PE CE LUME TRĂIM

În ultimele două decenii extrema stîngă ezită sau chiar refuză să condamne comunitarismul islamic.

Mă refer la ceva mult mai grav, poate, decît „dezinformarea politică”, și anume la „dezinformarea mediatică”.

Înainte de a deveni un cuvînt-cheie al politicii economice internaționale, „reziliență” era folosit în română destul de rar, doar ca termen de specialitate.

O educație media consistentă, serioasă și empatică, atentă la factorul uman și la sănătatea socială.

Noi am luat startul prin 1976. Marele nostru talent-show s-a chemat „Cîntarea României”.

Ai noştri par a fi trimişi singuri în calea lupilor.

Facebook și toate celelalte platforme și rețele sociale trăiesc și de pe urma unor produse la a căror creație nu contribuie în nici un fel.

Unde e linia de demarcație între apologia violenței, exprimată provocator și cu sarcasm, și incitarea la violență?

Biden l-a acuzat pe Putin că „atacă democraţiile” şi că încearcă să intimideze individual statele europene.

România nu e, în mod real, rea, dar, absolut enigmatic, pare astfel.

Poziția posesivului pare așadar să ilustreze felul în care atitudinea vorbitorilor ajunge să influențeze trăsăturile gramaticale ale unei limbi.

Nu mă consider expert, dacă asta face lucrurile mai puțin dificile. Uneori sînt consultat, în diverse probleme.

Costumul gol a spart granițele metaforei și pe cele ale ipostazierii în lumea reală a unui personaj imaginar.

Kobayashi, japonezul care a sărit cel mai departe la Rîşnov, a venit, a cîştigat şi a plecat fără ca mai nimeni să fi ştiut de capul lui, în afara acelei mici comunităţi care se simte că ar merita admirată.

Coada a rămas un fel de „sport național” și în economia liberă.

Sînt semnale că toate acele grupuri marginale și violente care s-au reunit în atacul asupra Capitoliului rămîn active.

Odată construit gazoductul, e greu de presupus că Germania va mai putea renunța la investiție.

Democraţiile au tendinţa de a-şi demola personalităţile providenţiale în timp ce dictaturile şi regimurile autoritare construiesc noi socluri pentru eroii lor.

Noi, oamenii, ne formăm ca indivizi prin prisma unor reprezentări mentale, izvorîte din felul cum realitatea înconjurătoare ni se revelează în mod gradual.

Un cuvînt familiar-argotic neînregistrat de dicționare, probabil o creație relativ recentă, dar deja destul de răspîndită, este mocăciune – format de la adjectivul invariabil moca – „gratis”.

Vocile lor sînt adesea puternice și influente, dar aduc deservicii principiilor educației consistente și coerente, echitabile.

Lumea era dezvrăjită de cuvinte mari și înaintea pandemiei. Acum face urticarie la auzul oricărui discurs, fie el și unul bine intenționat și echilibrat.

În fotbal există o producţie nelimitată de batiste de pus pe ţambal. Dar fondul chestiunii nu va dispărea la ordin.

Arareori vreun oficial european reușește să enerveze establishment-ul de la Bruxelles așa de rău încît să i se ceară demisia pe mai multe voci. Borrell a reușit.

Cuba a anunțat intenția de a permite privatizarea unor sectoare importante ale economiei.

Societăţile coezive s-au descurcat mai bine, au recurs mai repede la un întreg arsenal destinat combaterii virusului şi nici nu au fost obligate să oprească economia.

Ficțiunea conferă sens existenței, istoria o aplatizează.

Expresia este o invitație la calm, prudență, temperare a grabei, realizînd un act pragmatic de tipul sfatului sau al avertizării.

Ironia, caterinca, bășcălia sînt instrumente sociale, fără îndoială, au un rol important în funcționarea acesteia și în evoluția ei.

E despre nevoia de a te descărca, de a arunca toată zgura frustrării către cei de lîngă tine care se tranformă în saci de box.

Tot mai mulți bugetari au senzația că trebuie să își ia salariul doar pentru că vin la muncă.

Rohingya dețin nefericitul record de a fi adesea catalogați drept unul dintre cele mai persecutate grupuri minoritare ale lumii.

E nevoie de finanțare. Și de politici coerente care să ajute la relansarea sistemului cultural în ansamblu.

De la izbucnirea epidemiei de coronavirus sîntem asediaţi de imagini tulburătoare, iar unele au devenit emblematice pentru acest episod siderant din istoria umanităţii.

Aud, vai, atît de des, în societatea românească de azi, țipete terifiante din numeroase și copleșitoare direcții.

Un caz interesant este cel al cuvintelor care denumesc locul „unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri” – definiția din DEX pentru sinonimele răscruce și răspîntie.

Pentru acești copii, nu e suficientă întoarcerea la școală față în față. Îi vedem acum, prin aceste cifre îngrijorătoare, cît sînt de mulți.

Vacanța, planeta izbăvirii la care visăm un an întreg, a devenit foarte greu accesibilă.

Naivi fiind, aţi fi tentaţi să întrebaţi cum de aceste personaje de piaţă intră în posesia unor bani pe care dumneavoastră nici nu-i visaţi.

La încheierea acestei rubrici, aș zice doar că arheologia e o disciplină a urmelor.

Mulți adolescenți care n-au cunoscut alt regim politic decît cel actual au decis, din motive neclare încă, să ceară altceva.

Poziția de (cvasi)monopol obținută datorită vechimii pe piață și dezvoltării rapide la nivel mondial face ca astăzi Google să fie de neînlocuit.

Victoria sanitară împotriva virusului nu va însemna şi o revenire automată la viaţa de dinainte.

Conlucrarea ca rezultat al proiecției imaginare s-a perpetuat pe parcursul istoriei umane, căpătînd, în epoca modernă, expresii sofisticate.

Calamburul este produs de omonimia dintre anglicismul brand și un al doilea brand, cu sens argotic.

Un director slab sau interesat este la mîna părinților influenți și a acestor cadre didactice – vedete – dumnezei.

Libertatea trebuie să-și taie calea dreaptă prin jungla fricilor nutrite față de semenii noștri care nu ne seamănă fizic și cultural.

Treaba e, totuşi, că sportul începe să vireze în altceva.

În podea sînt îngropate aproape unul lîngă altul vase de provizii (pithoi) de aproape 2 m, cu gura acoperită cu o lespede pe care poți merge.

În 2020, aproape fiecare strategie de luptă împotriva pandemiei s-a dovedit a fi doar tactică de amînare.