O lege pentru Facebook

Publicat în Dilema Veche nr. 881 din 25 februarie - 3 martie 2021
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

„Facebook reia distribuția de știri pentru publicul australian.” Trăim într-o lume suficient de bizară încît o astfel de propoziție să fie titlul unui breaking news. 

Problema e relativ simplă. Guvernul de la Canberra a ajuns la concluzia că gigantul fondat de Mark Zuckerberg trăiește în bună măsură de pe urma unor producții la care nu contribuie în nici un fel. Știrile distribuite pe platforme ca Google sau Facebook atrag atenția și, odată cu ea, și aproape toți banii din publicitate. În acest fel, redacțiile producătoare de conținut trec la coada lanțului trofic și se transformă într-un soi de semispectatori ai unui prînz pe care l-au pregătit, dar la care nu au decît acces limitat.

Australienii au fost primii care și-au făcut curaj să caute o soluție legislativă foarte strictă. Au pus pe masă un proiect suficient de ambițios încît Facebook să încerce să facă un exemplu din acea piață încercînd un fel de șantaj – oprirea instantanee a distribuției de știri. Gestul a fost atît de precipitat încît, în grabă, de pe platformă au dispărut și informațiile distribuite de organizații guvernamentale sau servicii de urgență.

Pînă la anunțul că s-a ajuns la un compromis grație unor concesii făcute de autorități, întreg mapamondul a încercat să ghicească cine va clipi primul. Pentru că dacă legea australiană care, în esență, obligă giganții tehnologici să plătească pentru a distribui link-uri se va dovedi un succes, e de prevăzut că acel model se va răspîndi rapid. 

Nu doar publisher-ii australieni sînt frustrați de pierderea banilor din publicitate. Cazul este urmărit oriunde, de la București la Kuala Lumpur, iar sentimentul nu este nicăieri favorabil platformelor.

Acum zece ani, Facebook era văzut ca simbol al unei noi lumi în care construcția și întreținerea relațiilor interumane devine mult mai simplă. Astăzi este tratat ca un element toxic, iresponsabil și cinic ale cărui efecte negative tind să le depășească pe cele pozitive. 

Anterior și mult mai timid, și alte state încercaseră soluții. În Marea Britanie, de exemplu, tocmai de teama unei intervenții a Guvernului, Facebook a acceptat să fie parte dintr-un contract-cadru prin care acceptă să cedeze editorilor o parte din veniturile obținute din advertising. Nu e clar cît va costa această schemă, martorii lui Zuckerberg refuză să furnizeze cifre, și nici dacă Facebook nu va decide la un moment dat că e prea scumpă și e mai simplu să procedeze ca în Australia. De asemenea, nu e clar dacă publisher-ii pot fi eliminați din acest aranjament așa cum se întîmplă uneori cu pagini de actori, politicieni sau simpli utilizatori care încalcă regulile ambigue și adesea aplicate inegal ale Facebook. Decizia australienilor de a înfrunta problema direct a fost pusă inclusiv pe seama intereselor holding-ului de presă deținut de familia Murdoch (cei care dețin și Fox News în Statele Unite). Știrile pe această temă par să sugereze că interese private influențează masiv decizia Guvernului. Chiar dacă ar fi așa, problema reală rămîne – redacțiile produc conținut pentru care publicul plătește indirect bani către Facebook, cunoscut îndeobște prin faptul că nu produce nimic. 

Un alt argument împotriva Guvernului de la Canberra s-a auzit din zona teoriei economice și sună cam așa: dacă taxezi un bun, atunci acel bun se va produce în cantități mai mici. Așa se întîmplă, de exemplu, cu țigările sau cu industriile poluatoare. Cu cît sînt mai intens taxate, cu atît produc mai puțin. Deci răspunsul brutal al Facebook e firesc și orice economist ar fi spus, dacă ar fi fost întrebat, că probabil distribuția de știri pe platformă va înceta.

Argumentul e logic, însă nu are nici o legătură cu fondul problemei. Iar problema e că Google, Facebook și toate celelalte platforme și rețele sociale trăiesc și de pe urma unor produse la a căror creație nu contribuie în nici un fel. Mai mult, profitînd de diverse facilități sau scăpări ale legislațiilor naționale, ele plătesc taxe ridicol de mici pe piețele pe care activează. Altfel spus, angajatul Facebook intră pe o piață, ia banii de acolo și se duce cu ei liniștit acasă, unde îi folosește, printre altele, pentru campanii ipocrite de evanghelizare despre Internetul liber și alte lucruri asemănătoare. Statele au început de ceva vreme să observe lucrurile astea, însă numai cele mai puternice dintre ele au avut curajul să și facă ceva pentru a îndrepta măcar o parte din lucruri. Franța, spre exemplu, după un lung, foarte lung audit al activităților comerciale ale Facebook, a decis că trebuie să primească aproximativ 100 de milioane de euro reprezentînd taxe neplătite în ultimii ani.

Australia, Marea Britanie sau Franța sînt deocamdată doar teste pentru posibile modele de reglementare a marilor companii din zona de tehnologie. Nici unul nu e încă finalizat. Dar este cert că, mai devreme sau mai tarziu, guvernele lumii trebuie să își facă curaj pentru a-și apăra cetățenii și economiile. Iar asta trebuie să se întîmple asigurînd un cadru onest pentru respectivele business-uri, nu pedepsind Facebook pentru că a ocupat un spațiu pe care nu l-a ocupat nimeni înaintea sa. Acela ar fi un eșec la fel de mare ca cel din prezent în care, mizînd pe confuzia guvernelor, Facebook face ce vrea și ucide cu umbra sa industrii întregi. 

P.S. În treacăt fie zis, faptul că nici una dintre aceste platforme nu provine din Uniunea Europeană ar trebui să ridice niște semne de întrebare foarte serioase comunităților de antreprenori și politicienilor de pe continent. Azi se pierde meciul pe terenul platformelor de comunicare în masă, mîine alte industrii vor avea drapele străine. Relevanța se pierde pas cu pas, nu peste noapte.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.