O formă de amărăciune umană

Publicat în Dilema Veche nr. 881 din 25 februarie - 3 martie 2021
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

La 46 de ani, puține lucruri te mai pot uimi cu adevărat, dacă nu ai trecut prin viață fără să fii atent deloc, fără să asimilezi și să încerci să înțelegi. Te pot surprinde însă, desigur. Dar nu te mai iau, ca să zic așa, de pe picioare. Nu ești chiar bătrîn, însă ai trecut de tinerețea primă, așa că le privești, dacă te afectează încerci să intervii, dar nici nu mai ai impresia idealistă că poți schimba lumea, că poți schimba oamenii, că ești atotputernic necondiționat. Faci ce poți, te mai lupți, dar cu mai puțină patimă, s-au adunat în tine și bucurii, și dureri, iar pe cele de acum, dacă ai încercat, cum spuneam mai sus, să le înțelegi, pe cele din urmă, într-o (in)coerență a umanului, nu le mai lași să devină frustrări, le permiți să fie eventual amărăciuni, semn că totuși ești om.

Deși acest prim paragraf îl asum în raport cu întreaga mea viață, trebuie să îl aduc și pe terenul profesional, ușor-ușor. Au fost cîteva situații în care articolele mele au produs iritare, supărare, au produs reacții diverse, au generat rostirea de adjective sau chiar de acțiuni care să mă afecteze. Le înțeleg pe toate, pentru că sîntem oameni toți și ne apărăm cum putem, uneori argumentînd, alteori atacînd și, mai rar, poate chiar ucigînd, desigur, simbolic. Cu toate acestea, eu sper că nu mi-am făcut prin ce am scris dușmani în sensul concret al cuvîntului. Cînd am scris, am încercat să argumentez ce scriu și niciodată nu am fost condus de rele intenții. Nu sînt infailibil, știu, așa că probabil uneori am greșit sau am avut o perspectivă incompletă, parțială. Uneori, însă, mi-am pus problema să mă retrag de pe scenă, să nu mai scriu – obosit sau poate doar prea conștient de faptul că și cuvintele acestea sînt, inevitabil, supuse perisabilității, efemerității. Încă nu m-am retras, totuși.

Ultimul meu articol, în care mă refeream la asociațiile de elevi și de părinți, a provocat o astfel de reacție, destul de acidă, a unui lider. Nu îl numesc, pentru că nu am nimic cu domnia-sa, nu mă consider în război cu dînsul, ba din contra, sînt convins de bunele intenții pe care le are în calitatea sa de lider. Reacțiile au fost însă disproporționate emoțional în raport cu opiniile pe care eu le formulasem în articol. Am să încerc să explic de ce, sperînd să nu îmi atrag mai multă ostilitate.

Trec, oarecum ușor, peste ironia cu care e construit comentariul, în ansamblul său. Cum spuneam, pot înțelege uman o reacție emoțională. Observînd că eu în articol mă referisem la faptul că aceste asociații nu sînt ale unor specialiști, domnia-sa îmi atrage atenția că de obicei nu au avut cereri punctuale, care să impună perspectiva specialiștilor, iar că în cazul pe care îl dădeam ca exemplu – propunerea de a se scoate din programele pentru examene anumite conținuturi și competențe – au avut susținerea unor profesori de limba și literatura română. Mi se impută faptul că am „dat de pămînt” cu aceștia (14 la număr), cu care de fapt sînt coleg, informîndu-mă și că au în portofoliile lor olimpici naționali. Nu știu numele acestor profesori, nici nu contează. Pentru că nu despre anumite persoane era vorba.

Îmi pare rău, și o spun cu tot respectul, faptul că au în portofolii astfel de reușite nu înseamnă neapărat că înțeleg și cunosc programele școlare. Sau poate le cunosc, dar atunci au făcut propuneri oarecum ilogice. Am să dau un exemplu, ca să nu vorbesc pe deasupra lucrurilor. Se propunea scoaterea din programa pentru examen a textului dramatic. Dar textul dramatic este conținut de clasa a VII-a. Ce logică ar fi existat să fie scos? Nu mai spun că intrarea în liceu fără cunoștințe despre anumite conținuturi îngreunează enorm apoi parcursul elevului. Fără să pregătească circumstanțialele la gramatică nu e așa o tragedie, dar fără noțiuni fundamentale din domeniul literarurii e mult mai greu.

Mergînd mai departe, mi se atrage atenția că rolul acestor asociații, conform legii, este consultativ, nu decizional. Exact asta spusesem însă și eu, că au rol consultativ și că nu trebuie să încerce să forțeze decizii. Nu insist.

Mi se atrage atenția că în mediul rural școala online a fost cam pe butuci. Dacă mi-ar fi urmărit articolele, ar fi văzut că am scris în mai multe rînduri despre asta, susținînd și eu că sînt dezechilibre, inechități pe care trebuie să le luăm în considerare și să încercăm să le anulăm. Am susținut și nevoia degrevării programelor de examen, dar nu oricum.

Sînt ironizat, în ipostaza de așa-zis expert, căci, se spune, vedem unde ne-au adus experții în 30 de ani. Eu nu mă consider propriu-zis expert. Nici nu știu exact dacă această calitate este reglementată legislativ. Sînt membru al corpului de experți în management educațional, în corpul de experți în evaluare care acum se constituie, unde sînt și formator, am scris la niște manuale care sînt bine cotate pe piață, am mai scris una-alta. Dar nu mă consider expert, dacă asta face lucrurile mai puțin dificile. Uneori sînt consultat, în diverse probleme. Cît pot și cum știu, ajut. Îmi spun părerea. Mai și scriu articole, căci e o lume, sperăm toți, liberă, a ideilor, nu a bîtelor. Firește, uneori argumentăm cu mai multă patimă, alteori cu mai puțină.

În fine, nu înțeleg de ce mi se atrage atenția că nici nu ar fi bine să fie profesori în fruntea acestor asociații. E și opinia mea. Doar că, nefiind, nici viziunea, perspectiva pe care un profesor o are, nu poate exista la acel nivel.

Ca să închei. Nu sînt, de fapt, deranjat de reacție, poate ușor amărît pentru tonul ironic cu care sînt criticat. În rest, Doamne ajută să facem cu toții cît mai mult bine pentru copiii noștri, pentru elevii noștri, pentru educație în general și pentru viitorul nostru, al tuturora. Nu cu încrîncenări, ci cu negocieri și bun dialog. Nici în viețile noastre personale, nici în cele profesionale, pînă la 46 de ani, nu am observat să ajute încrîncenarea. De ce să ne încrîncenăm acum?

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.