Prima mea Elveție

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
Prima mea Elveție jpeg

Nu am o rețetă pentru a descrie sau pe baza căreia să-mi construiesc o vacanță ideală. Pentru mine, vacanța înseamnă o rupere de cotidian, de rutină, de obișnuit, drept care o consider mai mult decît o perioadă de odihnă, o consider o evadare într-un alt spațiu. Iar ca această evadare să merite cu adevărat, trebuie să aducă, mereu, aventura. Cum e, de exemplu, să te întorci dintr-o călătorie și, la întrebarea legitimă a cunoscuților curioși „Cum a fost?“, să nu poți decît să îngaimi un banal și plictisitor „A fost bine“?

Probabil că, dintre toate călătoriile mele, unul dintre cele mai palpitante și enervante momente pe care le-am trăit a fost cînd am ajuns pentru prima oară în Elveția – o călătorie care se putea termina înainte de a începe, chiar pe aeroportul din Zürich, fără să pun piciorul în afara terminalului.

Era cu mult timp înainte de intrarea României în UE (prin 2000), iar călătorii din Est trebuiau să facă dovada, pe atunci, la controlul pașapoartelor, că sînt cetățeni „integri“. Adică să aibă, pe lîngă pașaport, invitația cuiva din țara respectivă, dovada cazării la hotel, și bani cash – ca să demonstreze că se pot întreține și că n-au venit acolo la cerșit.

Aveam, bineînțeles, toate aceste dovezi cu mine, însă, la controlul pașapoartelor, după ce a verificat cu atenție atît pașaportul, cît și cazarea la hotel, după ce mi-a numărat banii cash, cu gest de negustor de tarabă, ofițerul de serviciu, fără nici o altă explicație, m-a rugat să ies din linie și să aștept. Am întrebat, surprinsă, dacă e vreo problemă. Mi-a răspuns sec: „Vă rugăm, ieșiți din linie și așteptați“.

Țin minte că telefonul mobil îmi era pe moarte, dar am reușit, totuși, să trimit un sms persoanei care mă aștepta, spunîndu-i, pe scurt, că nu sînt lăsată să intru în țară și că nu mi se dă nici o explicație.

Am așteptat, fără să înțeleg ce mi se întîmplă, cam 15 minute. Nedumerirea se transforma, cu fiecare minut care trecea, în revoltă. Nimeni nu-mi acorda nici o atenție, iar în spatele enervării, recunosc, simțeam umilința cuiva care e tratat ca un cetățean de mîna a doua. Brusc, însă, surpriză!

Ofițerul care nu-mi acordase pînă atunci nici măcar o privire a revenit, total schimbat. Era numai lapte și miere, îmi recuperase valiza de la bagaje și-mi repeta, încurcat, îmbujorat și aproape rușinat, că îi pare atît de rău pentru „neînțelegere“, căci dacă ar fi „știut“, cu siguranță nu s-ar fi purtat astfel și că mă roagă, din tot sufletul, să-i iertăm, repetînd obsesiv că speră că sejurul meu în Elveția nu va fi afectat de această încurcătură regretabilă.

Nu înțelegeam despre ce vorbește, dar mi-am zis că n-avea sens să cer detalii în clipa aia despre „încurcătură“. Ofițerul m-a condus pînă într-un birou, unde mă aștepta amicul meu elvețian, înconjurat de mulți alți domni în uniformă, care s-au ridicat brusc în picioare, surîzători și plini de scuze, urîndu-mi o vacanță de vis în țara lor.

Amicul, cu un aer arogant, le-a spus că va încerca să „remedieze“ pe cît posibil „problema“, m-a luat de braț și am ieșit din birou amîndoi, cu un aer înțepat. Imediat ce am părăsit aeroportul, masca de indignat i-a picat brusc, a izbucnit în rîs și mi-a povestit, ghiduș, printre hohote, toată tărășenia.

