Două săptămîni de orbire

Publicat în Dilema Veche nr. 806 din 1-7 august 2019
Două săptămîni de orbire jpeg

Era prin 2008-2009 și eu aveam sigur sub 18 ani cînd am ajuns pentru prima oară în Italia, fără părinți, fără ca ei să știe inițial, într-o vacanță de două săptămîni în care plănuiam, alături de alți trei prieteni, să facem cu mașina un tur al peninsulei. Era prima dată cînd ieșeam din țară, de fapt, eram ușor panicată că s-ar putea prăbuși avionul, iar tata să afle de la știri că devenisem unul dintre acei adolescenți care ascund lucruri după ce cer voie și nu sînt lăsați, alegînd chiar teoria de viață a tatei: zic ca tine și fac ca mine. Zicînd ca tata și făcînd ca prietenii mei, am ajuns la Milano într-o zi atît de călduroasă încît deja eram indispusă. Poate e relevant că unul dintre cei trei era iubitul (de atunci și de acum, sînt chiar atît de puțin spectaculoasă), alături de sora lui și de soțul acesteia. Relevant pentru că, dacă am fi fost cu toții doar amici, probabil că ne-am fi supărat și ne-am fi suportat cu totul altfel. Așa, cel puțin unul dintre cei implicați a fost nevoit să mă suporte pe mine cînd m-am enervat din cauza căldurii insuportabile, cînd am început să mă crizez pentru că stăm prea mult în mașină, pe autostradă, și e plictisitor, că mi se redeșteptase fix atunci agorafobia și patru oameni în aceeași mașină era ceva ce nu puteam concepe, dar și claustrofobia, căci mașina era spațiu închis și pe mine mă lua cu leșin. Poate că atunci și-a dat seama și că am potențial de nevastă care să fie țîfnoasă din orice, de dimineața pînă seara, motiv pentru care încă sînt o stimabilă domnișoară.

Deși multă vreme după aceea m am chinuit să recompun în memorie traseul exact, locurile vizitate, plajele care mi-au plăcut cel mai mult, orășelul din vîrf de munte unde am petrecut o noapte excepțională – mă relaxasem, în sfîrșit, datorită prieteniei arătate de proprietari, mîncării bune, însoțită de cîteva pahare de limoncello –, n-am mai reușit. Și nici n-am vrut să întreb pe nimeni, de la o vîrstă fiecare începe să își amintească cu precizie cum un anume lucru a decurs complet diferit față de ce-și amintește celălalt.

Țin minte frînturi inexacte, știu că Vaticanul mi s-a părut complet neatrăgător, dar că mi-a plăcut teribil de mult la Lido di Ostia; că pe o străduță foarte aproape de Colosseum am avut un moment de mică epifanie, căci se însera și lumina cădea într-un anume fel pe strada pietruită, pe florile și frunzele de pe terasa cu două mese, iar eu am simțit, dar numai o clipă, impulsul de a mă bucura, de a-mi da voie să plonjez în acel carpe diem cu care pe-atunci nu eram de acord, dar am alungat repede gîndul și-am revenit la atitudinea aceea de mătușă de modă veche care e mereu „înțepată“ și care te privește cu dispreț. Nu mai știu dacă ne-a prins furtuna pe o plajă din Pescara, Ancona sau Rimini, lucru care iarăși mi-a plăcut – eram doar noi pe o plajă întinsă, patru pete de culoare pe nisipul din care valurile mușcau tot mai mult și destul de amenințător, de vreme ce toți ceilalți dispăruseră în doar un minut sau două, cu tot cu copil, cățel, prosop.

Știu sigur că n-am ajuns la Veneția și că nu ne-am avîntat prea departe în zona de sud, gîndindu-ne că aveau să mai fie ocazii și uitînd că noi ni le facem. La întoarcerea la Milano am fost la Como, pe care aveam să-l revăd de mai multe ori în anii ce au urmat, dar care atunci nu m-a impresionat cu absolut nimic.

Acum, scriind și încercînd să scormonesc într-o memorie care mă lasă înainte de a împlini măcar 30 de ani, am început să am dubii chiar mai mari. Oare ne-am început turul din Roma, nu din Milano? Oare am coborît dincolo de Bari și Matera? Oare angajatul bătrîn de la biroul de informații pentru turiști găsit la un metrou (Milano, Roma, alt oraș), căruia eu îi ceream informații în engleză, în vreme ce el mă întreba în italiană de unde sînt, exclamînd apoi ceva ce n-am priceput, dar ce am intuit (si, si, rumena, vuoi sposare con un italiano, certamente), oare pe el atunci l-am întîlnit sau mai tîrziu?

Ce-mi amintesc dintr-un tur al Italiei făcut în două săptămîni? Cele cîteva epifanii și cîteva crize de nervi, oboseală și nemulțumire. Am uitat locuri, oameni întîlniți, și nu cred că mi-am șters ceva din amintiri, ci pur și simplu nu le-am înregistrat pentru că nu știam, pe atunci nu învățasem să mă bucur, de parcă aș fi orbit pe toată durata călătoriei.

Foto: Chris Yunker, flickr

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Halep, prima veste bună după o lungă perioadă: Situația paradoxală cu care se confruntă
Constănțeanca de 31 de ani traversează un sezon trist, per ansamblu.
image
Angajată băgată în comă de patron. Bărbatul a fost arestat. „Ce, vrei să demisionezi?“
Femeia a fost sechestrată și lovită cu un topor în momentul în care a mers la firmă să-și depună demisia. Angajata a ajuns la spital în comă de gradul unu. Soțul acesteia a sunat imediat la 112.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.