Frivolitatea – un scut de dantelă

Publicat în Dilema Veche nr. 802 din 4-10 iulie 2019
Frivolitatea – un scut de dantelă jpeg

Frivolitatea este o instituție a sociabilității. Ea nu este nici viciu și nici virtute, ci un mod de a fi, o atitudine în fața provocărilor vieții. Cel mai simpatic lucru legat de frivolitate este că ea nu poate fi simulată. Nimeni nu se poate preface că ar fi frivol. Oricine își poate lua, de circumstanță, un aer plin de gravitate, dar frivolitatea nu poate fi mimată.

Deși e un artificiu, un dublu de suprafață al sinelului, o mască, frivolitatea nu poate exista decît în regimul unei desăvîrșite nonșalanțe, doar dacă respiră naturalețe, spontaneitate. Nu e o haină de schimb, un costum de vacanță pe care să îl poarte din cînd în cînd, drept ușurare temporară, cei care au decis că nu sînt interesați decît de lucruri serioase, profitabile, de probleme fundamentale, de creșterea randamentului, de mărirea averii, de monumentalizarea imaginii de sine, de investițiile solide, de marile teme, de osia lumii sau de situarea cît mai aproape de buricul pămîntului.

În același timp, oamenii fug de tot ce e perceput ca fiind greoi, de tot ce presupune ideea de povară, de orice formă de masivitate strivitoare. Cu toate acestea, imperativele necesității, presiunea utilității sînt reprezentate în termeni de soliditate, greutate, consistență și în final resimțite ca valoare. După cum puncta Milan Kundera, „nu este grav decît ce este necesar, nu are valoare decît ceea ce cîntărește greu“. Prin opoziție, trec drept frivolități lucrurile superflue, considerate detalii inutile, a căror absență nu ar împiedica funcționarea mecanismelor, supraviețuirea și, în general, continuarea vieții pe pământ.

Acest sens este prezent în limba engleză, unde frivolity are și înțelesul de îmbunătățire, ameliorare, înfrumusețare, finisare în scopul sporirii confortului de utilizare și atractivității unui produs. De exemplu, în 2013, agenția Publicis London, în vederea poziționării automobilului Dacia Sandero drept mașina cea mai accesibilă din Marea Britanie, a creat campania de promovare  pornind de la ideea că acest brand este inamicul oricăror adaosuri inutile, fiind „one that favours function over frivolity“. Sloganul campaniei, FRIVOLITY – you do the -maths, sugera printr-un paradox că tocmai această „scuturare de podoabe“ ar fi adevărata frivolitate, modul cu adevărat inteligent de a te bucura simultan și de confortul financiar, și de foloasele aduse de orice mașină de calitate. 

Frivolitatea nu se opune seriozității, dar îi ia în calcul limitele și îi ridiculizează ambițiile deșarte indirect, prin atenția acordată așa-ziselor nimicuri, pe care se ostenește să le înfrumusețeze și să le ridice rangul. Frivolitatea poate trece drept un lux aristocratic, expresie a libertății de a alege mizele acțiunilor și de a-ți cheltui efortul în figuri liber alese.

De altfel, Alain semnala că frivolitatea ar fi „un état fort sérieux“ și că nu trebuie confundată cu lejeritatea, nepăsarea sau cu ignoranța. El spunea că frivolitatea nu are nimic de-a face cu naivitatea, cu ingenuitatea. „L’ingénu n’est nullement frivole“,  dimpotrivă – continua Alain –, el ia totul în serios și examinează cu lanterna toate ungherele. Frivolul știe care sînt locurile periculoase și are grijă să le ocolească. Apoi Alain se întreba: „Cine n-a început să cînte noaptea ca să-și facă un pic de curaj?“. În aceeași linie, Jean Cocteau credea că frivolitatea este cel mai drăguț răspuns care poate fi dat angoasei. Cu ironia de rigoare, și -Proust, la rîndul său, atrăgea atenția asupra binefacerilor frivolității: „Necazul oricarei femei pălește cînd probează o rochie nouă.“

În franceză, adjectivul frivole vine din latinescul frivolus, care înseamnă van, inutil, futil, lipsit de importanță, lipsit de valoare. Aceeași rădăcină are și cuvîntul friable (friabil), care trimite tot la ideea de lipsă de consistență, de pulverizare, de mărunțiș, de fragment neînsemnat.

Chiar dacă se întîmplă să opereze cu lucruri fragile, delicate, cu miniaturi, cu dulci nimicuri, frivolitatea nu e sentimentală. Frivolitatea e o convenție, un joc, o mască, ea izvorăște dintr-un reflex cerebral. Ține de minte, nu de inimă. Ca în orice altă situație, adecvarea reacției este esențială. Iată ce spune Erasmus: „Nimic nu e mai prostesc decît să tratezi cu seriozitate chestiunile frivole, dar nimic nu e mai spiritual decît să arunci frivolități în fața lucrurilor serioase.“

Inima, sentimentul – mai ales cel afișat ostentativ – oferă tabloul -kitsch-ului eviscerat, cu măruntaiele lui moi, lucioase, complezente, culante. Kitsch-ul e o formă de lingușeală, de flatare, face mereu cu ochiul, dă coate, șoptește cu nădejdea unei complicități: nu-i așa că e drăguț? nu-i  așa că e dulce? nu-i așa că te recunoști? Asta e cea mai îngăduitoare oglindă pe care o poți întîlni! Nu vrei să te gîdil un pic și pe burtică? Să te mîngîi pe cap măcar?

