Rațiunea a triumfat în cazul Colțescu?
Păi, ce raţiune să triumfe? Că nu e încă nimic decis. OK, probabil că arbitrul român care l-a indicat pe unul dintre oficialii unui meci din Liga Campionilor cu extrem de culanta formulă „negrul ăla” şi, pentru variaţiune, „ăla negru” va fi „limpezit” de acuzaţia de rasism. Raportul inspectorului de etică şi disciplină al UEFA îl disculpă. Dar chiar şi aşa, întrebarea rămîne. A fost sau nu rasism? Ca să putem răspunde, ar mai fi de adresat, în amonte, o alta: există grade de rasism? Păi, dacă da, atunci am putea zice că nu, adresarea lui Colţescu nu e direct raristă, dar şi că da, e rasistă inconştient, prin neglijenţă. Adică e pe jumătate rasistă. Şi atunci rasismul pe jumătate e iertat?
Într-o lume civilizată nu indici pe cineva, mai ales dintr-o postură oficială, după culoarea părului (cum ar fi fost ca speaker-ul procesului de impeachment al lui Trump să-l fi numit „ăla cu părul de culoare incertă”), a urechilor (Obama şi-ar fi luat-o grav) sau a orice altceva care îl poate pune într-o postură neplăcută. D-apăi să mai faci apel la culoarea pielii. Într-o anumită situaţie din viaţa mea, aflat printre cetăţeni din Africa într-un spaţiu universitar, mi-a fost adresat ceva de genul „Hei, albule!”. Deşi nu există o istorie de rasism a mea sau a rasei mele pe baza culorii pielii, a fost o experienţă neplăcută. De aceea îmi pot închipui ce pot simţi alţii, care au în familie sau în comunitate experienţe rele din această perspectivă.
Bun. Acuʼ există şi partea cealaltă a poveştii. Domnul Buruk, din echipa celui numit „negru” de Colţescu, e considerat, şi el, fără de vină după ce a fost auzit spunînd „în ţara mea toţi românii sînt ţigani, dar eu nu îi gîndesc aşa”. Pe bune?!!! Cum ar fi să spui că „în ţara mea toţi turcii sînt sărăcuţi la minte, dar eu nu îi consider aşa”? Ar protesta ambasada, s-ar sesiza nişte organisme, ar sări domnul Erdogan, prompt să sancţioneze rasismul, dar nu şi alte forme de oprimare? În fotbal există o producţie nelimitată de batiste de pus pe ţambal. Dar fondul chestiunii nu va dispărea la ordin. În fine, bomboana pe coliva bunului-simţ e postarea lui Colţescu: „Cînd se face dreptate, aduce bucurie celor drepţi şi teroare celor care fac rău”. Aşadar, tuturor celor care au considerat că omul nu s-a comportat chiar ireproşabil atît am să le zic: huo, teroriştilor!
