Bulevardul social media și regulile de bună purtare

Vlad ANDRIESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 806 din 1-7 august 2019
Bulevardul social media și regulile de bună purtare jpeg

Rețelele sociale ne-au fost vîndute drept o utopie în care vom putea să ne regăsim prietenii pierduți, în care vom ține legătura cu oamenii apropiați mai ușor. Și pînă la un punct au îndeplinit cu bine acest rol. Am intrat în utopia aceasta cu naivitatea începuturilor. Iar apoi au apărut elementele complicate, ca în viață: oamenii și au spus opiniile politice, mulțimile au tăbărît pe oameni lipsiți de apărare și i-au umilit public, radicalizarea a fost din ce în ce mai profundă.

Sînt cîteva elemente de interacțiune socială care fac rețelele sociale mai periculoase decît interacțiunea față-n față. În primul rînd, vorbim de o scară uriașă la care nu am mai fost obișnuiți să comunicăm. Un articol poate să facă zeci de mii de like-uri sau să fie redistribuit de sute de mii de ori. În al doilea rînd, ne încredem în opiniile persoanelor pe care nu le cunoaștem. Dacă-n natură sîntem în mod obișnuit suspicioși la opiniile altora, iar ele ajung cu greu la noi, pentru că trec prin filtre geografice și de apropiere, în social media verificarea informației devine din ce în ce mai complicată.

De asemenea, specialiștii vorbesc și despre așa-numitul colaps al contextului. Comentariile și reacțiile din social media nu mai sînt filtrate de bunul-simț al contextului. În viața reală încercăm să spunem ceva în cunoștință de cauză despre o persoană. Uneori doar pentru că vedem acea persoană, ne impune un anumit mod de a vorbi cu el/ea. Pe Internet, în pseudoanonimitatea de acolo, nu avem acest filtru.

Ca un alt element de background, un studiu realizat în 2016 și publicat la Oxford University -Press (McCauley & Moskalenko), arată că social media ne face mai furioși. Dacă în viața reală grupurile se radicalizează treptat, pe măsură ce discută, în social media procesul este accelerat. Dacă ai un grup care are aceleași credințe relative, așa-numita bulă, ea va deveni mai radicală pe măsură ce evoluează, pentru că elementele extremiste vor avea o voce mai apăsată.

Și ajung la subiectul meu de astăzi. Cum limitezi și cum te aperi de discursul plin de ură de pe Internet, cum te protejezi de bullying? O voi face pe puncte.

În primul rînd, modul în care te ferești de hate speech este filtrarea conținutului prin bun-simț. Modul în care ne construim un feed social depinde de noi. Folosiți cu încredere butoanele de unfollow, unfriend sau chiar block. Personal, am peste 50 de persoane la block, nu pentru că m-au atacat pe mine personal, ci pentru că am considerat că opiniile lor mă deranjează prin extremismul lor. De asemenea, dau unfollow unor prieteni care împărtășesc postări greșite.

Dacă nu vreți să faceți asta, folosiți cu încredere butoanele de Report for hate speech sau Report for bullying. Cum identificați acest lucru? Să știți că algoritmii Facebook nu sînt perfecți; din acest motiv, oameni absolut normali au primit interdicție la postare pentru că au fost identificate cuvinte greșite în statusurile lor.

Să dai report nu înseamnă să raportezi ceva ce nu este în acord cu opiniile tale personale. Dacă cineva e agresiv, dacă folosește termeni nepotriviți pentru o etnie, gen, rasă, atunci merită un report. Ulterior, Facebook analizează aceste rapoarte prin filtrare umană. Societatea are și o modalitate de autocurățire, iar social media trebuie să facă asta. Pentru că nu vrem o Poliție a Facebook-ului, ne administrăm singuri acest spațiu.

Am vorbit pe scurt despre cum să identificăm hate speech. Dacă cineva e „țigan“ după care urmează un adjectiv negativ, atunci e hate speech. Dacă cineva e „jidan“ într-un comentariu, aveți un exemplu simplu. Dacă cineva e batjocorit pentru religia lui sau altcineva pentru alegerile sale privind orientarea sexuală, aveți de-a face cu hate speech.

Nu vă așteptați însă la rezultate instantanee. Dacă vă faceți obiceiul ca măcar o dată pe zi să dați report la ceva pe care-l considerați bullying sau hate speech, atunci rețelele vor învăța mai bine cum să identifice aceste lucruri, independent de limba în care ne exprimăm.

Și ca soluție de viitor: aș introduce din clasa I, ba chiar de la grădiniță, lecții de educație civică online. Pentru că este esențial ca cei mici să înțeleagă și să identifice comportamente care nu au ce căuta pe o rețea socială, înainte de a fi expuși acestora. Pentru că altfel vor putea să creadă că acesta e mediul și așa trebuie să vorbească. Și da, dacă vei ajunge în anumite colțuri ale Internetului, normele de hate speech vor fi întrecute, dar pe acelea trebuie să le analizăm separat, pentru că funcționează ca un „ghetou“ online, cu regulile și principiile proprii. Dar în social media e ca pe bulevard, și regulile de bulevard ar trebui aplicate. 

Vlad Andriescu este redactor-șef la start-up.ro.

Foto: flickr

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.