Dacă familiaritatea, intenția tragerii de șireturi, contagiunea sentimentală sînt apanajul kitsch-ului, frivolitatea este o punere în scenă a sinelui, presupune detașare și distanțare, are disimularea  ca modalitate de interacțiune, fiind o strategie de apărare. Uneori poate fi aureolată de maliție, dar în subteran există mereu autoironie. Frivolitatea exclude deopotrivă emfaza și entuziasmul naiv. Nu cunoaște crisparea, chircirea, încruntarea. Frivolitatea apără de certitudini opace, de dogme, de pompă. Comportamentul frivol e un filigran urban dezinvolt, o broderie spirituală subtilă, elegantă, cu fire alese.

De altfel, în limba franceză, en frivolité desemnează o tehnică de decorație dantelată, obținută cu croșete sau mai ales cu suveica. Aceste decorații, numite frivolet, sînt înrudite cu macramé-ul și fac parte din familia dantelelor. Cînd spunem dantelă ne gîndim la ornamente duios-delicate, numai că, în franceză, dentelle vine de la vechea denumire, petites dents (dințișori).

Nu e o simplă coincidență faptul că volanele și mînecile cămășii tradiționale din Maramureș se termină zimțat, în așa-numiții „colți“ (numele complet al acestui motiv ornamental fiind „colți de lup“). Dincolo de înfrumusețare, ornamentul avea această funcție magică de protecție, de apărare, realizarea acestei funcții apotropaice fiind pusă pe seama unei posibile lupte nevăzute între acești colți de pază, gata să intimideze, poate să și sfîșie forțele malefice.

Frumusețea acestor frivolități dantelate are deci sarcina de a ține la distanță răul, agresiunile nevăzute. Un adevărat scut de dantelă. În treacăt fie spus, încadrarea acestui tip de ornamentare în registrul războinic defensiv e probată și de faptul că inițial dantela era rezervată exclusiv decorării veșmîntului masculin. Cu timpul, cu delicatețe, femeile deposedează bărbații (și) de aceste arme.

Aș păstra această continuitate metaforică dintre frivolitate ca atitudine și frivolitățile ca ornament apotropaic. Văd aici o cheie de înțelegere a utilității acestui comportament care nu se bucură de o reputație prea grozavă. De regulă, auzim vorbindu-se despre frivolitate în termeni depreciativi, care taxează nemilos superficialitatea arogantă, seninătatea inconștientă, felul săltăreț de a dansa pe vulcani încinși. O grimasă special-dezaprobatoare e rezervată babei care se piaptănă atunci cînd țara arde. Cu grăbire sînt etichetați drept frivoli toți „nealiniații“ de care vorbește Gellu Naum cu atîta empatie, și toți cei care se țin la distanță de insuportabila seriozitate falimentară a lumii.

Nu în ultimul rînd, frivolitatea poate fi un avatar al acceptării slăbiciunilor, un mod de a recunoaște limitele proprii și de a înfrunta dezamăgirea produsă de insuficiența, imperfecțiunea sau poate chiar ostilitatea lumii.

La finalul piesei Un tramvai numit dorință, fragila Blanche DuBois își vine în fire, zîmbește, își recompune ținuta și reușește să se abandoneze cu demnitate destinului. Avînd în ochi ultimele sclipiri patinate ale unei latente forțe de seducție, se sprijină cu abia sugerată cochetărie de brațul necunoscutului și exclamă cu o grație frivolă: „Toată viața am depins de bunăvoința străinilor!“. Vorbele ei o învăluie ca un șal diafan, dantelat, un ultim scut de protecție în fața brutalității lumii. 

Lucia Terzea-Ofrim este conferențiar univ. dr., predă cursuri de antropologie culturală la Facultatea de Litere, Universitatea din București. În prezent este lector de limba română la Universitatea din Tel Aviv.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Misterul dinților prezentați de ucraineni a fost deslușit. Foto: Twitter/ Ministerul Apărării din Ucraina
Adevărul despre „dinții din aur găsiți într-o cameră de tortură din Harkov“: au fost furați de ruși de la un dentist
Fotografia cu o cutie cu dinți de aur, care a devenit virală pe rețelele sociale și prezentată ca o probă a brutalității forțelor invadatoare, s-a dovedit a fi o parte din colecția unui stomatolog local care a fost jefuit.
Klaus Iohannis la Praga la Consiliul European informal FOTO Presidency jpg
Iohannis a reiterat, la Praga, deschiderea României pentru procesul de reconstrucție a Ucrainei
Preşedintele Klaus Iohannis a reiterat, la Praga, poziţia României privind independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi continuarea sprijinului constant al ţării noastre, pe multiple planuri.
spital corabia
Spitalul care căuta medici în Bulgaria vrea să renunțe la chirurgi. Administrator: „A fost o idee, n-am acceptat”
Cheltuielile de personal depășesc la Spitalul Orășenesc Corabia din Olt 85% din totalul bugetului. Managerul spune, într-un raport oficial, că mai multe posturi de medic nu se justifică.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.