Război peloponesiac

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
Război peloponesiac jpeg

Am invidiat multă vreme găștile numeroase, închegate, cu istorie și pățanii comune, care au evoluat împreună, din prima zi de școală pînă în anii maturității. Mă uimea mai ales capacitatea lor de a-și face vacanțele împreună, cu colegi, amici, neveste și copii la grămadă – pentru mine, cu grupul meu de prieteni eterogen și răsfirat, un scenariu de neînchipuit.

Cu toate acestea, în 2009 se încheagă, nesperat, proiectul unei vacanțe de grup în Peloponez. Urma să fim, ca niciodată, șapte inși: eu, prietena mea de pe atunci, sora ei Irina, un amic mai în vîrstă, împreună cu fiul său, și un cuplu austriac. Plănuiserăm să mergem în Mani – peninsula severă, aridă și muntoasă pe care se află orașele Sparti (pe locul vechii Sparte) și Areopoli – „orașul lui Ares“ – din care a început Războiul de independență al Greciei. În Kardamili, la doi pași de satul în care urma să locuim, trăia încă formidabilul personaj Patrick Leigh Fermor, scriitor și militar britanic, luptător în rezistența cretană, care a rămas, după sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Grecia. Îi citisem una dintre cărți și îmi propusesem să-i fac o vizită, știind că fusese cîndva și în România.

Am pornit la drum defalcat, în patru grupuri: prietena mea cu avionul, eu și Irina cu mașina, amicul vîrstnic și fiul său cu o altă mașină, iar prietenii austrieci, dinspre Viena. O disipare suspectă de la bun început.

Austriecii au sosit primii și au luat partea leului – camera cu terasă de la etajul vilei închiriate; un prim prilej de ceartă cu prietena mea decepționată.

Ne-am propus, de cum am ajuns, să ne lăfăim zilnic în jacuzzi-ul generos, cu jeturi multiple, bulbuci și efecte luminoase, aflat în grădina casei.

Într-o zi, la tavernă, Irina a început să emită pe un ton categoric banalități de genul „toți bărbații greci sînt frumoși și atletici ca niște statui“ (grecești, se înțelege) sau „e binecunoscut faptul că fructele de mare cresc potența“. La a treia cugetare am clacat și m-am răstit la ea destul de grosolan. Prietena mea i-a sărit în apărare. Am început să urlăm cu toții. Amicul vîrstnic a încercat să ne tempereze, ceea ce ne-a stîrnit pe toți, inexplicabil, împotriva lui.

În altă zi, am cumpărat o caracatiță proaspătă. Nu știam că trebuie frăgezită, prin fierbere sau lovire, înainte de preparare, și am aruncat-o direct pe grătar. După o oră, focul se stinsese, iar caracatița era încă crudă, chircită și încovrigată în mod dezgustător. Am aruncat-o la gunoi.

Serile, cînd reveneam acasă, treceam pe lîngă o clădire stranie, cu ferestre opace, aflată în plin cîmp. Dinăuntru răzbătea un bubuit surd, iar dacă se întîmpla ca cineva să deschidă ușa, un torent de sunete se revărsa, pentru cîteva secunde, în stradă. Era singura discotecă din zonă, plasată în afara orașului, discret, ca o casă de toleranță. Sătule de taverne, de peisaje aride și sate patriarhale, fetele au început să tînjească; băieții au acceptat, în cele din urmă, dezgustați, o seară „disco“. Nici nu intrăm bine în stabiliment, și un grec masiv, atletic, ca în fanteziile Irinei, se apropie curtenitor de grupul nostru. M-am indispus. Credeam că va urma o hărțuială penibilă de cămin cultural sătesc, încheiată, eventual, cu bătaie. Dar grecul s-a dovedit a fi, chiar dacă vădit interesat de Irina, politicos și ospitalier. Era chiar patronul localului, aveam să aflăm, și îl chema Iorghios. Pe scurt, s-a îndrăgostit lulea de Irina și ne-a însoțit, din seara aceea, peste tot. Voia să o viziteze și la București, dar iubitul ei de acasă – un mafiot dîmbovițean, afacerist dubios și coleric – i-a scormonit în telefon și a descoperit schimbul înflăcărat de mesaje. Ca atare, m-a sunat pe mine, presupusul codoș care i-a oferit-o pe Irina kou-ros-ului maniot, m-a boscorodit, m-a înjurat și m-a amenințat cu bătaia.

Nu m-am încumetat să îl vizitez pe Fermor. Am ezitat, am amî-nat și am dat tîrcoale casei, imaginîndu-mi întîlnirea. Am ratat o ultimă șansă. A murit, doi ani mai tîrziu, la 95 de ani.

Curînd după întoarcerea acasă, cuplul austriac s-a despărțit; la fel și eu, de prietena mea.

Inutil să mai spun, n-am intrat în jacuzzi nici măcar o singură dată.

Foto: Ronny Segel, flickr

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Un român grobian la meciul Cîrstea – Kvitova: S-a rușinat și comentatorul Digi Sport VIDEO
Din păcate, avem huligani, nu doar pe arenele sportive din țară. Mai nou, niște indivizi dubioși ne fac de râs și afară!
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.