Cîntarea Terrei. De pe micul ecran, pe marea scenă a lumii.

Publicat în Dilema Veche nr. 882 din 4 - 10 martie 2021
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Ideea de talent-show apare pe la sfîrșitul anilor ’40. Evident, în Statele Unite ale Americii. Prin anii ’50, genul ăsta de spectacol de televiziune începe să cîștige teren. Deja răsar cîteva vedete importante, care fac istorie la Hollywood. În următorii douăzeci de ani povestea crește, prinzînd rădăcini serioase și-n Australia și Marea Britanie. Iar pe la sfîrșitul anilor ’80, decolează spre stratosfera ideii de succes, în care zburăm entuziast și-n zilele noastre. Ideea e simplă. Lărgirea bazei de selecție. Imensa mașină a mecanismului de distracție, a spectacolului de divertisment, are nevoie de mult combustibil. De fețe noi. (Nu întîmplător, unul dintre spectacolele din perioada de pionierat a talent-show-ului se chema chiar așa. New Faces. Fețe noi.)

Te plictisești să vezi la nesfîrșit aceleași figuri. E nevoie de dinamică și de diversitate, de povești de succes și de o galerie cît mai mare de personaje cu care publicul să se poată identifica. Să adormi liniștit că favorita sau favoritul tău au trecut de o etapă grea. Apoi să adormi de-a dreptul fericit că au cîștigat. Sau, dimpotrivă, să te perpelești nopți în șir că cel pe care l-ai susținut și l-ai votat a fost, în cele din urmă, „nedreptățit”. E un mecanism care s-a mutat în mai toate felurile în care vedem lumea. Important e să ne alegem un favorit și, undeva în adîncul nostru, să ne identificăm cu el. Să fim spectatori fideli ai acestor puneri în scenă și să trăim prin reprezentanți niște bucurii, niște stări la care nu putem ajunge altfel. Să simțim că, odată cu învingătorii, am ajuns și noi acolo unde, mai mult sau mai puțin în secret, ne-am visat. Amestecăm aici de toate. Judecata de valoare artistică, ideile de dreptate și justiție, obiectivitatea și subiectivitatea, categoriile estetice, emoțiile care ne pun în mișcare trăiri și manifestări intense, e un cuptor gigantic în care „punem pe foc” tot ce ne cade-n mînă. Ca să simțim că... trăim. În fața telefonului, a tabletei, a computerului sau a televizorului. Iar de-aici încolo începe cursa înarmărilor cu dispozitive tehnice care arată spectacolul, adică „viața”, cît mai performant, cît mai „real”. O știm cu toții, pe proprie piele, fie că ne urmărim favoriții în talent-show-uri, fie că devorăm zile-n șir seriale și filme. Ne trebuie echipament de calitate, pentru a trece dincolo de ecrane. Pentru a păși în „viață”.

Cînd a-nceput pionieratul talent show-urilor în lumea capitalistă, mișcarea artistică de amatori prinsese deja contur, în forme specifice, prin paradisul clasei muncitoare din Uniunea Sovietică. În anii care au urmat după război, popoarele „eliberate” și aliniate în marș eroic spre idealul comunist au început și ele propriile explorări în pepinierele de talente artistice ale fiecăruia. Aici, noi am luat startul prin 1976. Marele nostru talent-show s-a chemat „Cîntarea României”. Un grandios „festival al educației și culturii socialiste. O amplă manifestare educativă, politico-ideologică, cultural artistică de creație și interpretare, menită să îmbogățească și să diversifice viața spirituală a țării, să sporească aportul geniului creator al poporului român la patrimoniul cultural național și universal”. Putea fi urmărit, în etapele lui finale, în galele laureaților, la televizor. Sloganul acestui program cultural dedicat întregului popor era o metaforă cuprinzătoare, care trebuia să spună totul despre amploarea (absolut reală) a fenomenului: „De pe marea scenă a țării, pe micul ecran”. Această mișcare culturală imensă, a ceea ce numeam „artiștii amatori”, e încă departe de a fi fost explorată teoretic în adîncurile sale. Cert e că ea cuprindea întreaga suflare românească de la acea oră și că în anumite locuri, după cum era absolut firesc, a produs și vedete în toată regula, personalități care au lăsat urme adînci în istoria artelor de la noi.

În forme foarte diferite, talent-show-ul – care, iată, a ajuns spre venerabila vîrstă de 70 de ani – a cuprins întreaga planetă. S-a așezat în felul nostru de a fi, de a vedea lumea, de a percepe noțiunea de valoare. Ideile de „cultură de masă” și „pop culture” care sînt și nu sînt „aceeași mîncare de pește” s-au contopit într-un fel și au confiscat toată suflarea. Acum, odată cu rețeaua socială, fenomenul universal a inversat sloganul din național-comunismul românesc. La ora asta, direcția de proiecție e dinspre „micul ecran” al terminalului inteligent de care dispunem spre marea scenă a lumii. Există și acum anumite rigori ideologice (care păreau specifice doar lumii comuniste) extinse la scară planetară. Așa cum există tehnici, strategii, artificii estetice (care păreau specifice lumii capitaliste) devenite locuri absolut comune, indiferent de spațiul geografic și cultural în care se manifestă. Globalizarea a făcut ceva firesc. A luat de la toată lumea, dar a și distribuit peste tot. Nu în mod egal, însă într-unul evident.

Pentru artiștii profesioniști a început, de ani buni, o cursă contracronometru. Cum să te adaptezi noului mers al lucrurilor? Cum să faci față schimbărilor fundamentale, asaltului asupra noțiunii de autoritate într-un anumit domeniu, cum să păstrezi esența unor procese de devenire personală și profesională care par acum niște glume prăfuite? Și, cine mai știe, așa or fi fiind. Niște glume vechi, pe care s-a așezat praful. Unii spun că orice formă de cultură de masă ucide însăși ideea de cultură. Poate că se înșală. Poate că nu. Asta nu înseamnă că vor să condamne lumea la ignoranță, în favoarea supraviețuirii unor inițiați. Nu despre asta e vorba. Ci despre cît de bizar e să vezi, în plină desfășurare, un fenomen de dimensiuni planetare, pe care-l poți concentra într-o metaforă simplă: e ca și cum toți pianiștii din lume s-ar repezi disperați să mai prindă, pe ultima sută de metri, un acordeon cu sclipici.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.