„Mergi palmat...”

Cît de repede se poate îndepărta de sensul primar un cuvînt, mai ales atunci cînd circulă preponderent în oralitate, în registrul familiar-argotic, se poate vedea în cazul participiului palmat. Verbul a palma, cu sensul de bază „a ascunde cu palma”, e format pe un tipar de derivare simplu și transparent, denumind o acțiune pornind de la instrumentul ei. E foarte probabil ca verbul, care nu este înregistrat de dicționarele noastre generale, să fi apărut în mediul argotizant, ca termen specializat pentru actul de a ascunde – fie obiecte în timpul furtului, fie piese (cărți de joc, zaruri) în tehnicile de trișare la jocurile de noroc. Prima situație este ilustrată chiar de unele utilizări actuale ale verbului: „A spart magazinul de LEGALE! Le-a palmat, apoi le-a băgat în geantă! (...) «Observați cum dispar în geantă produsele din mîna dumneaei, după ce s-a plimbat cu ele în mînă palmate timp de 10 minute»” (stiridinsursebuzau.ro). Pentru cea de-a doua, am găsit deocamdată doar o formă cu prefixul în-, care poate fi considerată fie o simplă variantă lexicală, fie un cuvînt separat (cu sensul mai precis de a ascunde în palmă, nu cu palma). În relatarea despre arestarea unui celebru trișor interbelic, două ziare au reținut termenul pitoresc a împalma (notîndu-l cu o ortografie improvizată): „lucra cu cărți măsluite și înpalmate (ascunse în palmă)” (România, 7.03.1940), „cu o rară dexteritate și întrebuințînd sistemul așa-numit «înpalmat»” (Universul, 7.03.1940). Verbul (în varianta impalma) și participiul său erau folosite din cînd în cînd și în descrieri ale tehnicilor prestidigitației: „arătați mîna goală. În acest timp degetarul se găsește impalmat în mîna dreaptă” (Realitatea ilustrată, 4.09.1927).

Prin metonimie, ascunderea a putut denumi întreg actul de a fura; dicționarele de argou publicate în ultimele decenii de Nina Croitoru Bobîrniche și de Anca și George Volceanov înregistrează verbul a palma cu semnificația „a șterpeli, a sustrage”. Sensul este atestat și de George Astaloș, care l-a folosit în rezumatul în limbaj argotic și cu efect comic al romanului Mizerabilii: „nea Jean (...) l-a-ntîlnit pe puști, i-a palmat francu’” (Euphorion, 1, 1995). Îl regăsim și în presa actuală: „Ieșean reţinut după ce a „palmat” portofelul vecinului de masă, la terasă” (ziaruldeiasi.ro). În argou e curentă denumirea furtului pornind de la metonimii sau metafore ale mîinii ca instrument al operării: a da cinci degete, a da cu racu’ etc. Pe de altă parte, era de așteptat ca actul de a ascunde cu palma să fie numit a palma și în alte situații decît în cea a unui furt (sensul mai general este înregistrat de Anca și George Volceanov, în Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române, 1998). O asemenea situație pare a fi fost ascunderea țigării fumate în condiții de camuflaj: „la lumina țigării palmate, ca în tranșeele celui de-al II-lea Război mondial” (Flacăra Iașului, 19.09.2002). În limbajul tinerilor de prin anii 1970, a palma o țigară era deja o construcție curentă. Pare să fie destul de cunoscută și azi, așa cum se vede din răspunsurile primite de cineva la întrebarea „Ce înseamnă să palmezi o țigară?”, de exemplu: „Să o ții ascunsă în interiorul palmei chiar dacă ea este aprinsă!”; „Adică să o ții ascunsă în palmă! O ții între degetul mare și palmă pentru a nu o vedea cineva” (tpu.ro). Și alte obiecte puteau fi palmate, în mici ilegalități: „plătim biletele (12 lei bucata) care n-au mai fost rupte la intrare, ci palmate discret, dar cu dezinvoltură, de portar” (Flacăra, 29.07.1983).

Participiul palmat – omonim cu termenul biologic palmat, care circulă însă în registre total diferite – a preluat, desigur, sensurile verbului („ascuns cu palma”, „furat”). Saltul următor – decisiv pentru abstractizare – a fost folosirea adverbială a adjectivului. Ca adverb, palmat a păstrat și sensul „ascuns cu palma”, ca mod de acțiune  – „Jointul fumat palmat a atras atenția jandarmilor” (focuspress.ro); „jandarmii (...) au observat pe o stradă din zona Cireșica o persoană care fuma palmat” (focuspress.ro) –, dar a căpătat și o semnificație mai generală. Îl găsim construit cu verbul a sta: „numai alaltăieri ce stăteam palmat” (Flacăra Iașului, 24.05.2004), „ca-n filmele cu gangsteri, cînd s-a ciordit o tonă de marafeți și tre’ să stai palmat pînă se ia potera cu altele” (forum.onlinesport.ro). Construcția cu verbul a merge se referă în ansamblu la păstrarea, cu intenții necinstite, a unui secret, la acțiuni ascunse și, foarte probabil, ilegale: „băiatul merge palmat, dar cîștigă mai toate licitațiile la care participă, iar asta a născut semne de întrebare” (bzi.ro); „nu s-au făcut publice aceste dezbateri (s-a mers palmat)” (comentarii, zoso.ro). Actualizarea în aceste construcții a sensului originar al adverbului (referirea la palmă) are un evident efect comic.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice(Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).