PE CE LUME TRĂIM

Legat de Şumudică, nimic nu e surprinzător.

Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

S-a spus apoi că Uniunea Europeană discriminează România acordînd subvenții mai mici pentru agricultură decît cele plătite pentru unele state vestice.

Prezentul e confuz și un pic ipocrit.

Dictatorul – cel cu vocația „ascendentului” așadar – împinge trăsătura menționată către exces (megalothymos), transformînd-o, dintr-un element de construcție, într-o unealtă de asuprire.

Sporadic, formele argotice apar în texte literare din epocă: „avînd întîlnire cu o femeie «giorno»” (Mihail Grămescu, în Viața Românească, mai 1982); „Așa!... Giorno!”

Cumva am și convingerea că o astfel de lectură a literaturii ar duce la formarea unei mase mai mari de cititori.

În sportul românesc, şi prin extindere în România, a izbucnit un război între ceea ce unii numesc bun-simţ, civilizaţie, incluziune, toleranţă, iar alţii jug al corectitudinii politice, antinaţionalism, distrugere a valorilor tradiţionale.

Acest fel de a fi, direct și plin de umor, nu ar fi trebuit să-i știrbească nimic din onoare sau măreție. A fost un om rar.

Un an mai tîrziu, Putin încă ține speech-uri delirante. Un an mai tîrziu, în Ucraina încă se moare și ne-am obișnuit cu asta.

Lumea este îngrijorată și confuză.

E interesant să constatăm cît de repede a intrat în limba română cuvîntul jazz, într-o perioadă de conectare culturală intensă cu lumea occidentală.

În fond, o inspecție ar trebui să fie doar ocazia pentru ca această prestație să fie îmbunătățită de pe urma unor sfaturi și a unor îndrumări.

Cînd intri în vestiarul Croaţiei, Franţei, Argentinei, Poloniei, ştii că trebuie să te ridici la nivelul unor legende.

Cine caută trasee echilibrate și neexagerate în ale religiei, științei sau gîndirii trebuie să fie mereu atent.

Este clar că Uniunea Europeană își reduce nivelul de achiziții de țiței din Rusia, la fel cum a făcut-o și cu gazele naturale.

Nu erau mese rotunde cu experți și jurnaliști la televizor care încep orice răspuns la orice întrebare cu cele mai letale două cuvinte din lumea media: «Eu cred».“

Oricît de bizar ar suna ideea unora, istoria unui grup trece, inevitabil, prin limba vorbită de membrii săi standard.

„Să o ții ascunsă în interiorul palmei chiar dacă ea este aprinsă!”; „Adică să o ții ascunsă în palmă!

Și ce poți face, atunci cînd te confrunți cu acest fanatic (aflat, cum spune Oz, uneori, în tine însuți)?

E greu să fii şeful olimpic al lumii în timpul războiului din Ucraina, cum a fost greu să fii şeful catolicilor planetei în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

După cum spunea Borg, în viață mai sînt și alte lucruri în afară de tenis, ceea ce se poate spune la fel de bine și despre viața politică.

„Tu taci, că nu v-ați gîndit la nimic. Ai fost vreodată la biserică?” „Da.” „Te-ai uitat bine la icoane?”

În poza mare, contrastul e simplu: Ucraina este victima unei agresiuni oribile din partea Rusiei.

Moartea rămîne, prin urmare, unicul nostru reper de cunoaştere exactă, dar pînă şi moartea – luată în sine – este, încă de la debutul umanităţii, un mare mister.

Poate că a acționat pur și simplu analogia cu alte derivate în -abil, poate că s-a stabilit o legătură subterană cu derivatul ștergar.

O altă problemă o reprezintă cea a meditațiilor date elevilor din propriile clase.

Ronaldo e dincolo de plîns sau rîs. A depăşit planului binelui şi răului. Ronaldo e o categorie în sine care nu poate fi măsurată corect decît de la înălţimea mileniilor.

Destui fug pur și simplu de bătrînețe sau într-o permanentă căutare a vieții fără de moarte.

Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.

În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.

În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...

Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.

Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.

O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).

Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).

Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.

Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.

În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.

De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.

Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.

O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.

Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.

„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.