Adio, Rusia

Anastasia EDEL
Publicat în Dilema Veche nr. 986 din 2 martie – 8 martie 2023
image

S-a împlinit un an de cînd Rusia, țara în care m-am născut, a invadat Ucraina. În fiecare dimineață, de 365 de zile încoace, aud știri despre atacuri cu rachete rusești, bombardamente, crime, tortură și violuri. Au fost 365 de zile de rușine și de confuzie, de dorință de a întoarce privirea, dar și de nevoie de a afla ce se întîmplă; 365 de zile în care am văzut cum rușii devin „rusciști”, „orci” sau „putinoizi”. De 365 de zile, simt că denumirea „ruso-americană”, pînă nu demult banală, a devenit o contradicție în termeni.

Pentru cei aflați în situația mea, anumite metode de adaptare la noile circumstanțe sînt mai la îndemînă decît altele. Cărțile rusești încă abundă pe rafturile bibliotecii mele, dar mi-a dispărut orice dorință de a le reciti. Cehov, Nabokov nu pot fi învinuiți pentru agresiunea împotriva Ucrainei; ea însă le-a răpit din farmec și din puterea educativă. Acești autori erau prietenii mei, și la fel erau obiceiurile vechii patrii, precum noaptea de Înviere ortodoxă și filmul Ironia sorții, un clasic din perioada sovietică, difuzat mereu în seara de Anul Nou. E o pierdere pe care o resimt acut, dar poate că e mai bine așa. Mă ajută să mă concentrez asupra prezentului.

Alte schimbări au presupus un examen de conștiință mai profund. Fiecare rus din Occident se simțea ambasadorul unei mari culturi și al unei țări mărețe. Chiar dacă lucrurile au evoluat dezastruos, cu bolșevismul și cu gulagul, Rusia a reușit să se redreseze și să revină de partea lumii civilizate, la sfîrșitul secolului al XX-lea, oferind lumii spre contemplare propriile ei virtuți „speciale”. În Occident, atracția romantică a ierarhiei de valori presupus rusești – primatul colectivului asupra individualismului, al socialismului asupra capitalismului, al spiritualului asupra materialului, al inimii asupra minții – era atît de puternică, încît ajunsesem eu însămi să cred în bunătatea ascunsă a Rusiei, chiar dacă am emigrat cît am putut de repede, în anii 1990.

Acum, îmi amintesc și de ce. Rusia este specială, dar, mai ales, prin capacitatea ei unică de a distruge în doar cîteva zile ceea ce s-a clădit vreme de secole. De la armoniile lui Ceaikovski la versurile lui Pușkin, cultura rusă a fost terfelită de oameni ale căror atrocități au anulat realizările înaintașilor lor. Rusia a fost tîrîtă înapoi la obiceiurile barbare ale Cnezatului Moscovei, de parcă secolul al XIX-lea nici n-ar fi existat.

Fiind o persoană formată de literatura rusă și sovietică, am ajuns să mă simt părtașă fără voie la crimele Rusiei. De aceea, începînd din februarie anul trecut, am renunțat la orice pretenție de a fi un ambasador cultural. De atunci, nu mai sînt ambasador pentru nimic – ci doar un imigrant oarecare, venit în America în căutarea unei vieți mai bune. Ceea ce, pe undeva, e eliberator. Acum știu că, pentru a căuta un sens, nu e nevoie – și, uneori, nu e voie – să te limitezi la o anumită tradiție culturală.

Și totuși, nu e ușor să pui sub semnul întrebării propriul tău trecut. Răsfoind albume de familie, îi vedeam pe bunicii noștri ca pe eroii care au supraviețuit Marii Terori, care au cîștigat „Marele Război pentru Apărarea Patriei” și care au clădit o țară măreață. Din viețile lor erau făurite legendele – o poveste perfectă despre sacrificiu și vitejie din secolul al XX-lea. Ei au suferit pentru ca nepoții lor să poată trăi în pace (iar „ei” îi includea, bineînțeles, și pe ucraineni).

