Imperativul strategic al Japoniei

Joseph S. NYE, Jr.
Publicat în Dilema Veche nr. 985 din 23 februarie – 1 martie 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

În decembrie anul trecut, prim-ministrul japonez Fumio Kishida a anunțat cea mai ambițioasă expansiune a puterii militare a Japoniei de la crearea Forțelor de Autoapărare (Self-Defense Forces) ale țării, în 1954. Cheltuielile pentru apărare ale Japoniei vor crește la 2% din  PIB – dublul nivelului de 1%, în vigoare din 1976 – și o nouă Strategie de Securitate Națională va trece în revistă/prezenta toate instrumentele diplomatice, economice, tehnologice și militare pe care Japonia le va folosi pentru a se proteja în anii care vor veni.

De remarcat mai ales faptul că Japonia va achiziționa un tip de rachete cu rază lungă de acțiune la care renunțase cu o vreme în urmă și va colabora cu SUA pentru a consolida apărarea litorală în jurul „primului lanț insular” din largul Chinei. Luna trecută la Washington, în urma unui tur diplomatic al lui Kishida în mai multe țări G7, acesta și președintele american Joe Biden și-au luat angajamentul unei cooperări mai strînse în domeniul apărării. Printre factorii care au precipitat aceste schimbări se află poziția tot mai autoritară a Chinei față de Taiwan și, mai ales, invazia rusească în Ucraina, care i-a amintit unei noi generații cum arată agresiunea militară.

Desigur, unii dintre vecinii Japoniei se tem că țara își va relua poziția militaristă din anii 1930. Cînd Abe Shinzo, predecesorul lui Kishida, a extins interpretarea constituțională a autoapărării pentru a include intervenții colective cu aliații Japoniei, el a stîrnit îngrijorări atît în regiune, cît și în rîndul anumitor segmente ale societății japoneze.

Dar un astfel de alarmism poate fi aplanat dacă explicăm întregul context istoric. După cel de-al Doilea Război Mondial, militarismul a fost profund discreditat în interiorul Japoniei – și nu numai deoarece Constituția impusă de SUA limita rolul armatei japoneze în domeniul autoapărării. În timpul Războiului Rece, securitatea Japoniei depindea de cooperarea cu SUA. După ce Războiul Rece s-a sfîrșit, în anii 1990, unii analiști – din ambele țări – au considerat că tratatul bilateral de securitate, în vigoare din 1952, e o relicvă și a fost creată o comisie japoneză pentru a analiza dacă Japonia se poate descurca fără acest tratat, bazîndu-se în schimb, să spunem, pe Organizația Națiunilor Unite.

Dar sfîrșitul Războiului Rece nu a însemnat că regiunea în care se află Japonia a încetat să fie periculoasă. Vecinul ei apropiat e dictatura imprevizibilă a Coreei de Nord, care a investit consecvent resursele economice precare ale țării în tehnologie nucleară și rachete.

Un motiv de îngrijorare pe termen lung, cu mult mai mare, e ascensiunea Chinei, care a depășit Japonia ca a doua cea mai mare economie a lumii în 2010 și care contestă controlul japonez asupra Insulelor Senkaku din Marea Chinei de Est. La nord, o Rusie înarmată nuclear revendică și controlează un teritoriu care i-a aparținut Japoniei înainte de 1945. Iar pe frontul economic, Japonia rămîne dependentă de importuri care străbat zone disputate, precum Marea Chinei de Sud. Ceea ce reprezintă o sursă permanentă de risc, deoarece, spre deosebire de Europa de după 1945, Asia de Est nu a beneficiat niciodată de o reconciliere totală între rivali și nu a fondat instituții regionale solide.

Confruntată cu această situație, Japonia a avut patru opțiuni pentru a-și asigura securitatea, dintre care numai una e cu adevărat promițătoare. A renunța la pacifismul prevăzut de Constituție și a se reînarma complet, ca stat nuclear, ar fi costisitor, periculos și nu ar găsi susținere pe plan intern. În același timp, a urmări neutralitatea și a se bizui pe Carta ONU nu ar oferi o securitate adecvată, iar a încheia o alianță cu China i-ar da acesteia din urmă o influență mult prea mare asupra politicii japoneze. În sfîrșit, Japonia și-ar putea menține alianța cu superputerea din depărtare.

