se va numi Vine vacanța cu trenul din Franța și va avea trei secțiuni – „La munte“, „La mare“ și „În orice împrejurare“. Iaca o mică mostră de vacanță comunistă:

„În vacanța de iarnă, vom merge cu toții la Sinaia. N-am mai găsit bilete la hotelul «Intercontinental» unde am fost anul trecut, tot în vacanța de iarnă. Hotelul semăna cu o prăjitură pe care o poți găsi la Cofetărie – cu tortul Doboș sau mai degrabă cu prăjitura Turist. Dar ce mi-a plăcut a fost că, în fiecare seară, se dădeau cîte două filme străine, la video. În prima zi, am căutat prin toată camera, chiar și sub paturi, și nici urmă de vreun aparat video!

Știu foarte bine cum arată – are Dia de la etajul doi, i l-a adus tatăl ei de pe vapor. E o cutie neagră, magică, în care intră casete video, iar pe casete sînt filme pe care nu le poți vedea la televizor. Filme adevărate de acțiune sau comedii cum e Polisacademi, 1, 2 și 3. Pentru că n-am găsit aparatul video în camera de la hotel, am fost foarte mirată. Anton mi a explicat că filmele erau într-adevăr pe casete video și se transmiteau printr-un cablu, așa ajungeau ele la toate televizoarele din camerele noastre, iar aparatul era undeva la recepție, închis probabil cu cheia ca să nu-l fure nimeni, pentru că e foarte valoros, costă mai mult decît o Dacie 1300.

Într-o seară, am văzut un film de dragoste cu o femeie și cu un bărbat care se tot plimbau cu un tren și se uitau unul la altul, uneori își vorbeau, alteori nu, dar se îndrăgosteau pe zi ce trece. Mama, care mai văzuse filmul, tot la video desigur, mi-a spus că se numea Folinginlov. În film nu se întîmpla mare lucru, nu era de rîs ca Polisacademi, așa că am adormit. La un moment dat, mama m-a trezit ca să văd bradul de Crăciun din film. Bradul avea vreo patru metri înălțime și crenguțe multe și dese, nu ca brazii noștri din Piața Obor despre care Anton spune că toți au chelit sau că nici măcar nu sînt brazi, sînt molizi. Bradul acela avea foarte multe globuri și beculețe, iar sub brad erau o mulțime de cadouri nedesfăcute care îi așteptau pe copiii din film. Cu siguranță că în pachete se găseau numai păpuși Barbie, mașinuțe teleghidate și jocuri Lego, ca acelea care apar în reclamele din revista Neckermann. Copiii din film n-au mai apucat să-și deschidă cadourile, erau mai importanți bărbatul și femeia din tren care jucau în rolurile principale și trebuiau să se sărute. Am adormit din nou, gîndindu-mă dacă bradul acela era adevărat sau nu. În fond, și bradul juca în film, iar în filme oamenii nu se împușcă de-adevăratelea, doar se prefac, nici sîngele nu e sînge, e suc e roșii. Așa că bradul putea foarte bine să fie unul fals, vopsit pe un perete, pentru că asemenea brazi de Crăciun nu există în realitate.“

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

ungaria handbal nemzeti sport webp
Catrinel Dumitrescu si Mircea Diaconu in Buletin de Bucuresti jpg
Visurile neîmplinite ale lui Mircea Diaconu. Răspuns înduioșător la întrebarea „Cum v-ați trăi ultima săptămână de viață?”
„Doamne! M-aș duce repede acasă, ca să mi se întâmple acolo, să nu fiu printre străini” – a răspuns Mircea Diaconu când a fost întrebat cum și-ar trăi ultima săptămână din viață. Îndrăgitul actor a dezvăluit și lista de visuri pe care nu și le-a îndeplinit.
image png
Totul despre operația de blefaroplastie. Cauze, costuri și recuperare
După ce s-a vehiculat că președintele Klaus Iohannis și-ar fi făcut o operație de blefaroplastie, tot mai multe persoane se întreabă ce este, cum se face și cât costă?
image png
Irina Margareta Nistor, șocată de moartea lui Mircea Diaconu. Cum a aflat că actorul nu mai este printre noi
Mircea Diaconu s-a stins din viață în urmă cu o zi, pe data de 14 decembrie. Actorul a murit cu câteva zile înainte de a împlini 75 de ani, iar apropiații săi au fost șocați de decesul acestuia. Printre ei s-a numărat și Irina Margareta Nistor.
surori minore violate de tata jpg
Țara în care abuzul copiilor ar putea deveni legal. Căsătoria cu fete de 9 ani, la un pas să fie permisă
Propunerile stârnesc îngrijorări în rândul grupurilor de drepturile omului, care avertizează că acestea ar putea încuraja violul și abuzul asupra copiilor.
dan petrescu fb1 jpeg
Zaharia Stancu   Foto Revista Teatrul nr 12 1974 png
Zaharia Stancu, „intelectualul oportunist“ care nu l-a uitat pe „Darie“
De la activismul socialist din perioada interbelică, la succesul literar obținut sub egida realismului socialist și până la controversa privind compromisurile politice, Zaharia Stancu rămâne o figură aparte a literaturii române.
Arges 1 jpg
Ionuţ Cosmin Culcuş a devenit cunoscut în toată ţara! A salvat un bărbat care s-a înecat cu mâncare
Bravo lui! Elev la Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” din Câmpina şi originar din Mioveni, Ionuţ Cosmin Culcuş a devenit cunoscut în toată ţara. Recent, tânărul a salvat viaţa unui bărbat care se înecase cu mâncare la o terasă, scrie adevarul.ro.
Banner Silviu Biris