Drumurile care duc la Roma

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
Drumurile care duc la Roma jpeg

Ultimele vacanțe cu părinții au fost probabil concediile clasice la mare, genul de roadtrip cu ’80s hits compilate de tata la casetofon, stațiune liniștită, zece minute pe față, zece pe spate, gata, acum poți să mergi în apă. Așa încît, de cîțiva ani, eu și mama ne puseserăm în gînd să plecăm undeva doar noi două, fără griji legate de muncă, treburi casnice sau cine hrănește pisicile. Primăvara asta, am ales, fără prea multe deliberări, Roma. Ne doream amîndouă s-o vedem și aveam așteptări destul de mari: mîncare bună, muzee, străduțe pavate, arhitectură, italieni ospitalieri. Zis și făcut. Doar că drumurile care duc la Roma sînt, uneori, cu peripeții.

În mod ideal, o călătorie nu se începe cu mahmureala de după o petrecere cu prea multe pahare de vin. Dar ce mai era de făcut? După două ore de somn chinuit, am strîns din dinți, am turnat niște cafea în mine, am mai aruncat o privire înspre bagaje, rugîndu-mă să nu fi uitat ceva esențial, am chemat taxiul și-am făcut drumul Militari – aeroport sperînd ca partenera mea de călătorie, predispusă la îngrijorări inutile, să nu observe nimic. Din fericire, mama nu și-a dat seama. I-au distras atenția alte incidente, înainte să apucăm măcar să punem piciorul în avion: imediat ce-am ieșit din mașină, brațul troller-ului ei s-a rupt. Ei, nu-i nimic, se întîmplă, ne descurcăm, îl tragem pe rînd de mînerul mic, ne-am îmbărbătat una pe alta. O oră mai tîrziu, după ce taximetristul mi-a adus înapoi rucsacul rătăcit în mașină, am pus totul pe seama oboselii și ne-am zis în continuare că totul va fi bine. Așteptam amîndouă vacanța asta de prea mult timp.

Un zbor scurt și iată-ne ajunse în Roma. La intrarea în apartamentul închiriat prin Airbnb ne-a întîmpinat un armăsar cu două capete, sculptat din lemn – trimitere vagă la vestitul cal troian. Din fericire, casa arăta la fel de bine în realitate precum în imaginile de pe site, cu dormitoare încăpătoare și o terasă îngrijită, bibliotecă plină de cărți și fotografii înrămate pe pereți. Odată instalate, însă, ne am dat seama că, în afară de faptul că era situat în vîrful unui deal pe care l am urcat cu limba de-un cot, apartamentul mai avea o hibă: era complet neîncălzit. Proprietarul s-a înființat prompt, neînțelegînd de ce noi dîrdîiam, ce climă om avea oare în România la sfîrșit de martie? În final, ne-a făcut o concesie, programînd centrala să încălzească apartamentul zilnic timp de cîteva ore, cît să fie doar răcoare, nu de-a dreptul frig, insistînd în continuare că el, italiano vero, în pulover gros și sacou cum era, se simte foarte bine așa, exact la fel e și la el în casă, cu două etaje mai sus.

Odată problema „rezolvată“, am ieșit la soare, să explorăm orașul. L-am bătut în lung și-n lat cît ne-au ținut picioarele – ba uneori chiar și mai mult, avînd în vedere că eu, și cu harta în față, orbecăi în continuare cu spor. Ceea ce, pentru mine, nu e neapărat o problemă – am descoperit în felul acesta, în călătorii, o mulțime de străduțe fermecătoare și am dat accidental peste locuri pe care altfel nu le-aș fi găsit; numai că mama obosește mai repede și nu poate merge atît de mult pe jos. (Mama, îmi pare rău că te-am alergat.) Din fericire, am avut timp suficient: vreme de șase zile, am urcat și-am coborît colinele Romei, ne-am făcut selfie-uri la Colosseum, ne-am pierdut prin cartierul Trastevere, am mîncat paste și-am băut vin, am fotografiat pisicile, glicina înflorită, fîntînile și statuile nude care împînzesc orașul, am cutreierat grădinile Vilei Borghese, am intrat în biserici (mai mult mama) și librării (mai mult eu), am văzut orașul de sus, din turnurile Castelului Sant’Angelo, am dat de o expoziție Robert Mapplethorpe și ne-am oprit să ascultăm muzicienii stradali. Ne-au distrat mici întîmplări: într-o seară, în Piazza del Popolo, în vreme ce trei băieți interpretau „Stairway to Heaven“, deasupra lor, pe o scară foarte înaltă, un muncitor schimba un bec la felinarul stradal. Iar la Vatican, minute bune, ghidul nostru și un turist englez s-au ciondănit de zor pe tema „biserica mea e mai mare“.

Una peste alta, am dat uitării micile inconveniente și am avut parte de o vacanță plăcută. Am lăsat anxietățile deoparte și pur și simplu ne-am amuzat de tot ce ni s-a întîmplat. Altfel, stînd cu drobul de sare deasupra capului și numărînd neajunsurile, probabil că nici o călătorie nu ne-ar mai prii.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Mutu şi Alexandra Dinu jpeg
Mutu are poprire pe salariu. Alexandra Dinu l-a învins în instanță. Nu a plătit pensia alimentară de ani buni
Adi Mutu, antrenorul formației Rapid București, a primit o lovitură din partea Alexandrei Dinu. „Briliantul” a pierdut procesul intentat de fosta soție pentru neplata pensiei alimentare.
Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Putin facilitează accesul la cetăţenia rusă pentru străinii care se angajează în armată
Moscova va facilita accesul la cetăţenia rusă pentru străinii care semnează un contract în armată şi familiile lor, în plin conflict în Ucraina, potrivit unui decret semnat de Vladimir Putin.
Strazi deschise - strada pietonala - circulatie inchisa FOTO Inquam / George Călin
„Străzi deschise”: plimbări urbane şi evenimente în aer liber în cartierul Aviaţiei
Programul „Străzi deschise” readuce plimbările urbane şi evenimentele în aer liber în cartierul Aviaţiei, în zilele de 1 şi 2 octombrie, anunţă ARCUB.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.