Această alianță e pe de departe cea mai sigură și cea mai rentabilă opțiune. Dar, după ce Donald Trump a cîștigat cursa pentru președinție în 2016, unii japonezi s-au temut că America se îndreaptă spre izolaționism. Chiar și la începutul anilor 1990, cînd eram implicat în renegocierea termenilor alianței SUA-Japonia la finalul Războiului Rece, înalți funcționari japonezi mă întrebau dacă SUA vor abandona într-o bună zi Japonia, în condițiile în care China devine tot mai puternică. Pe atunci, mulți americani priveau Japonia ca pe o amenințare economică și mulți japonezi erau deschiși la o abordare centrată în mai mare măsură pe ONU, pentru asigurarea securității naționale.

Situația s-a schimbat odată cu East Asia Strategy Report (Raportul strategic despre Asia de Est) din 1995 al guvernării Clinton, care propunea o participare sporită a Chinei la afacerile internaționale, dar și consolidarea alianței cu Japonia, ca măsură de protecție în fața incertitudinii. În 1996, Declarația Clinton-Hashimoto de la Tokyo a arătat că alianța de securitate dintre SUA și Japonia a constituit fundamentul stabilității în Asia de Est după încheierea Războiului Rece. Cu toate acestea, au existat întrebări cu privire la soliditatea garanțiilor americane, ceea ce a dus la discuții între experții american și japonezi din domeniul securității, care au ajutat la materializarea principiului american al „disuasiunii extinse”.

Cea mai bună garanție de securitate este prezența trupelor SUA, la a căror menținere Japonia contribuie, ca țară-gazdă, cu generozitate. Noile măsuri anunțate de Kishida și Biden în ianuarie au ca scop să reîntărească această garanție și să ofere totodată o reasigurare pentru cazul în care Trump sau un personaj similar ar reveni la Casa Albă. Important e și faptul că aceste măsuri nu oferă nici un motiv vecinilor Japoniei să se teamă că țara și-ar fi recăpătat gustul pentru agresiune. De fapt, consolidarea alianței SUA-Japonia e cea mai bună cale de a asigura că acest lucru nu se va întîmpla niciodată.

În ultimele două decenii, am elaborat, împreună cu fostul ministru adjunct de Externe Richard L. Armitage, raporturi bipartite despre cum se poate consolida alianța SUA-Japonia. După cum explică unul dintre rapoarte, „În contextul schimbărilor dinamice care se petrec pe întreg cuprinsul regiunii Asia-Pacific, Japonia nu va mai avea, probabil, oportunitatea de a co-influența soarta întregii regiuni. Optînd pentru un rol de conducere, Japonia își poate asigura statutul de națiune de prim rang și rolul necesar de partener egal în cadrul acestei alianțe”.

În acest context, inițiativele recente ale lui Kishida pot fi văzute ca pași corespunzători în direcția bună. Există un potențial enorm pentru dezvoltarea unui parteneriat mai echilibrat și pentru colaborarea cu alți actori, în vederea asigurării unei securități comune. Această cale e benefică pentru SUA, e benefică pentru Japonia și e benefică pentru întreaga lume. Evenimentele recente ne dau motive de optimism cu privire la viitorul alianței SUA-Japonia și al stabilității în Asia de Est.

Joseph S. Nye, Jr., profesor la Universitatea Harvard şi fost vice-secretar SUA al Apărării, e autorul, printre altele, al volumului The Future of Power (PublicAffairs, 2011).

Copyright: Project Syndicate, 2023

www.project-syndicate-org

traducere de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Iubirile Principesei Margareta: un student socialist și un actor
Principesa Margareta împlinește la 26 martie vârsta de 74 de ani. Fiica cea mare a regelui Mihai I a avut două mari iubiri în viață: Gordon Brown, cel care avea să devină prim-ministru și actorul Radu Duda, cu care s-a căsătorit.
image
„Regele criptomonedelor”, răpit și torturat după ce și-a înșelat investitorii cu 29 de milioane de dolari
Aiden Pleterski, în vârstă de 23 de ani, care s-a autoproclamat „regele criptomonedelor din Canada” a fost răpit și torturat, după ce și-ar fi înșelat investitorii cu 29 milioane de dolari, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.