P.P. Carp: politică și literatură

Antonio PATRAȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 805 din 25-31 iulie 2019
P P  Carp: politică și literatură jpeg

Lui P.P. Carp (1837-1919) i s-a recunoscut unanim vocația politică, de om de idei și de caracter, literatura fiind pentru latifundiarul de la Țibănești o preocupare ocazională, de tinerețe, căreia colegii săi din grupul junimist i-au dat o mult mai mare importanță, îndeosebi după apariția Convorbirilor. În 1867, cînd se tipărește primul număr al legendarei reviste ieșene, Carp era deja plecat de ceva timp la București, unde își făcuse în mod strălucit debutul în viața publică, dovedind abilități remarcabile de diplomat și contribuind la aducerea lui Carol I de Hohenzollern pe tronul țării. La ședințele de cenaclu, marele om politic a fost prezent doar de cîteva ori, înainte ca junimiștii să pornească lupta cu scriitorii generației de la 1848 și să se impună ca o „nouă direcție“. Cu toate acestea, deși a lăsat pe seama lui Maiorescu bătălia din cîmpul literaturii, Carp a imprimat dialogurilor cu prietenii săi o altitudine cognitivă, o demnitate etică și o pecete stilistică de neconfundat, de severă ținută clasică, asumate ulterior de întregul grup ca un blazon sui generis.

În broșura pe care i-a dedicat-o în 1941 (P.P. Carp, critic literar și literat), E. Lovinescu reconstituie cu minuție firava, dar semnificativa activitate literară a politicianului, rezumabilă la cîteva articole polemice și traduceri, în care descifrează urmele unei autentice vocații abandonate. Mai importante decît creațiile scriitorilor autohtoni, influențate de modele străine de mîna a doua (romane senzaționale, de tip foileton) și ca atare discutabile ca valoare, i s-au părut viitorului politician traducerile din marea literatură universală, prin care publicul românesc trebuia educat estetic. Nu întîmplător, prima întrunire în cenaclu a junimiștilor a avut ca temă chiar traducerea lui Carp din Macbeth, menită a furniza creatorilor autohtoni un etalon de stil și de compoziție literară. Și tot acum, înainte ca Maiorescu să-și publice răsunătoarele texte polemice, traducătorul lui Shakespeare se lansează în cîteva atacuri tăioase la adresa lui Hasdeu, cel mai important cărturar român al momentului (va fi declarat „geniu“ în Parlament), căruia îi contestă calitățile de scriitor și istoric, reproșîndu-i lipsa de obiectivitate și incapacitatea de a trata documentele în spirit pozitivist, științific. Pe lîngă acestea, Lovinescu mai reține doar două texte de critică literară stricto sensu, unul dedicat fabulelor lui G. Sion (academician de orientare liberală, desființat lesne ca scriitor) și altul, mai curînd îngăduitor, despre debutul lui Ronetti Roman (studiul apărea în 1878, în plin scandal pe tema revizuirii articolului 7 din Constituție referitor la arzătoarea „chestiune evreiască“). În toate articolele menționate, autorul Istoriei civilizației române moderne identifică o metodă de analiză retruvabilă și în „criticele“ maioresciene și care constă în confruntarea dintre modelul ideal al genului (drama, tragedia, romanul etc.), definit teoretic, și realizarea sa concretă în cadrele inevitabil imperfecte ale unei creații literare oarecare.