Dar aceste sacrificii au fost zădărnicite. Acum, trebuie să luăm în calcul următoarea posibilitate: realizările bunicilor noștri nu au făcut decît să prelungească viața unui monstru totalitar, conferindu-i legitimitatea la care rîvnea. Cum să îi privim pe cei 23-27 de milioane de cetățeni sovietici care au murit în războiul împotriva fascismului din secolul al XX-lea? Mulți dintre ei au fost bunicii noilor fasciști din secolul al XXI-lea.

Cu cîțiva ani în urmă, acest răspuns nu era atît de evident. La sfîrșitul Războiului Rece, Rusia părea cea mai liberă țară din lume. Și era considerată o țară capabilă să se căiască. Faptul că nimeni nu a fost tras la răspundere pentru crimele regimului comunist a fost privit ca o dovadă a voinței noastre colective de vindecare națională, și nu ca un efort deliberat al noilor autorități de a se spăla pe mîini de orice vină.

Astăzi, războiul lui Putin împotriva Ucrainei e condus, alimentat și susținut de ruși care, asemenea mie, au trăit perestroika și glasnost. Ei au ratat șansa acelei epoci și au construit o altă închisoare „pe tirania năruită” [vers din poezia lui Aleksandr Pușkin „Către Ceaadaev“ – n. trad.]. Ceea ce, în anii 1990, părea să fie o decizie națională conștientă s-a dovedit a fi doar dorința unui grup restrîns. Însăși ideea unei „decizii naționale” pare un concept golit de sens în ziua de azi. Rușii există doar ca subiecți, iar societatea lor e o masă atomizată, în care unii încearcă doar să supraviețuiască, iar alții aplaudă crimele Guvernului pentru a putea uita, preț de o clipă, propria mizerie. Puținii oameni care au curajul să se ridice și să înfrunte sistemul sfîrșesc prin a fi înghițiți de acesta.

Să fii rus în ziua de astăzi înseamnă să fii, cultural, golit. Cei dintre noi care am trecut de jumătatea vieții nu putem adopta, pur și simplu, un nou set de cărți și de filme preferate sau alte tradiții de sărbători. Poți citi Gogol și studia cîntecele populare ucrainene, dar nu poți adopta o identitate ucraineană – chiar și simpla încercare de a o face ar fi imorală. Tot ce poți face e să te pierzi în mulțime și să speri că nimeni nu te întreabă cu ce fel de accent vorbești. Iar cînd te bucuri pentru Ucraina, fă-o discret, de pe margine.

Ce trebuie să facem cu amintirile noastre, cu saga de familie și cu vechile percepții exaltate despre propria țară de-a lungul „procesului istoric” (cum spuneau marxiștii)? De vreme ce trecutul nu poate fi anulat, el trebuie fie reprimat, fie dezvrăjit, spre binele prezentului și al viitorului. Totul depinde acum de rezultatul războiului. Dacă Ucraina cîștigă și regimul lui Putin se prăbușește, Rusia mai are o șansă să se reabiliteze, într-o bună zi – la fel ca, odinioară, Germania.

Aceasta va fi sarcina oricărei persoane decente – a rușilor și a întregii lumi – să meargă înainte atunci cînd e momentul. Dar chiar și în cazul unei mult așteptate victorii ucrainene, nu va mai exista cale de întors în trecut, cînd Rusia exista ca o civilizație aparte. Această Rusie, reală sau imaginară, s-a stins din viață pe 24 februarie 2022. Să ridicăm paharul pentru cei plecați dintre noi.

Anastasia Edel e autoarea volumului Putin’s  Playground: Empire, Revolution, and the New Tsar (Calisto Media, Berkeley, 2016).

Copyright: Project Syndicate, 2023

www.project-syndicate-org                                

traducere de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Iubirile Principesei Margareta: un student socialist și un actor
Principesa Margareta împlinește la 26 martie vârsta de 74 de ani. Fiica cea mare a regelui Mihai I a avut două mari iubiri în viață: Gordon Brown, cel care avea să devină prim-ministru și actorul Radu Duda, cu care s-a căsătorit.
image
„Regele criptomonedelor”, răpit și torturat după ce și-a înșelat investitorii cu 29 de milioane de dolari
Aiden Pleterski, în vârstă de 23 de ani, care s-a autoproclamat „regele criptomonedelor din Canada” a fost răpit și torturat, după ce și-ar fi înșelat investitorii cu 29 milioane de dolari, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.