Politica și neuronii

Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
Iconofobie jpeg

Deși nu sînt lingvist, mi-au atras atenția, de vreo cîțiva ani, cărțile unui (altfel, faimos) cognitivist de la Universitatea California (Berkeley), George Lakoff pe numele lui. Între (multe) altele, acest profesor a scris două volume, aș spune eu, excepționale: Moral Politics / Politica morală (1996, 2002) și The Political Mind. Why You Can’t Understand 21st-Century American Politics with an 18th-Century Brain / Creierul politic. De ce nu poți înțelege politica americană a secolului XXI cu mintea cuiva din veacul al XVIII-lea (2008). Care este ipoteza de lucru a lui Lakoff în lucrările menționate (complementare din punctul meu de vedere)? Ideologiile politice – în speță, „stîngismul” și „dreptismul” – au o sursă cerebrală, neurală, ca să fim foarte exacți din unghi conceptual. Mai precis, noi, oamenii, ne formăm ca indivizi prin prisma unor reprezentări mentale, izvorîte din felul cum realitatea înconjurătoare ni se revelează în mod gradual. Reprezentările depind, direct, de experiențele noastre particulare, de capacitatea cognitivă a fiecăruia în parte, de evenimentele cu care ne confruntă propriile destine. În funcție de ele, creierul uman se dezvoltă, inițiind ceea ce numim „procesul de maturizare”. Se înțelege că fenomenul diferă de la o persoană la alta, varietatea lumii reflectîndu-se, nemijlocit, și în existențele individuale. „Diferențele” biografice (istorice, culturale, lingvistice, psihologice etc.) structurează construcții neurale specifice la inși sau la grupuri de inși. Orice personaj (duplicat ori nu pe palierul comunității) „își activează”, așa-zicînd, doar acei centri nervoși legați necondiționat de traiectoria vieții sale.

Astfel, se naște o hartă a creierului/creierelor, cu dominante neurale, dominante ce creionează, după Lakoff, „metafore” și „narațiuni” existențiale. În interiorul metaforelor/narațiunilor în cauză, încep să funcționeze, alături de alte aspecte ale imaginarului, și amintitele ideologii politice. Două (metafore/narațiuni), neîndoios, cu variante și subvariante reprezentaționale, se impun la scară planetară, observă cognitivistul de la Berkeley: prima – „a tatălui autoritar” (the strict father model), a doua – „a părintelui afectuos” (the nurturant parent model). Nu e greu să le distingem semnificațiile. „Tătucul” neînduplecat transmite ideea disciplinei, „mămica” blîndă, dimpotrivă, sugestia toleranței. În ambele cazuri, principiile semantice pot merge pînă la pragul excesiv – disciplină serveră vs. toleranță haotică. Un pas ne mai trebuie pentru a atinge esența teoriei lakoffiene: metaforele/narațiunile/reprezentările menționate constituie, pe planul imaginar și, implict, neural, modele de guvernare. Sub impactul lor, indivizii își configurează organizarea societății și devin, ca atare, ființe ideologice („se ideologizează” empiric, pas cu pas). Adepții rigorii (care provin, de fapt, dintr-o metaforă a disciplinei, grefată pe o experiență a autoritarismului) vor fi „de dreapta”, pe cînd cei ai flexibilității (ieșiți din narațiunea toleranței – construite pe empirismul alegerii personale, neconstrînse de factori externi) se vor dovedi, invariabil, „de stînga”. Așadar, atît conservatorismul, cît și liberalismul derivă dintr-o arhitectură cerebrală, avînd rădăcini incontestabile în mediul neural.

Extrem de interesantă – fie și prezentată succint –, paradigma hermeneutică a lui George Lakoff, să admitem. Totuși, cel mai mult îmi place subtitulul – o veritabilă măsură de siguranță academică – pe care profesorul l-a dat cărții sale din 2008: De ce nu poți înțelege politica americană a secolului XXI cu mintea cuiva din veacul al XVIII-lea. Eu l-aș adapta puțin la spațiul autohton: De ce nu poți înțelege politica din Statele Unite ale Americii cu mintea cuiva din România. Într-adevăr, geografia mentalitară poate răsturna complet, la limită, demonstrația strălucitului lingvist. Cum se vor fi asamblat, de exemplu, rețelele neurale responsabile pentru generarea „ideologiilor” (politice) la tinerii din ultimele trei decenii moldo-vlahe? Ce metafore dominante, ce narațiuni centrale ne va fi oferit viața, în arcul carpatin, în acest interval? Lupul a venit acum, mai mereu, în blană de oaie (ceea ce vrea să însemne că „tătucul” a jucat rolul „liberalului” neconcesiv) și oaia s-a transformat, pe neașteptate, în lup fioros (adică „mămica” duioasă s-a arătat, peste noapte, o conservatoare furibundă și o autocrată irepresibilă). În plus, deopotrivă lupul și oaia au jucat, cu un instinct al confreriei și gregarității greu acceptabil la tipologii atît de opuse, în hora națională a corupției. „Stînga” și „dreapta” au ajuns noțiuni derizorii, iar „liberalismul” și „conservatorismul” s-au suprapus pînă la anihilarea reciprocă (nu la intelectualii teoreticieni ai lor, ci la politicienii ca atare, desigur). Ideologiile au intrat, pe scena politică, inevitabil, în „moarte cerebrală”. Din perspectiva teoriei lakoffiene, însă și a istoriei băștinașe recente, aș concluziona deci, fără ezitări, că, la noi, politicienii nu au creier. Politic, se-nțelege.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.