Cum să lecuiești un fanatic?

Publicat în Dilema Veche nr. 984 din 16 februarie – 22 februarie 2023
HCorches prel jpg

Cum știți deja, cei care citiți articolele mele de o vreme, îmi place ca atunci cînd merg undeva, cînd vizitez un loc nou, să scriu ceva care să mă lege de experiența respectivă. Scriu acum dintr-un hotel din Bethlehem, pentru că mă aflu în Israel pentru cîteva zile. Și, chiar dacă aveam în minte ce voi scrie încă de acasă, ca idee generală, am amînat momentul scrierii efective pentru acum, cînd sînt deja în aceste locuri. Aseară am început articolul într-un hotel din Nazaret. Este abia a doua zi pe care o petrec aici, dar e suficient pentru a intra în atmosferă. Israelul este locul pe care trebuie să îl vizitezi o dată în viață, dar din păcate totul e transformat aici în comerț turistic religios agresiv. Dacă poți face abstracție de asta, te vei bucura, însă, de încărcătura spiritual-istorică a locurilor. 

Cum spuneam, aseară am fost cazat în Nazaret, iar astăzi sînt în Bethlehem – așadar, în două zile, am trecut din Israel în zona palestiniană, din zona evreiască în cea arabă. Mai mult sau mai puțin întîmplător, cu cîteva zile înainte de această excursie am recitit cărțulia Cum să lecuiești un fanatic a lui Amos Oz. Cartea asta, pe care am citit-o prima dată în Muntenegru, acum cîțiva ani, este o pledoarie extraordinară pentru valoarea umanului. Nu era cu totul lipsită de sens nici lectura ei în Muntenegru, date fiind conflictele din zona respectivă din urmă cu cîțiva ani. Cartea lui Oz este seducătoare prin claritatea argumentării și prin umanitatea ei. Îmi vine să spun că aș propune-o ca studiu obligatoriu în școală. Poate pe un fundal cu piesa celor de la Depeche Mode, așa cum mi-a sugerat Adrian Mureșan: „People are people, so why should it be / You and I should get along so awfully / So we’re different colours and we’re different creeds / And different people have different needs”.

Ca să ajungă la argumentele despre cum poți lecui un fanatic, Oz pornește, în mod firesc, de la a explica cum se naște și ce este un fanatic. Cum se naște un fanatic? Fanatismul începe acasă. Începe exact cu foarte răspîndita dorință fierbinte de a face o rudă iubită să se schimbe, pentru binele ei. Începe cu dorința fierbinte de a se sacrifica pentru un vecin adorat; începe cu nevoia de a-i spune propriei odrasle „Trebuie să ajungi ca mine, nu ca maică-ta”, sau „Trebuie să ajungi ca mine, nu ca taică-tău”, sau „Te rog să ajungi altfel decît părinții tăi”. Sau, între soți, „Trebuie să te schimbi, să gîndești ca mine, altfel căsnicia noastră se duce de rîpă”. Și ce este un fanatic? Nu este, așa cum s-ar putea crede, doar un fundamentalist sau un fanatic evident. Adesea este cel de alături de noi: fanatismul este aproape peste tot și formele lui mai calme, mai civilizate sînt în jurul nostru și poate că și în noi. Îi știu prea bine pe dușmanii fumatului, care te-ar arde de viu dacă ai aprinde o țigară în preajma lor! Îi știu prea bine pe vegetarienii care te-ar mînca de viu pentru că mănînci carne! etc. 

Ajuns în acest punct, formulez întrebarea: cum arată fanatismul în sistemul educațional? 

Ei bine, voi răspunde parțial, lăsînd alte răspunsuri deschise. Mai întîi, îl vezi pe fanatic, uneori, în ipostaza unui elev. Este cel care a venit din familie cu convingeri ferme că, spre exemplu, există o conspirație mondială împotriva românismului, că există o ocultă care ne vinde Occidentului sau că dacismul este la rădăcina umanității, iar noi trebuie să îi redăm strălucirea cosmică. Este cel care vine de acasă cu un spirit șovin, convins că ungurii sînt răul în sine, care trebuie stîrpit. Este cel care crede, pentru că așa a auzit în familie, că Putin duce un război drept împotriva nazismului și că ucrainenii sînt, de fapt, dușmanii noștri. După cum și NATO este, după cum și UE, de asemenea. 

Îl vezi pe fanatic în părinți, de asemenea. În părintele care vine la ușa sălii tale de clasă, așteptîndu-te cînd ieși de la ora cu copilul său, pentru a-ți reproșa că induci elevilor credințe diavolești, dacă, spre exemplu, ai discutat despre un personaj cu simbolistică diabolică sau ezoterică. Este cel care protestează împotriva discuțiilor despre sexualitate (fie în contextul unei opere literare, fie în contexte specifice activităților de dirigenție sau de altă natură, care permit astfel de deschideri), convins că astfel pervertești sufletele și mințile copiilor săi.

Îl vezi pe fanatic, uneori, alături de tine, în sala profesorală. Este colegul tău care te privește cu dispreț dacă fumezi, de exemplu. Sau care te privește cu dispreț dacă porți o geacă de piele. Sau care te privește cu dispreț dacă citești cu elevii tăi altceva decît Eminescu, Blaga și Arghezi (fără Florile de mucigai, desigur!). Este colegul care crede și el, exact ca părinții de mai sus, că poate te ocupi cu chestii diavolești sau că este nepermis să vorbești cu elevii despre sexualitate. Căci, nu-i așa, este și el și părinte.

Îl vezi, din păcate, uneori, pe fanatic și în directorul tău, în inspector sau poate chiar în vreo funcție mai de sus, cu putere de construcție a politicilor educaționale. Nu se deosebește prea mult nici el de părintele descris sau de colegul de cancelarie, decît prin puterea decizională pe care o are. 

Și ce poți face, atunci cînd te confrunți cu acest fanatic (aflat, cum spune Oz, uneori, în tine însuți)? Oz însuși conchide că este cam greu să îl vindeci. Fanatismul este aproape fără leac. Dar poți, totuși, să îl temperezi. Schimbînd cîteva replici cu Florin Iaru, el spunea că Oz a avut de luptat toată viața cu fanatismul și că e de mirare cum a putut rămîne, totuși, în picioare pînă la sfîrșit. Această rămînere în picioare îl face, în cele din urmă, mult mai mult decît un mare scriitor. Soluția lui nu este smulgerea din rădăcină a fanatismului din fanatic. Căci asta e imposibil, ar însemna să-i smulgi inima din piept, deci să-l suprimi. Soluția este să cazi la înțelegere cu el. Să îi dai ceva, să lași și tu ceva, pentru ca din asta cîștigul reciproc să fie mai mare pentru amîndoi. Adică, aș completa eu, pe linia lui Florin Iaru, să îl aduci înspre umanitatea lui. Vi-l aduceți aminte pe Luceafărul care-i cere Demiurgului să-l facă muritor. Iar Demiurgul îi spune că nu poate să-l facă să fie altceva decît ceea ce el este. Dar că poate să îl ajute să fie în alt fel ceea ce el este. Cam pe acest teritoriu se duce lupta cu un fanatic. Chiar și în sistemul educațional. Vă îmbrățișez, fără fanatism, de pe aceste tărîmuri sfinte și pline de fanatism. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.