„Piatra de temelie a industriei festivalurilor muzicale“ – interviu cu Cristian BUSUIOC

Publicat în Dilema Veche nr. 804 din 17-23 iulie 2019
„Piatra de temelie a industriei festivalurilor muzicale“ – interviu cu Cristian BUSUIOC jpeg

Cristian Busuioc a fost radio DJ, sound-designer la PRO TV, iar din 2000 şi-a fondat propria companie de management artistic, ocupîndu-se de cariera artistică a mai multor trupe locale (Shukar Collective, AB4, The Mono Jacks, Electric Brother, Șuie Paparude, OCS, Coma, EMIL). În 2004 a fondat One Event, o companie care a organizat și produs concerte cu artiști internaționali precum Placebo, Massive Attack, Muse, Suede, Bryan Ferry, -UNKLE, DJ Shadow, Air etc. În 2013 s-a alăturat echipei de producție a TIFF, coordonînd și producînd secțiunea muzicală a festivalului. În 2016 a fondat DokStation, Festivalul de film documentar de muzică (http://dokstation.ro).

Cînd ați văzut prima dată concertele de la Woodstock?

Foarte tîrziu, după 1990, cred. Atunci cînd a explodat la noi „traficul“ de casete video VHS și, în cele din urmă, mi-a picat și mie în mîna „casetă magică“. Cred că prima oară am văzut-o la un prieten pentru că în perioada respectivă familia mea încă nu avea propriul video-player.

Ați văzut documentarul de anul acesta, Woodstock: Three Days That Defined a Generation de Barak Goodman?

O, da! L-am văzut cu sufletul la gură și am rămas interzis aflînd cum a fost pusă, inconștient, piatra de temelie a industriei festivalurilor muzicale. Și multe alte lucruri „nespuse“ despre acest festival, lucruri care acum, cînd industria de gen a ajuns la un nivel incredibil, sînt ca niște „pietre prețioase“. De exemplu, eu știam că Woodstock a avut acces gratuit. În realitate s-au vîndut bilete în avans, dar din cauza lipsei de experiență a organizatorilor s-a ajuns în situația în care, cu şapte zile înainte de eveniment, lucrările de amenajare a spațiului să fie atît de întîrziate încît nu a mai fost timp fizic pentru finalizarea gardului ce ar fi trebuit să delimiteze zona. Decizia nedorită, dar luată de nevoie, a fost ca accesul să fie, în final, gratuit. Și multe, multe astfel de detalii ale organizării care nu au fost explicate și detaliate pînă acum. Este și o lecție pentru cei ce doresc să intre în acest domeniu al organizării de evenimente muzicale. Merită văzut cît mai repede acest documentar.

Cum ați început să organizați concerte?

Muzica este pasiunea vieții mele, iar după ce am decis, în 2000, să încep să mă ocup de artiști autohtoni din postura de manager, trecerea la organizarea de concerte a venit destul de natural. Dar și dintr-o frustrare personală, încercînd să arăt că se poate organiza un eveniment muzical în condiții decente și cu multă pasiune și dăruire. În 2004, cînd am organizat primul eveniment (concertul Bălănescu Quartet Maria T), deja aveam la activ peste trei ani de experiențe „tragice“ cu concerte făcute după ureche și fără pic de „bun-simţ“. Pentru că, de fapt, dacă e bun-simţ și pasiune este imposibil să nu iasă ceva de calitate, indiferent de domeniul în care activezi.

Cum ați început festivalul Dok-Sta-tion?

DokStation a luat naștere tot după un moment de „dezamăgire“: acum patru ani i-am propus lui Tudor Giurgiu să selecteze la TIFF două documentare muzicale (unul despre Lee „Scratch“ Perry și altul despre The Orb) și m-a refuzat, elegant, pe motiv că sînt prea nișate. Aşa mi-a venit ideea unui festival de filme documentare care să trateze domeniul muzical, adică trupe/artiști, genuri, studiouri de producție, evenimente și tot ce ține de muzică. Peste cîteva zile discutam deja ideea cu Claudiu Mitcu (regizor de documentare și mare pasionat de muzică) care a marșat imediat și, peste alte cîteva săptămîni, aveam deja echipa care se află și astăzi în spatele DokSta-tion: Ileana Bîrsan, Alina Tarba, Claudiu și cu mine.

Ce ne pregătiţi cu această a patra ediţie din 12-15 septembrie?

Ediția din acest an va fi dedicată stilului disco. Vom proiecta în jur de șase documentare ce vor trata acest gen și vom putea să prezentăm publicului evoluția lui, impactul asupra scenei muzicale internaționale, dar și metamorfozarea acestui stil în alte genuri, care au făcut istorie la rîndul lor. Dar vom avea o serie de premiere naționale, documentare care au fost deja aplaudate la alte festivaluri internaționale de film: David Bowie: Finding Fame, Radiohead: Mutant Band, Marianne & Leonard: Words Of Love, PJ Harvey: A Dog Called Money, Suede: The Insatiable Ones, New Order: Decades, Swans: Where Does A Body End? şi I Want My MTV.

Ce planuri de viitor aveți cu acest festival?

Vom încerca ca, de la o ediție la alta, să l creștem și sperăm ca, începînd cu anul viitor, să reușim să-l „exportăm“ și în alte orașe din România. Avem discuții inițiate cu parteneri din Cluj, Sibiu, Timișoara și Iași. Sper să ne iasă.

Primul disc cumpărat, ultimul disc cumpărat şi cel mai de preţ vinil pe care-l deţineți?

