vacanța ideală

O umbră minusculă

Toate vacanţele sînt ideale. De la un all-inclusive într-un complex balnear cu saună şi sală de fit-ness pînă la naufragiul pe o insulă pustie. Eu le-aş face pe toate.

„Darul“ Fecioarei din Lourdes nu a întîrziat să-și arate miracolul. Cioburile multicolore de la capătul tunelului s au transformat, pentru cei zece pasageri temporari, în oglindă. O oglindă adevărată, pe care Alice și-ar revendica-o peste timp, un ochi de lumină în care și-au recuperat chipul după o săptămînă de pelerinaj la Lourdes. Un contur înseninat de strălucirea privirii recîștigate. Și a unui zîmbet de mulțumire. Mulțumiri pentru ACROSS care a făcut ca totul să fie posibil. Chiar și impos

Mi-aș petrece vacanța într-o carte. Una mai veche, pentru a evita aglomerația, dar mai ales ambuteiajele care apar frecvent pe traseul lecturii cînd se produce o coliziune între doi cititori (unul conducînd un BMW Solenoid, celălalt aflat la volanul

Am întrebat, surprinsă, dacă e vreo problemă. Mi-a răspuns sec: „Vă rugăm, ieșiți din linie și așteptați“.

Sătulă, la un moment dat, de atîta perfecțiune, m-am hotărît, pe la 16 ani (și forțată de împrejurări, ce-i drept), să pornesc singură într-o vacanță. Unde altundeva decît tot la Cumpătu, un loc safe, în care toți mă știau? Plecasem să descopăr

Proprietarul s-a înființat prompt, neînțelegînd de ce noi dîrdîiam, ce climă om avea oare în România la sfîrșit de martie? În final, ne-a făcut o concesie, programînd centrala să încălzească apartamentul zilnic timp de cîteva ore, cît să fie doar

În vacanța de iarnă, vom merge cu toții la Sinaia. N-am mai găsit bilete la hotelul «Intercontinental» unde am fost anul trecut, tot în vacanța de iarnă. Hotelul semăna cu o prăjitură pe care o poți găsi la Cofetărie – cu tortul Doboș sau mai

O grădină a raiului cu leandri, măslini bătrîni, rodii și rîuleț interior, cu terenuri de tenis, mese de biliard și bolte de viță, cu viluțe separate risipite ici-colo, avînd tot confortul, cu piscină și plajă la mare rezervată, cu nisip. Aveam demipensiune

Am uitat locuri, oameni întîlniți, și nu cred că mi-am șters ceva din amintiri, ci pur și simplu nu le-am înregistrat pentru că nu știam, pe atunci nu învățasem să mă bucur, de parcă aș fi orbit pe toată durata călătoriei.

La Key West, Hemingway se scula în zori, se ducea la un pavilion pe care îl construise în grădină, la doi paşi de casă, urca spirala îngustă a unei scări exterioare de fier forjat şi intra în camera lui de lucru. Scria pînă la prînz, cînd soarele devenea de nesuportat. Apoi dormea puţin. După masă, mergea nu departe, la barul prietenului său, „Sloopy“ Joe. Acolo intra în vorbă cu oricine voia conversație. Pe vremea aceea, nu era așa de ursuz cum va deveni spre bătrînețe. Asc

Uită telefonul. Dacă în restul anului telefonul mobil e un instrument indispensabil, în vacanță îl port după mine ca pe un accesoriu – deci ca pe-un obiect aproape inutil. E bun cînd sună prietenii, e mereu pe modul silent cînd sună oricine altcineva.

Noi, băieții, ne făcuserăm săbii de lemn cu care ne luptam cu mărăcinii ca și cum ar fi fost „aliens“, monștri, species (habar n a-veam eu de chestiile astea, le-am descoperit mai tîrziu în filmele americane), era un nene care locuia într-o căs

Am cumpărat o caracatiță proaspătă. Nu știam că trebuie frăgezită, prin fierbere sau lovire, înainte de preparare, și am aruncat-o direct pe grătar. După o oră, focul se stinsese, iar caracatița era încă crudă, chircită și încovrigată în mod dezgustător. Am aruncat-o la gun