Prințul Philip

Publicat în Dilema Veche nr. 986 din 2 martie – 8 martie 2023
Comunismul se aplică din nou jpeg

Se împlinesc în curînd deja doi ani de la moartea prințului Philip al Marii Britanii. O vorbă tocită de prea multă rostire spune că în spatele fiecărui bărbat de succes se ascunde o femeie puternică. Dar cazul prințului Philip reliefează situația exact inversă. Judecînd după durata domniei și după importanța regatului (și imperiului) pe care l-a condus, se poate considera că regina Elisabeta a II-a a fost chiar cea mai puternică femeie din lume în ultimele multe decenii. Pe timpul cît a fost regină, în Marea Britanie s-au succedat 15 prim-miniștri, iar în Statele Unite 14 președinți. Așadar, cum a reușit prințul Philip să susțină din umbră cu succes o asemenea domnie (cea mai lungă din istoria Marii Britanii)?

În cartea sa recentă – Secolul prințului Philip (tradusă în românește la Editura Trei, 2022) –, jurnalistul Robert Jobson descrie lunga viață și complicatele împrejurări în care a trăit ducele de Edinburgh. Desigur, nu e singura biografie a sa, dar e una foarte serioasă, care impresionează printr-o imparțialitate specific britanică. Fără să fie rece sau prea sec și nici prea academic, autorul reușește să păstreze o distanță decentă față de importantul personaj pe care-l are în vizor. Nu-l face mai simpatic cititorilor, așa cum unii biografi au tendința, dar nici nu-și permite vreo critică personală. 

Evident, foarte multe lucruri din viața prințului Philip sînt binecunoscute, dar strînse la un loc dau măsura unei figuri de-a dreptul istorice. Poate că mulți au impresia că prințul Philip a avut doar un rol decorativ. Trebuie amintit că în tinerețe, după copilăria sa agitată, Philip a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, ca ofițer de marină. Și cînd se spune că a luptat, e de înțeles că a făcut-o chiar de-adevăratelea, cu o contribuție proprie decisivă la victoria flotei britanice asupra mai multor nave de război italiene, în bătălia de noapte din 1941, de la Capul Matapan. Prințul Philip a fost cel care a iluminat brusc cu reflectoarele două nave inamice, pe care apoi tunurile britanicilor le-au distrus. A fost cea mai mare înfrîngere navală a Italiei din întregul război. Prințul Philip a fost apoi citat pe ordin de zi și decorat. Ca un amănunt interesant despre regulile războaielor (între armate onorabile), britanicii s-au întors a doua zi la locul luptei pentru a-i salva pe marinarii italieni supraviețuitori ai dezastrului. Au reușit să salveze chiar peste o mie de oameni, operațiunea fiind însă întreruptă de atacul unor bombardiere germane.

Cu o asemenea carieră militară în spate, nu e de mirare că prințul Philip și-a dorit să-l călească mai tare și pe primul său fiu, actualul rege Charles, trimițîndu-l la o școală dură cu internat (Gordonstoun), în Scoția, pe care și el o urmase. S-a dovedit a fi o greșeală, prințul Charles descriind mai tîrziu experiența drept „iadul pe pămînt”.

Prințul Philip nu și-a putut continua cariera în marină, așa cum poate și-ar fi dorit, din cauza rolului pe care a trebuit să și-l asume, mai repede decît se aștepta, acela de soț al reginei. Nu prea existau precedente pentru un astfel de rol și a trebuit să și-l construiască singur. 

„Timp de zeci de ani – observă Robert Jobson –, Philip a purtat împreună cu regina povara funcției sale, fără a o eclipsa, oferindu-i întotdeauna în particular încurajări și sfaturi, dar fără a depăși vreodată limitele rolului său de susținător.” 

Philip a fost un promotor al modernizării monarhiei britanice, pe care o considera o instituție învechită și care, în opinia lui, ar fi trebuit să țină pasul cu societatea, mai ales în anii dezvoltării și marilor schimbări de după război. Fără inițiativa și insistențele sale, probabil că încoronarea Elisabetei a II-a nu ar fi fost transmisă în direct la televiziune. La începutul anilor ’50, televiziunea era ceva nou, iar membrii casei regale și premierul Churchill erau reticenți. În cele din urmă, televizarea a fost un cîștig enorm, pentru monarhie și pentru public.

Robert Jobson observă cum, de la încoronarea reginei și pînă în anii din urmă, presa a devenit din ce în ce mai puțin respectuoasă cu membrii casei regale și cu monarhia în general. Au început să pătrundă tot mai mult în intimitatea familiei regale. Totodată, și relațiile lui Philip cu jurnaliștii s-au înrăutățit, de ambele părți. Prințului i-a fost conturată tot mai des o imagine de om „controversat”. Aceasta a fost cauzată în special de așa-numitele gafe ale lui Philip. De fapt, om vechi și serios fiind, nu suporta absurditățile corectitudinii politice. Îi plăcea să spună lucrurilor pe nume și făcea glume pe care sensibilul om recent nu le mai suportă. Cum spune Robson, pe Philip îl lua gura pe dinainte. Astfel, în Australia, l-a întrebat pe reprezentantul unor aborigeni dacă mai aruncă unii în alții cu sulițe. Despre maghiari a spus odată că sînt „burduhoși”. A spus despre Brazilia că ar fi un paradis dacă n-ar fi fost populată de brazilieni. Pe celebrul cîntăreț Tom Jones l-a întrebat dacă face gargară cu pietricele. Vorbele lui au provocat, nu o dată, conflicte diplomatice. Acest fel de a fi, direct și plin de umor, nu ar fi trebuit să-i știrbească nimic din onoare sau măreție. A fost un om rar.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.