După ce-mi primise sms-ul, a dat buzna în biroul ofițerilor de la controlul pașapoartelor, întrebîndu-i, nervos, dacă își dau seama pe cine au oprit la graniță, turnîndu-le o poveste în care eu aș fi fost fiica unui „foarte influent om de afaceri din România“, iar purtarea lor față de mine aproape că „a provocat un incident internațional“. Ofițerii l-au crezut pe cuvînt (amicul meu avînd o oarecare poziție socială), au dat în bîlbîială și, scuzîndu-se, au îngăimat că, din păcate, au și ei ordine „de sus“: tinerele care veneau din Europa de Est, dacă nu aveau mai multe dovezi la activ și nu prezentau mai multă „încredere“, erau supuse suspiciunii cum că au venit pentru prostituție, fiind trimise înapoi în țara lor, cu primul avion. Recunosc că, la amuzamentul lui, am reacționat prompt cu cîteva cuvinte neaoșe și sănătoase, rugîndu-l pe amic să mi le traducă în germană. În caz de nevoie.

N-au fost necesare. Vacanța, deși începuse prost, a fost una dintre cele mai faine, însă, cu toate acestea, de fiecare dată cînd ajung pe aeroportul din Zürich, am o strîngere de inimă.

Pentru că, uneori, prima Elveție contează.

Foto: Francis Storr, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

virus studiu laborator foto shutterstock
Virușii care pot provoca cancer: specialiștii avertizează că unul din cinci decese oncologice ar putea fi cauzat de infecții
Experții spun că unul din cinci decese cauzate de cancer se datorează unei infecții cauzate de un virus.
driver 3978839 1280 jpg
Câți bani câștigă studenții care lucrează pe Bolt sau Uber în Iași: „Alt job nu mi-ar permite să...”
Tot mai mulți studenți din Iași aleg să lucreze ca șoferi pentru platformele de ride-sharing precum Bolt sau Uber. Motivele sunt variate, însă cel mai invocat rămâne programul flexibil, care le permite să își organizeze activitatea în jurul cursurilor universitare și altor angajamente academice.
Sumudica jpg
Dan Șucu i-a decis soarta lui Marius Ninel Șumudică. Comunicatul oficial al giuleștenilor
Rapid rămâne în formulă completă, după turbulențele de la Sibiu.
71933564 1004 webp
Péter Magyar: De ce are succes rivalul lui Viktor Orbán?
Fost susținător FIDESZ și actual adversar al lui Orbán, Magyar este cel mai popular politician din Ungaria. Partidul său, TISZA, îl devansează în sondaje pe cel al premierului. Cum a reușit și cine este Péter Magyar?
drujba pornita
Doi pietoni au amenințat cu drujba un șofer, după ce i-a claxonat când traversau neregulamentar
Un șofer din București a fost amenințat în trafic cu o drujbă, după ce a claxonat doi pietoni care traversau neregulamentar pe o stradă din Sectorul 2.
radu banciu jpg
Secretul rușinos al lui Radu Banciu. La câte materii a rămas corigent: „Am făcut liceul de râs”
Radu Banciu, cunoscutul jurnalist sportiv, nu a avut un parcurs școlar deosebit, ba chiar, în ciuda notorietății sale de azi, a fost un elev cu destule provocări în perioada liceului.
banner Irina Loghin
Irina Loghin și Sofia Vicoveanca dezvăluie secretul pentru a scăpa de riduri: „E cel mai bun demachiant.” Sfatul nutriționiștilor: „Catifelează pielea”
Irina Loghin și Sofia Vicoveanca scapă de riduri cu ajutorul uleiului de măsline: „Cel mai bun demachiant.” Ce spun nutriționiștii?
Maia sandu, foto Facebook jpg
Maia Sandu afirmă că Ucraina are nevoie de mai mult sprijin în urma atacului sângeros asupra Kievului din partea Moscovei
Liderii de la Chișinău, printre care și Maia Sandu, condamnă atacul cu rachete asupra Kievului, soldat cu persoane decedate și rănite, afirmând că Ucraina are nevoie de mai mult sprijin, mai multă apărare antiaeriană și subliniind că „doar forța poate opri acest război”.
Militari Kashmir FOTO AFP
India a anunțat că va revoca vizele cetățenilor pakistanezi, considerând țara vecină vinovată de atacul terorist armat
Tensiunile dintre India și Pakistan se intensifică și mai tare, în contextul în care autoritățile celor două state au anulat vizele pentru cetăţenii lor în ţările celeilalte ţări.