Educația sentimentală. Adică educație media

Publicat în Dilema Veche nr. 803 din 11-17 iulie 2019
Educația sentimentală  Adică educație media jpeg

Tare îmi mai plac sondajele de opinie! Alea cinstite, cu întrebări grave și capcane care pîndesc de la întrebarea 11 încolo, cînd ai uitat ce ai răspuns la 3 și iese demonul perversității din tine. Alea prin ale căror crăpături pătrunde, vorba bătrînului Cohen, lumina dulce a ipocriziei. De exemplu, sondajul potrivit căruia cei care cred în Judecata de Apoi sînt sensibil mai mulți decît cei care cred în viața după moarte. Cum ar veni, prindem Înfricoșata Judecată în viața asta de acum… Sau cele prin care oamenii se plîng că nu au la TV emisiuni culturale și dezbateri politice serioase și cu miez, că, mamă, Doamne, ce le-ar mai privi. Dar dacă te uiți, cu ochiul care rîde, la cifrele de audiență, vezi cum se face de privește toată lumea show-uri cu blonde, cu mame care-și însoară fiii cu forța și alte intelectualisme de gen.

Dar cel mai tare și mai tare mi-a plăcut un sondaj (http://www. digitalnewsreport.org/survey/2019/overview-key-findings-2019/) din săptămînile din urmă din care reieșea că 49% din subiecți au încredere în știrile pe care le consumă. Altfel spus, privind cu ochiul care plînge, majoritatea oamenilor consumă știri în care nu cred. De ce? De ce? Răspunsul pe care întrebarea îl invită este simplu și dureros de acceptat: pentru că „știrile“ nu mai sînt „de crezut“. Ele sînt o formă de petrecere a timpului (nici nu mai îndrăznesc să spun „liber“, pentru că 1) nu e liber și 2) privim știri tot timpul, nu doar cînd nu avem ce altceva face). Ele sînt o plăcere. Un stimulent. Uneori, o adicție. Alteori, chiar mediul în care ne petrecem.

Știm deja că omul este un animal narativ, o creatură povestașă. Trăim din și cu povești(ri), zic unii că nevoia de narațiune ar fi ceea ce ne face „oameni“. Schema narativă este cea care ne ajută să distingem mișcările intenționate de cele mecanice. Ne naștem, susțin unii, cu un modul cognitiv al consecinței: lucrurile trebuie să aibă un motiv, iar acolo unde nu îl vedem, îl inventăm, pentru că nimic nu naște din nimic. Astfel povestea-i gata…

Miturile și, apoi, religia organizată au fost primele noastre surse de narațiune. Maestrul Gutenberg a „democratizat“ cititul, prin multiplicarea, în primul rând, a scrierilor religioase. Trăgîndu-și seva din aceeași tehnologie, presa scrisă a împrumutat din aura acestor scrieri, de la „credință“ la „credibilitate“ fiind un pas ușor (de) făcut. A venit apoi radioul, care ne-a cuprins urechile – și doar Orson Welles și al său Război al lumilor ne pot spune cît de credibile erau și vocile care ieșeau din cutie. Televizorul ne-a furat și ochii și mințile, creînd idoli, furnizînd modele și trăind din speranțele și fanteziile noastre. După cum, ostentativ cinic, spunea Patrick Le Lay, Președinte Director General al TF 1: „Despre televiziune se poate vorbi în multe feluri. Dar din perspectiva de business, să fim realiști: la bază, sarcina TF1 este să ajute Coca-Cola, de exemplu, să-și vîndă produsul. Or, pentru ca un mesaj publicitar să fie recepționat, trebuie ca creierul telespectatorului să fie disponibil. Emisiunile noastre au menirea de a-l face disponibil: adică să-l distreze, să-l destindă, pregătindu-l între două mesaje publicitare. Ceea ce vindem noi către Coca-Cola este timp de creier omenesc disponibil.“

Chiar și așa, în tot acest timp, știrile noastre veneau de undeva. Exista un sediu al lor, profesional, mai mult sau mai puțin priceput, mai mult sau mai puțin onest, dar întotdeauna identificabil. A fost nevoie să apară Internetul pentru ca „democratizarea“ discursului public să fie completă. Nu doar că putem să citim mai mult/ce vrem/orice, dar putem să și contribuim la acest amalgam căruia, în lipsă de alt termen descriptiv mai edificator, îi spunem „conținut“. Contribuția nu mai este condiționată de credibilitate, de autoritate sau de profesionalism. Ea este garantată ca drept al omului, pentru că fiecare dintre noi are dreptul la opinie. Circulația informației este și ea garantată ca atare, fără criterii constrîngătoare ca adevărul sau relevanța – și, paradoxal, e bine așa, pentru că asta ține poveștile în viață.

Ne-am mutat întîi dintr-o economie a banilor într-una a atenției, în care timpul de creier odihnit era moneda de schimb. Dar cum atenție vrem nu doar să dăm, ci să și primim, lupta se ascute. Ne mutăm, fără a prinde chiar de veste, în economia emoțiilor. Pentru că nimic nu este mai generator de atenție decît sentimentele noastre, cele primare – plăcere, frică, ură, dezgust. Cu acestea sîntem ațîțați, pe acestea le căutăm în ceilalți cînd ne citim sau ne scriem știrile. Ar fi aproape înduioșătoare această întoarcere la sentimente, la „uman“, dacă nu s-ar face în detrimentul rațiunii. Și dacă vrem să ieșim întregi din acest tumult, să mai înțelegem cîte ceva din lumea care ne înconjoară, trebuie să ne educăm. Noi pe noi, noi între noi. E OK să simțim lucruri (oameni sîntem!), e și mai bine să ne depărtăm apoi de ceea ce simțim și să începem să judecăm. Vestea proastă e că e complicat și ne luptăm cu propriul nostru creier. Vestea bună e că, în cele din urmă, dincolo de orice, noi sîntem Șeful.

Ioana Avădani este director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Coloană de tancuri ucrainene în timpul unei ofensive în Ucraina AFP PHOTO / UKRAINIAN MINISTRY OF DEFENCE
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Zelenski anunță progrese „puternice“ ale forțelor armate ucrainene în sudul țării
Este a 223-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Zelenski anunță progrese ale forțelor armate în sudul Ucrainei.
Burleanu
România vorbelor goale: Naționala, batjocorită de niște oameni care una spun, alta fac
O trecere în revistă a declarațiilor oferite de Răzvan Burleanu, Mihai Stoichiță și Edward Iordănescu, de la începutul anului până acum, ne oferă un tablou șocant.
Dacia link logo
Întârzieri de livrări pentru modelele Spring și Jogger de la Dacia
Din cauza deficitului de componente electronice, Dacia Spring și Jogger comandate înainte de 16 iunie 2022 se confruntă cu termene de livrare prelungite până în februarie și martie 2023.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.