Cu vițelul și cu „nebunul satului“

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
Cu vițelul și cu „nebunul satului“ jpeg

Mergeam la pădure, găseam vizuini de vulpi și puneam capcane (dar n-am prins nici una). Dar la pădure puteam merge doar în grup, cu „băieți mai mari“ (adică de 18-20 de ani) căci, din cîte am înțeles eu atunci (cu mintea mea de 9-10 ani), mamele care își lăsau fetele în drumeție la pădure erau speriate de „muncitorii de la schele“ (printre păduri erau și niscaiva sonde care extrăgeau petrol), că se mai întîmplaseră, cică, niște lucruri… Am mers o dată și la stînă la Valea Dulce (așa se numea satul, și eu citisem Hänsel și Gretel și credeam că o să găsesc acolo o căsuță din turtă dulce), cu verii mei, să ducem un berbecuț și o mia (sau mielușă; uite că oamenii de atunci și de acolo – îmi zic eu acuma – intuiau niște chestii de gender care îi făceau să se exprime corect și paritar). A durat mult drumul, tanti Leana (mama verilor mei de-al doilea) s a îngrijorat, căci știa precis cît durează să ajungi la stînă și înapoi. Dar durase mai mult pentru că verii mei (și în primul rînd Vasilică, cel mai mare, căruia cei doi frați mai mici și sora Cornelia îi ziceau „nenea“) au tot poposit pe drum să culegem coarne și porumbe, să-mi arate (că eu eram „băiat de la oraș“) care sînt ciupercile bune și care sînt alea otrăvitoare. Și-am făcut și-un ocol pe la izvorul cu apă sărată. Am ajuns cu bine înapoi, la tanti Ana (sora mamei), care între timp făcuse mîncare pentru rațe și gîște, băgase vaca și vițelul în grajd (am poze cu vițelul; era „al meu“ – cît stăteam acolo în vacanță, două-trei săptămîni, pentru că eram cel mai mic; mi s-a spus să am grijă de el; și aveam) și ne-aștepta cu apa încălzită pe vatra din bucătăria de vară, că nu se cădea cu nici un chip să ne culcăm nespălați.

Și tocmai se pusese atunci, pe stîlpul din fața poieniței care despărțea cele 10-12 case din partea aceea de sat, un bec. Și lumea era mulțumită că putea să-și prelungească și pe-ntuneric obiceiul de a ieși pe băncuța din fața porții. Așa că, după ce se-ntuneca, ne adunam cu toții – adulți și copii – acolo, sub stîlpul cu bec. Adulții vorbeau de-ale lor, copiii inventau jocuri ad-hoc, pînă ne chema tanti Ana să ne spălăm și să ne culcăm.

Și mă enerva atunci Vuța (o chema Silvia – Silvuța, Vuța), că se tot băga în sufletul meu și nu pricepeam de ce. Era o fată drăguță, cu ochi mari, care tot venea după mine cînd eram cu toții, în poiană sau în pădure, și mă-ntreba dacă îmi place acolo, la țară, iar mie chiar îmi plăcea și nu pricepeam de ce mă întreabă. Așa că – nu mi mai amintesc precis – i-am zis Vuței un „Lasă-mă-n pace“ ferm și clar. Îmi plăcea mult de fratele ei mai mare (14-15 ani), căci mă lua la pescuit în heleșteul lor (da, aveau un heleșteu în fundul grădinii), unde pescuiam în general „fîțe“, dar uneori mai pica și un „cărășel“. Și într-o zi, cînd tanti Ana mi-a spus „Vezi că au venit țiganii cu șatra în sat, să nu pleci din curte“ (și vecinele ziceau același lucru, și în ziua aia nu ieșise nici un copil în poieniță, ca de obicei), fratele Vuței a venit să mă cheme la pescuit în heleșteu, iar apoi mi-a zis, misterios: „Vrei să-i vedem pe țigani?“. Și-am zis da. Și ne-am strecurat amîndoi prin lanul de porumb pînă am ajuns într-un loc de unde putem vedea malul gîrlei (n-am știut niciodată cum se numea pîrîul ăla, toată lumea i zicea „Gîrla“), unde erau multe căruțe cu coviltir și cai frumoși, de toate culorile, cum n-am mai văzut niciodată după aia (ceva-ceva, totuși, am văzut mai tîrziu, în filmul lui Emil Loteanu Șatra, dar – cinstit vorbind – nu se compară cu ce am văzut cu ochii mei, ascuns în lanul de porumb împreună cu fratele Vuței).

