Patrioți doar cu vorba
În 1787, Thomas Jefferson scria că „arborele libertății trebuie împrospătat din cînd în cînd cu sîngele patrioților și al tiranilor”. Dar întrebarea recurentă a politicii – relevantă mai ales în contextul coeziunii fragile a Americii la acest început de an – e cine sînt patrioții și cine sînt tiranii.
În noul Congres ales în noiembrie anul trecut, republicanii de extremă dreapta au obținut un avantaj important, amenințînd candidatura lui Kevin McCarthy pentru postul de purtător de cuvînt al Camerei Reprezentanților SUA. În schimbul unui vot favorabil, membrii Freedom Caucus (o minoritate de susținători fervenți ai lui Donald Trump) au obținut numiri în comisiile cele mai puternice ale Casei Albe, de unde vor putea controla agenda politică pentru următorii doi ani.
Americanii anticipează deja ceea ce urmează. Democrații controlează Senatul și Președinția, dar agitatorii republicani proaspăt consolidați nu vor fi deschiși la compromisuri. Legislația susținută de republicani nu are șanse să devină lege și, ca atare, unica preocupare a unei Case Albe radicalizate va fi să întrețină un spectacolul de partizanat orb.
Acești republicani extremiști – cei mai mulți dintre ei refuzînd să condamne insurecția de la Capitoliul SUA din 6 ianuarie 2021, votînd împotriva validării alegerilor prezidențiale din 2020 și perpetuînd marea minciună trumpistă despre alegerile „falsificate” – și-au anunțat deja agenda. Vor demara investigații tendențioase, bazate pe teorii ale conspirației care îl vor viza pe Joe Biden, pentru delicte de corupție care să poată justifica la o adică procedura de destituire (impeachment).Atacurile lor vor viza personalități publice precum Anthony Fauci, fostul director al Institutului Național pentru Alergii și Boli Infecțioase, pe care îl vor acuza că a mușamalizat presupusa scăpare a coronavirusului dintr-un laborator din Wuhan, China. Și vor propaga un discurs înspăimîntător despre politicile federale de imigrație: țara e invadată de imigranți care aduc criminalitate și boli, și care le fură americanilor merituoși locurile de muncă și puterea electorală.
Nici una dintre aceste afirmații de senzație nu ar supraviețui celei mai sumare verificări. Dar nu despre adevăr e vorba aici. Scopul urmărit e manipularea opiniei publice și pregătirea terenului de joc politic pentru alegerile prezidențiale din 2024. După cum vizionar a observat Jefferson, „Oamenii nu pot fi cu toții și întotdeauna bine informați. Partea care greșește va fi nemulțumită direct proporțional cu importanța faptelor pe care le înțelege greșit”.
Să privim din această perspectivă acuzațiile aduse astăzi de republicanii radicali: alegerile au fost falsificate; guvernul federal ascunde cauzele COVID-19, precum și decesele și bolile cauzate de vaccin; are loc o „mare substituire” a Americii albe cu imigranți și alte minorități. Aceste afirmații nu sînt cîtuși de puțin banale. O nemulțumire pe măsura unor acuzații atît de grave ar avea într-adevăr urmări foarte adînci. Or, știm deja că aceste urmări sînt suficient de profunde pentru a provoca o insurecție; întrebarea e, așadar: ce mai urmează? Mai multe focuri de armă trase de republicanii de extremă dreapta asupra caselor alegătorilor și politicienilor democrați?
În America de azi, violența politică e aproape o certitudine. Dacă dezbaterea civilă, rezolvarea pe cale legală a problemelor și restul activităților politice obișnuite sînt abandonate, ele vor fi înlocuite de activități neobișnuite, precum răspîndirea unor minciuni suficient de puternice pentru a provoca o criză sau o urgență politică capabilă să mobilizeze grupuri de justițiari și alte inițiative extrajudiciare.
Această perspectivă ridică întrebări importante despre natura și scopurile forțelor de extremă dreapta care se află acum efectiv la conducerea Camerei Reprezentanților SUA. Potrivit opiniei larg acceptate, Partidul Republican e confiscat de o recrudescență populistă. Unii istorici văd o puternică asemănare cu naționalismul populist promovat de președintele Andrew Jackson în anii 1830, cînd teama „substituirii albilor” (cu mexicani, hispanici, nativi americani, sclavi rebeli și aboliționiști) a stîrnit mișcarea „Young America”. Temeri similare au dus și la apariția mișcării MAGA.
Dar această nouă răzmeriță populistă e caracterizată și de teama de „statul paralel”, care o face mai nocivă chiar decît precursoarea ei din secolul al XIX-lea. Să-l luăm pe Ryan Zinke, reprezentantul statului Montana, care și-a dat demisia din postul de ministru de Interne al lui Trump, în urma încălcării codului deontologic. El susține că un „stat paralel” din interiorul Guvernului complotează pentru „a elimina cowboy-ul american”. Alarmismul ale lui Zinke nu e un caz izolat. Republicani din Camera Reprezentanților au creat recent o „subcomisie specială pentru supravegherea instrumentalizării guvernului federal” – un fel de House Un-American Activities Committee (Comisia parlamentară pentru activitățile antiamericane) a secolului XXI.
Conform rezoluției de înființare, noua subcomisie va investiga „modul în care agențiile puterii executive colectează, compilează, analizează, folosesc sau distribuie informații despre cetățenii Statelor Unite, inclusiv orice activități neconstituționale, ilegale sau contrare eticii, comise împotriva cetățenilor Statelor Unite”. Ea va examina de asemenea „modul în care agențiile puterii executive colaborează și fac schimb de informații cu sectorul privat, cu entitățile non-profit sau cu alte agenții guvernamentale, în vederea facilitării de acțiuni împotriva cetățenilor americani”.
Pe scurt, subcomisia există pentru a investiga principalele agenții americane de investigație și de aplicare a legii, inclusiv Departamentul de Justiție (cuprinzînd FBI), CIA și Departamentul pentru securitate internă al SUA. După cum a declarat limpede Jim Jordan, președintele subcomisiei și co-fondatorul Freedom Caucus, „avem datoria să investigăm aceste agenții și să observăm modul în care au fost instrumentalizate să acționeze împotriva a înșiși oamenilor pe care ar trebuie să îi reprezinte, și modul în care au încălcat libertățile garantate poporului american de Primul amendament”. Potrivit lui Jordan, „Dreptul vostru de a practica o credință religioasă, dreptul la reuniune, dreptul de a înainta petiții Guvernului, libertatea presei, libertatea de exprimare – toate acestea au fost atacate în ultimii doi ani. Vrem să oprim acest lucru”.
Statul de drept se bazează pe principiul conform căruia numai statul are puterea de a face și de a aplica legea. Noii populiști desfid acest monopol – atît din interiorul Guvernului (atacînd „instrumentalizarea” aplicării legilor federale), cît și din exterior (prezentîndu-i pe insurgenții din 6 ianuarie ca pe patrioți ale căror acte de violență sînt protejate de libertatea de exprimare și de reuniune).
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
Richard K. Sherwin e profesor emerit de Drept la New York Law School.
Copyright: Project Syndicate, 2023
traducere de Matei PLEŞU
