Drumurile care duc la Roma

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
Drumurile care duc la Roma jpeg

Ultimele vacanțe cu părinții au fost probabil concediile clasice la mare, genul de roadtrip cu ’80s hits compilate de tata la casetofon, stațiune liniștită, zece minute pe față, zece pe spate, gata, acum poți să mergi în apă. Așa încît, de cîțiva ani, eu și mama ne puseserăm în gînd să plecăm undeva doar noi două, fără griji legate de muncă, treburi casnice sau cine hrănește pisicile. Primăvara asta, am ales, fără prea multe deliberări, Roma. Ne doream amîndouă s-o vedem și aveam așteptări destul de mari: mîncare bună, muzee, străduțe pavate, arhitectură, italieni ospitalieri. Zis și făcut. Doar că drumurile care duc la Roma sînt, uneori, cu peripeții.

În mod ideal, o călătorie nu se începe cu mahmureala de după o petrecere cu prea multe pahare de vin. Dar ce mai era de făcut? După două ore de somn chinuit, am strîns din dinți, am turnat niște cafea în mine, am mai aruncat o privire înspre bagaje, rugîndu-mă să nu fi uitat ceva esențial, am chemat taxiul și-am făcut drumul Militari – aeroport sperînd ca partenera mea de călătorie, predispusă la îngrijorări inutile, să nu observe nimic. Din fericire, mama nu și-a dat seama. I-au distras atenția alte incidente, înainte să apucăm măcar să punem piciorul în avion: imediat ce-am ieșit din mașină, brațul troller-ului ei s-a rupt. Ei, nu-i nimic, se întîmplă, ne descurcăm, îl tragem pe rînd de mînerul mic, ne-am îmbărbătat una pe alta. O oră mai tîrziu, după ce taximetristul mi-a adus înapoi rucsacul rătăcit în mașină, am pus totul pe seama oboselii și ne-am zis în continuare că totul va fi bine. Așteptam amîndouă vacanța asta de prea mult timp.

Un zbor scurt și iată-ne ajunse în Roma. La intrarea în apartamentul închiriat prin Airbnb ne-a întîmpinat un armăsar cu două capete, sculptat din lemn – trimitere vagă la vestitul cal troian. Din fericire, casa arăta la fel de bine în realitate precum în imaginile de pe site, cu dormitoare încăpătoare și o terasă îngrijită, bibliotecă plină de cărți și fotografii înrămate pe pereți. Odată instalate, însă, ne am dat seama că, în afară de faptul că era situat în vîrful unui deal pe care l am urcat cu limba de-un cot, apartamentul mai avea o hibă: era complet neîncălzit. Proprietarul s-a înființat prompt, neînțelegînd de ce noi dîrdîiam, ce climă om avea oare în România la sfîrșit de martie? În final, ne-a făcut o concesie, programînd centrala să încălzească apartamentul zilnic timp de cîteva ore, cît să fie doar răcoare, nu de-a dreptul frig, insistînd în continuare că el, italiano vero, în pulover gros și sacou cum era, se simte foarte bine așa, exact la fel e și la el în casă, cu două etaje mai sus.

Odată problema „rezolvată“, am ieșit la soare, să explorăm orașul. L-am bătut în lung și-n lat cît ne-au ținut picioarele – ba uneori chiar și mai mult, avînd în vedere că eu, și cu harta în față, orbecăi în continuare cu spor. Ceea ce, pentru mine, nu e neapărat o problemă – am descoperit în felul acesta, în călătorii, o mulțime de străduțe fermecătoare și am dat accidental peste locuri pe care altfel nu le-aș fi găsit; numai că mama obosește mai repede și nu poate merge atît de mult pe jos. (Mama, îmi pare rău că te-am alergat.) Din fericire, am avut timp suficient: vreme de șase zile, am urcat și-am coborît colinele Romei, ne-am făcut selfie-uri la Colosseum, ne-am pierdut prin cartierul Trastevere, am mîncat paste și-am băut vin, am fotografiat pisicile, glicina înflorită, fîntînile și statuile nude care împînzesc orașul, am cutreierat grădinile Vilei Borghese, am intrat în biserici (mai mult mama) și librării (mai mult eu), am văzut orașul de sus, din turnurile Castelului Sant’Angelo, am dat de o expoziție Robert Mapplethorpe și ne-am oprit să ascultăm muzicienii stradali. Ne-au distrat mici întîmplări: într-o seară, în Piazza del Popolo, în vreme ce trei băieți interpretau „Stairway to Heaven“, deasupra lor, pe o scară foarte înaltă, un muncitor schimba un bec la felinarul stradal. Iar la Vatican, minute bune, ghidul nostru și un turist englez s-au ciondănit de zor pe tema „biserica mea e mai mare“.