Și – să nu uit. Pe dealul de lîngă biserică, unde creșteau în libertate mărăcini, iar noi, băieții, ne făcuserăm săbii de lemn cu care ne luptam cu mărăcinii ca și cum ar fi fost „aliens“, monștri, species (habar n a-veam eu de chestiile astea, le-am descoperit mai tîrziu în filmele americane), era un nene care locuia într-o căsuță mică, de o cameră, care săpa de-a lungul și de-a latul dealului în căutarea unei comori pe care – cică – o îngropaseră acolo strămoșii lui. În fiecare an, constatam că erau săpate noi șanțuri. Noi, copiii, ne făceam în minte tot felul de povești, vedeam în fața ochilor mult aur și ne închipuiam că, în locul căsuței modeste de o cameră (din chirpici), o să apară la un moment dat un mic castel, după ce „nebunul satului“ o să găsească comoara. Dar nu ne puteam apropia, că „individul“ cu pricina punea cîinii pe noi – așa ne ziceau adulții din sat.

Asta a fost, pentru mine, „vacanța ideală“, cîțiva ani la rînd. În comuna Podenii Noi, județul Prahova. De atunci încoace, am avut parte doar de „vacanțe reale“. Pe care le știe toată lumea.

Foto: C. Slincu, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

bataie foto unsplash
Doi turci au atacat violent un bărbat pe o stradă din Alba Iulia
Doi cetățeni tuci au lovit cu maşina şi au bătut cu brutalitate un bărbat, pe stradă. Agresorii s-ar fi răzbunat pe victimă pentru că a furat mai multe bunuri din magazinul unuia dintre ei.
Shailene Woodley  foto   Shutterstock jpg
Dieta bizară la care a apelat o vedetă de la Hollywood: argilă mâncată cu lingurița la micul-dejun
Consumul de argilă în scopuri medicinale este o practică veche, întâlnită în numeroase culturi. De-a lungul istoriei, argila a fost utilizată pentru a ameliora diverse afecțiuni gastro-intestinale, precum diaree, indigestie și chiar sindromul de colon iritabil.
Nicolae Ceauşescu (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 6/1979)
Detaliul despre Nicolae Ceaușescu pe care puțini români îl mai știu. De ce avea un frate cu același nume
Este una dintre cele mai importante personalități din istoria recentă a României, iar de-a lungul timpului, s-au spus și s-au scris nenumărate lucruri despre acesta. Însă, chiar și în ziua de astăzi, doar foarte puțini români știu că Nicolae Ceaușescu avea un frate... pe Nicolae Ceaușescu!
pod tulcea braila foto asociatia pro infrastructura
S-a redeschis podul dintre Tulcea și Brăila. Se circulă din nou pe „Golden Gate de România”
Podul dintre Tulcea și Brăila s-a redeschis! Circulația pe „Golden Gate de României” a fost reluată între Tulcea și Brăila în urma lucrărilor de reasfaltare. Reparațiile provizorii continuă pe sensul Brăila-Tulcea, iar asfaltarea va fi realizată în primăvară dacă noua rețetă de asfalt se va dovedi r
kamala harris donald trump jpg
Toți ochii pe SUA! Alegerile de anul acesta vor scrie istorie, indiferent cine va fi învingător
Marți, 5 noiembrie, este ziua alegerilor în Statele Unite, iar Donald Trump şi Kamala Harris s-se luptă pentru un mandat de 4 ani la Casa Albă.
imane khelif facebook jpg
Campioana olimpică Imane Khelif este, biologic, bărbat, potrivit unui nou raport
Imane Khelif este din nou subiectului unui scandal, după ce în presă s-au „scurs” informaţii dintr-un raport întocmit de experţi endocrinologi în 2023, potrivit căruia ea este, biologic, bărbat. Vocile care susţin retragerea medaliei de aur câştigate la JO de la Paris sunt tot mai puternice.
e ti pasionat de fotbal urmare te meciurile pe un televizor inteligent kivi poza principala jpg
Ce aparatură de uz casnic vă spionează și trimite datele voastre personale către China. Dispozitivele spion despre care habar nu aveați
Fie că este vorba de friteuza cu aer sau de soneria video, mulți dintre noi folosim mai multe dispozitive inteligente în viața de zi cu zi.
1 par alb remedii jpg jpeg
Metoda inedită care te scapă de firele de păr alb. Amestecul „minune”, format din ingrediente banale, înlocuiește cu brio vizitele la salon
Indiferent de cât de mult sport facem și cât de sănătos mâncăm, odată și odată, părul nostru tot va începe să se albească. Din fericire, există câteva metode naturale și simple care ne pot ajuta să ținem acest fenomen sub control și să redăm părului nostru o culoare superbă și plină de vitalitate!
Geoana Foto Facebook jpg
Mircea Geoană, întâlnire secretă cu o deputată PSD. Politicianul a ajuns la tânără acasă cu șapca îndesată pe ochi și cu ochelari de soare
În urmă cu câteva zile, Mircea Geoană dezvăluia cine sunt persoanele cu care se sfătuiește în timpul campaniei prezidențiale. Printre acestea se numără și deputata PSD Ana-Maria Cătăuță, a cărui carieră este strâns legată de politician. Însă, se pare că cei doi se întâlnesc și în secret.