Cum să ieși din matrice dacă nu știi că ești în matrice?

Publicat în Dilema Veche nr. 882 din 4 - 10 martie 2021
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

Mi s-a întîmplat zilele trecute ceva care mi-a schimbat perspectiva asupra propriului comportament. Nu este ca și cum nu știam deloc lucrurile respective, ci ca și cum brusc ai revelația că ceea ce știi chiar are exact semnificația pe care o știi și că trebuie să faci ceva în această privință.

Istoria e cam așa: prins cu altele, nu am intrat o vreme pe Messenger de pe telefon, nici pe Facebook. Văzusem că am notificări, dar le-am lăsat să aștepte pînă cînd am considerat că e timpul lor, cîndva mai spre seară. Printre altele, cineva îmi reproșa că nu răspund, deși sînt online. I-am spus că nu eram online. Avea dreptate însă: fiind logat în aplicație, eram online, chiar dacă nu o deschideam, deși eu știam că, nedeschizînd-o, se vede că sînt inactiv de x ore. Nu, eu apăream cu bulina verde, activ. Mi-a ridicat un semn de întrebare și am început să cercetez. Acum voiam cu tot dinadinsul să apar inactiv în perioada în care nu deschideam aplicația. Ei bine, deși nu o deschideam, nu deschideam nici Facebook-ul, nu apăream inactiv, ci activ. M-am iritat și am vrut să mă deconectez de la Messenger de pe telefon. Surpriză! Nu există această opțiune. De fapt, există, dar presupune să ștergi aplicația. Pas cu pas, constatam că, deși îmi dezactivez notificările, tot rămîn online, că deși mă deconectez de pe telefon, tot rămîn online, deși mă deconectez și de pe laptop, pe care de asemenea nu îl foloseam oricum în perioadele de stat departe de rețele, tot rămîn online. Cu intermitențe, dar din cînd în cînd apar. Sau apare că am fost activ de curînd. Am închis apoi adresa de e-mail care era conectată cu Facebook-ul, am dezinstalat niște aplicații pe care le bănuiam conectate cu el, inclusiv Instagramul. Cu chiu, cu vai, după ce am făcut o curățenie generală, inclusiv schimbări de parole, am reușit, în formula în care am ales să nu mai folosesc deloc telefonul pentru aceste aplicații, să intru doar de pe laptop, uneori, cît să verific ce mai e nou sau să postez eu dacă am ceva important de spus.

Mi-am dat seama însă, mai bine zis am conștientizat, cum mi se crease o adicție și cît de pervers își ramifica ea tentaculele, pentru a mă ține captiv. Cînd am stat mai mult de 24 de ore fără Facebook, am simțit o ușurare semnificativă, nu pentru că reușisem să controlez adicția, ci și pentru că deja constatasem cît e de inutilă, în aceeași măsură cu nocivitatea ei. Nu pierdusem de fapt nimic, decît ore întregi probabil de scrolat inutil, în gol.

În paralel, am început să mai și citesc una-alta despre, să văd niște documentare, să mă informez. Documentarul Dilema socială a fost semnificativ în ordinea clarificărilor la un cu totul alt nivel, unul planetar. Apelînd la oameni care lucraseră efectiv în dezvoltarea acestor platforme de social media (inclusiv la cel care inventase butonul de like), dar care la un moment dat au înțeles perversitatea cu care acestea se dezvoltă, producătorii reușesc să ofere o imagine de ansamblu asupra fenomenului adicției și manipulării prin aceste rețele. Repet, la nivel teoretic știam aceste lucruri, dar le ignoram. Facebook și Messenger? Instagram? Ce dacă au datele mele, la urma urmei? Ce dacă știu ce produse caut eu să cumpăr sau pe unde m-am plimbat? Ce dacă îmi livrează fluxuri de informație după un algoritm? Acum însă mi se lipiseră de scoarța cerebrală toate aceste evidențe și îmi dădeau fiori.

I put a spell on you, celebrul șlagăr din 1956, este una dintre temele documentarului despre care aminteam. I put a spell on you / Because you’re mine... Articularea argumentației pe această melodie, atît de touching, este, firește, tot un produs media. Dar care susține cu acuratețe și ideile. Nu e despre dragoste, cum poate părea, ci despre dependență și manipulare. Reascultați și cîntecul, merită.

Toți intervievații din documentarul amintit subliniază scopurile inițiale pozitive pe care le aveau în vedere. Nici o adicție nu începe cu scopul declarat de a te face sclav. Îți propune ceva bun pentru tine. Nu e cazul să fac eu aici teoria adicției, însă mecanismul, pe scurt, e acesta. Apoi, nu mai vezi răul care crește în jurul aparentului bine. Trăiești sub semnul a două caracteristici ale ei: te ține dependent într-o ficțiune, o buclă mincinoasă, și te împiedică să te bucuri de realitatea concretă, care e fix lîngă tine.

Dar mai pervers decît adicția în sine e mecanismul uriaș care se dezvoltă apoi manipulatoriu. Concluzia documentarului nu este că rețelele social media sînt un rău în sine. Ci că au capacitatea de a scoate la iveală răul din lume, polarizînd societatea, printr-un uriaș și pervers mecanism de condiționare, în cadrul căruia nici un individ în sine nu mai contează. Contează doar mașinăria, care trebuie să își dezvolte la nesfîrșit puterea de influență și de control.

Ce vreau să spun? Nu poți ieși din matrice dacă nu știi că ești în matrice. Oricum, la un moment dat, e greu să ieși și dacă știi. Dar fără să știi e imposibil. Ești captiv într-o iluzie care te subjugă. Te anulează, de fapt, ca voință și individualitate. E valabil în cazul oricărei adicții, dar, în speța de față, experiența pe care am relatat-o mai sus m-a convins, încă o dată, că e nevoie să avem în școli un mecanism de educație prin care să încercăm măcar să limităm aceste efecte nocive. Singurul mecanism de această natură, cel puțin singurul pe care îl văd eu acum, este educația media. Care, îndrăznesc să spun, devine mai importantă existențial decît multe alte discipline. O educație media consistentă, serioasă și empatică, atentă la factorul uman și la sănătatea socială. De aceea, mă bucur că în curînd va demara proiectul pe care Centrul pentru Jurnalism Independent îl derulează în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării, în urma căruia profesori de limba și literatura română din cîteva zeci de școli-pilot din țară vor fi pregătiți pentru a infuza curriculum-ul de specialitate cu elemente de educație media. E un prim pas.

Pînă la al doilea, să ne dorim să stăm cît mai departe de orice fel de adicții care ne îndepărtează de realitate sau care ne-o prezintă deformat!

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.