Una peste alta, am dat uitării micile inconveniente și am avut parte de o vacanță plăcută. Am lăsat anxietățile deoparte și pur și simplu ne-am amuzat de tot ce ni s-a întîmplat. Altfel, stînd cu drobul de sare deasupra capului și numărînd neajunsurile, probabil că nici o călătorie nu ne-ar mai prii.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

01 parada port popular mioveni foto Art Photography jpg
Un oraș de provincie din România va intra în Cartea Recordurilor: va găzdui cea mai mare paradă a portului popular
Duminică, 11 mai, orașul Mioveni va deveni capitala portului tradițional, urmând a găzdui cea mai amplă paradă a costumelor populare, la care sunt așteptați peste 3.000 de participanți. Autoritățile au demarat deja formalitățile pentru a înscrie evenimentul în Cartea Recordurilor.
mancare de tip fast food jpg
De ce iubim mâncarea fast food. Ce spun cercetătorii
De ce ne atrage atât de mult gustul unui cheeseburger suculent, al cartofilor prăjiți crocanți sau al aripioarelor picante? Răspunsul nu ține doar de comoditate sau obiceiuri, ci și de biologia creierului nostru.
JD Vance, ales de Donald Trump ca vicepreședinte într-un eventual mandat la Casa Albă FOTO: X
E timpul pentru o împăcare istorică? Cât de aproape de reconciliere sunt SUA și Uniunea Europeană
SUA și UE sunt aliate și acest lucru nu se va schimba niciodată, susține expertul în securitate militară Hari Bucur Marcu. El explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, cum ar trebui interpretate declarațiile lui JD Vance, dar mai ales în ce măsură relațiile dinte SUA și UE s-ar putea normaliza.
femeie_atac de cord_shutterstock 1712713267 jpg
Durerea musculară sau atacul de cord. Cum le diferențiezi și când trebuie să te alarmezi cu adevărat
Învață să diferențiezi durerea musculară de un atac de cord și află când să ceri ajutor medical. Descoperă semnele unui infarct și al altor afecțiuni cu simptome similare.
4 baza jpg
Cine a câștigat prima confruntare dintre Nicușor Dan și George Simion?
Cine a câștigat prima confruntare dintre Nicușor Dan și George Simion?
Viaduct Foto Lucian Ignat jpg
Marile proiecte de infrastructură din vest, întârziate. Viaductul de autostradă așteptat de două decenii
Lucrările la cel mai spectaculos viaduct de pe Autostrada Transilvania (A3) au început în anii 2000, dar au fost blocate ani la rând. Tronsonul cu tuneluri de pe Autostrada Lugoj–Deva (A1), lansat după 2010, este încă în șantier. Și în cazul magistralei feroviare din vest, întârzierile sunt uriașe.
Nicolae Raţiu, foto captură video Facebook jpg
Fiul unui politician „încă respectat, admirat și iubit în ultimii 35 de ani”, indignat că George Simion abuzează de imaginea acestuia
După ce George Simion a folosit o frază a unui cunoscut şi apreciat politician român pentru a-l descrie pe Călin Georgescu, fiul acestuia a postat un mesaj în care îl acuză pe liderul AUR că abuzează de imaginea tatălui său şi denaturează mesajul acestuia.
Papa Leon al XIV-lea. FOTO AFP
Papii cu numele de Leon au schimbat istoria omenirii. Cine au fost „Papa Muncitorilor” și singurul suveran pontif sărbătorit ca sfânt și de ortodocși
În istorie au existat încă 13 papi care au purtat numele de Leon. Trei dintre aceștia au avut o importanță capitală în istoria întregii Europe, iar unul dintre ei a reușit să facă pasul esențial către modernizarea Bisericii și racordarea acesteia la realitățile contemporane.
efecte grindina 8 mai 2025 dolj   foto localnici (1) jpeg
Prăpăd în zeci de localități din raza sistemului antigrindină nefuncțional. „Cu ce să tragem? Cu promisiuni?”
Aproximativ 30% dintre localitățile din Dolj sunt afectate de fenomenele meteo extreme din cursul zilei de 8 mai 2025. În cele mai multe grindina a distrus zeci de mii de hectare de culturi. Sistemul antigrindină a fost oprit de Ministerul Agriculturii.