Scriitor „ocazional“ așadar, Carp a dovedit că putea fi cu ușurință, de și-ar fi pus în gînd, criticul en titre al junimiștilor, făcînd să pălească poate, peste timp, steaua lui Maiorescu. Superioritatea aristocratului moldav a fost susținută printre alții de Iorga, pentru care Maiorescu nu depășea statutul ingrat de imitator ambițios, dar steril, de o creativitate pur formală, stilistică. Deși îi recunoaște lui Carp preeminența ca orator (determinată de pasiunea învestită în discurs, care se umple astfel de fiorul vieții), Lovinescu înclină însă balanța de partea lui Maiorescu, pe motiv că olimpianul magistru s-ar fi consacrat cu devoțiune literaturii, lăsînd în urma sa o operă scrisă infinit mai consistentă și sistematică. Dorind să separe neapărat literatura de politică, așa cum înțelegea să înalțe ziduri de netrecut între estetic și cultural, teoreticianul „mutației valorilor“ refuză să constate totuși caracterul la fel de „ocazional“ al criticelor lui Maiorescu – căci diferența dintre criticele lui Carp și cele maioresciene e doar cantitativă, și nu structurală! În acest sens, Lovinescu omite să menționeze că Maiorescu însuși s-a consacrat cu pasiune politicii, adunîndu-și discursurile în volume pe care le-a prefațat cu mare atenție, considerîndu-le fără ezitări opera sa fundamentală. Boierul moldovean nu a nutrit însă ambiții de autor și s-a lăsat admirat de alții, neglijîndu-și talentul literar, care s-a manifestat în toată splendoarea în discursurile lui politice. Cu toate acestea, deși atribuie oratoriei valoare literară și o prețuiește ca atare din unghi estetic, Lovinescu refuză să vadă și reversul medaliei – anume, că și literatura capătă la rîndul ei o semnificație politică, dacă e privită din unghi social.

În consecință, se pare că și imperturbabilul Maiorescu va fi văzut în critica literară și în literatură în genere doar un mijloc de afirmare politică, la care a renunțat fără regret atunci cînd i s-a dat ocazia să devină efectiv politician. Tînărul Duiliu Zamfirescu îi reproșa de aceea într-una din frumoasele sale scrisori, și nu fără temei, lipsa de continuitate în activitatea literară. Psihologia succesului, a arivismului ca formă de afirmare socială e specifică burghezului, zice-se, pentru că reflectă un etos individualist, bazat pe înțelegerea vieții ca luptă. Iar Maiorescu a fost un burghez (Gherea îl plasează în categoria proletarilor intelectuali, iar Călinescu îl consideră un „terian ardelean“ pus pe căpătuială), care se știe că a sacrificat cu bună știință prietenia cu Carp la bătrînețe, de dragul ascensiunii politice și al simpatiei suveranului. A cîștigat așadar bătălia cu vechiul său prieten și în politică, nu doar în literatură, oferind posterității cea mai completă și mai părtinitoare totodată cronică a vieții politice românești din timpul domniei lui Carol I – e vorba, desigur, despre Istoria contimporană a României.

Verba volant, scripta manent, conchide Lovinescu în finalul broșurii sale, sancționînd implicit disprețul lui Carp față de literatură și față de ideea supraviețuirii prin scris. „Cuconul Petrachi“ a fost însă un om de acțiune și un contemplativ totodată, ca orice moldovean respectabil, care a făcut din politică și un joc estetic superior și care a permis astfel intelectualilor să joace un rol însemnat în viața publică și să medieze între cele două mari partide istorice ale țării, de pe pozițiile unui conservatorism liberal. Așa cum a arătat însă C. Gane în remarcabila lui monografie din 1936, P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării (ar merita o reeditare!), de numele latifundiarului de la Țibănești se leagă de fapt cele mai importante momente din istoria modernă a României, de la episodul venirii pe tron a lui Carol I și pînă la intrarea în Primul Război Mondial, cînd fostul lider politic al junimiștilor și-a afirmat răspicat filogermanismul, mărturisind că preferă să piardă împreună cu nemții decît să meargă alături de ruși la cîștig. Și chiar dacă istoria nu i-a dat dreptate atunci, memoria noastră a reținut atitudinea nobilă a unui exemplar de elită al umanității, care a preferat să piardă cu demnitate decît să renunțe la ideile lui.

Să nu uităm că astfel de oameni s-au născut și la noi cîndva. 

Antonio Patraș este profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza“ din Iași.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.