Sincer, nu mai ţin minte care a fost primul disc cumpărat, dar cred că un Best of The Smiths. Ultimul vinil cumpărat este Violence de la Editors. Iar cel mai de preț vinil al meu este Pearl Jam, Vitalogy: cînd a decis să lanseze Vitalogy, trupa era într-o campanie de revigorare a formatului vinil și a decis să lanseze albumul, cu o săptămînă înainte de lansarea oficială, în zece mii de exemplate numai în format vinil. Eu am una dintre aceste cópii.

Dacă ați putea aduce pentru un concert în România orice trupă din istorie / din prezent, ce-ați aduce?

Din istorie: Nirvana și David Bowie. Din prezent: după ce am adus pentru prima oară în România Placebo și Muse, mi se pare mai mult decît normal să urmeze Radiohead.

Dar dacă ați putea duce orice trupă românească din istorie / din prezent la un mare festival de afară, ce-ați duce?

Din istorie: Timpuri Noi, formula din 1988. Din prezent: Balkan Taksim.

Dacă ați putea trimite în spaţiu, pentru a întîlni alte civilizaţii, un documentar muzical, un DVD cu un concert live şi un disc de vinil, ce ați trimite?

Documentar muzical: trilogia David Bowie (Five Years, Last Five Years și Finding Fame). DVD: Portishead, Roseland NYC Live, iar vinil: Nirvana, Nevermind.

a consemnat Marius CHIVU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

GettyImages 953521996 jpeg
Cum s-a scris istoria gustului românesc: de la prima carte de bucate la „biblia“ Sandei Marin
Într-o epocă în care măsura unei femei se cântărea în dibăcie culinară, retetarul românesc a început să se scrie nu în bucătării boierești, ci în paginile unor volume care au transformat arta gătitului într-un act de identitate.
De astăzi se răceşte şi vin ploile,  chiar lapoviţa în unele zone jpeg
Cum va fi vremea de Crăciun. Unde va ninge și ce temperaturi vor fi în țară
Dacă visați la un Crăciun cu zăpadă, cel mai probabil nici în acest an nu îl vom avea. Cel puțin la câmpie. Meteorologii spun că este posibil să apară ninsori doar la munte și în depresiuni. În Capitală, am putea vorbi mai degrabă despre lapoviță și ploi.
meal preparation 6713976 1280 jpg
Trucurile din gospodărie pe care ar trebui să le știe toate gospodinele. Oferă soluții rapide și eficiente pentru numeroase probleme
Cartea „Tot ce trebuie să știe bărbatul genial”, semnată de Oliver Kuhn și publicată de editura Baroque Books & Arts, oferă numeroase recomandări practice care se dovedesc utile nu doar bărbaților, ci și gospodinelor aflate în căutarea unor soluții rapide și eficiente.
Şedinţa solemnă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului consacrată depunerii jurământului de către preşedintele ales al României, Nicuşor Dan, la Palatul Parlamentului din București. FOTO Inquam Photos / George Călin
Ce au făcut deputații și senatorii partidelor suveraniste în Parlament într-un an de mandat. Record de moțiuni de cenzură, dar puține legi promulgate
Trei partide suveraniste au reușit să intre în Parlament la alegerile de anul trecut: AUR, SOS și POT. Deși nu au avut prea multe inițiative legislative, parlamentarii suveraniști s-au remarcat prin scandaluri și numărul mare de moțiuni.
Austro Hungarian cavalry entering Bucharest, 6 December 1916 jpg
Cum a pierdut România Bucureștiul. Cronica unui festival criminal de corupție, incompetență și orgolii, care a dus țara în pragul dezastrului
Pe 16 decembrie 1916 românii pierdeau bătălia de la Argeș în fața trupelor germane și austro-ungare, încheind o campanie militară dezastroasă. În urma acestei înfrângeri, capitala țării a fost ocupată de armatele inamice. Era prima dată în istoria modernă când pierdeam Bucureștiul.
Horoscop, foto shutterstock jpg
Horoscop săptămâna 15–21 decembrie 2025. Ultima Lună Nouă a anului 2025 aduce claritate, direcție și planuri de viitor
Horoscopul săptămânii 15–21 decembrie 2025 marchează un moment-cheie pentru toate semnele zodiacale, odată cu ultima Lună Nouă a anului, un prilej ideal pentru bilanț și noi începuturi. Săptămâna debutează cu Luna în Scorpion, pe 15 decembrie, iar în aceeași zi Marte intră în Capricorn, poziție cons
Cafenea Foto Freepik (2) jpg
O tânără care se laudă că va munci de sărbători i-a revoltat pe români: „După ce a oprit camera, plângea”
Mesajul unei angajate într-o cafenea, mulțumită că va fi la lucru de sărbători, a stârnit o mică revoltă pe rețelele de socializare. Pentru numeroși români, Crăciunul și Revelionul au rămas „sfinte” în privința odihnei și a timpului liber, deși în trecut erau obligați să muncească în aceste zile.
praf jpg
Praful din casă te îmbolnăvește fără să-ți dai seama. Ce trucuri te ajută să îl reduci și ce greșeli trebuie să eviți
Praful nu poate fi eliminat complet dintr-o locuință, însă poate fi redus semnificativ prin metode corecte și obiceiuri adaptate. Această pulbere fină, formată din particule microscopice, se răspândește constant în aer și se depune pe suprafețe, având un impact direct asupra sănătății.
Liceul Mihai Ciuca din Saveni FOTO Cosmin Zamfirache (1) jfif
Liceul ultra-modern din România care oferă o șansă unică la educație. Ajută sute de elevi de la țară și oferă condiții ca în filme
Un liceu reabilitat cu fonduri guvernamentale la Săveni, un orășel din județul Botoșani, oferă o șansă la educație pentru sute de adolescenți din nordul extrem al României. Liceul este renumit pentru dotările sale moderne dar și pentru că se adresează unei categorii largi de elevi.