Starea nației

Publicat în Dilema Veche nr. 881 din 25 februarie - 3 martie 2021
Iconofobie jpeg

Pentru vechii greci, katabasis-ul se referea la coborîrea cuiva în Infern și intra în opoziție cu anabasis-ul care, evident, semnifica reversul – ieșirea din universul întunecat al lui Hades. Înțelesurile celor două concepte au iradiat, în timp, spre diverse domenii: istoriografie („pasivitate” vs. atitudine „activă” a unei anumite comunități în istorie), filozofie („apatie” vs. „dinamism”), psihologie („depresie” vs. „vitalitate”) și armată („retragere” vs. „înaintare”, se înțelege, pe plan militar). La noi, au pătruns în limbă cuvintele echivalente catabază și anabază, în primul rînd datorită lui Lucian Blaga, cel care le-a dat o dimensiune antropologică autohtonă. Circulația lor însă este destul de restrînsă, puțină lume știind astăzi ce înseamnă exact respectivele noțiuni. Teoreticianul „Marelui Anonim” (Blaga) le aplica mentalitarului românesc. Spunea el că poporul carpatino-pontic s-ar dovedi mai degrabă „catabazic” în existența sa milenară, „ascunzîndu-se” mereu din calea valurilor de schimbare istorică și preferînd „stagnarea” lipsită de riscuri majore, dar înclinată totodată către o lîncedă mediocritate. Voluntarismul „anabazic” ne-a produs, constant, frisoane. Atunci cînd l-am practicat totuși, am făcut-o in extremis și doar din rațiuni de supraviețuire colectivă. Proiectul „anabazic”, pe spații largi și durate semnificative, ne-a lipsit cu desăvîrșire. Ne-am complăcut în „viețuire”, ignorînd „viața”. Am ales starea de imobilitate galeșă, jinduind, cuminți și molateci, la „treziri” subite, transcendente, picate din cer.

Îmbătrînind eu și adunînd experiență („moldo-vlahă”), realizez cît de mult adevăr se află în această teorie. România nu e, în mod real, rea, dar, absolut enigmatic, pare astfel, uneori pînă în punctul în care, în postură de trăitor aici, ajungi să fii descurajat de-a dreptul. „România bună” – corectă, onestă, principială, harnică, generoasă, inteligentă – domină pe toate palierele de ființare ale societății, paliere ce merg de la aspectul numeric al populației pînă la înțelegerea mecanismelor pozitive, autentice, de progres istoric. România în chestiune nu se vede însă sau se vede sporadic, ocazional, cu totul și cu totul excepțional. Momentele în care ea apare devin de aceea tulburătoare, capătă o aură miraculoasă, minunîndu-i pe creatorii și inițiatorii lor. Avem, cu alte cuvinte, „darul” de a ne suprinde pe noi înșine în asemenea circumstanțe. Complet straniu, ne „decorporalizăm” și apoi, privindu-ne „din afară”, rămînem muți în fața propriei noastre conduite exemplare. Nu ne vine să credem că ne putem ridica la un nivel atît de înalt. Vreți exemple? Istoria le furnizează spectaculos, din nefericire numai la intervale mari. Gîndiți-vă la timpurile recente. În ultimele trei decenii, am strîns deja o „listă” de episoade ilustrative: 1989 (Revoluția), 1992 (vizita Regelui Mihai la București), 1996 (detronarea lui Iliescu), 1997 (campania pro-NATO), 2004 (înfrîngerea lui Năstase), 2014 (alegerea lui Iohannis), 2015 (dizolvarea guvernuluii PSD), 2017 (demonstrațiile pentru susținerea statului de drept și funeraliile monarhului).

În ciuda „clipelor astrale” (Stefan Zweig) menționate, „istoria lungă”, pentru a folosi o celebră sintagmă a lui Fernand Braudel, rămîne, pe plaiul mioritic, foarte frecvent, la cheremul a ceea ce am numit, într-o împrejurare diferită, kakistocrație (guvernarea indivizilor celor mai răi dintr-o societate). Cum se explică paradoxul? Cu siguranță, prin intermediul amintitei „catabaze”. „România bună”, deși, repet, dominantă, își coagulează energiile cu intermitențe, permițînd astfel, bizar, imaginii sale răsturnate din oglindă, a „României rele” – un construct meschin și, în esența lui, lipsit de anvergură –, să se arate cu nejustificată și impardonabilă obrăznicie. Un demon ascuns și foarte pervers subjugă spiritul României veritabile, lăsîndu-l perplex, aproape inert, dinaintea spiridușului șchiop, chior și cocoșat al României aparente. O națiune de inși preponderent principiali, dar catabazici, se supune periodic, inexplicabil, unei găști de impostori veroși, însă, vai, anabazici. Onestitatea se ascunde, benevol, în scorburi de copac ori fuge în pustie, pe cînd ticăloșia stă în capul mesei, cu sceptrul în mînă și rînjetul gros, de satisfacție sordidă, pe figură. Trecutul este astfel anihilat, reperele morale dispar, iar virtuțile sînt ridiculizate grobian. Cinismul devine modus vivendi, iar minciuna – lege de stat. Gura știrbă, fața asimetrică și mîinile cu gheare negre, ascuțite, dezvăluite de această Românie falsă, uzurpatoare, autolegitimată ca reprezentativă (desigur, în absența celeilalte), se transformă sinistru, la scară istorică, în ceea ce unii numesc „brand-ul de țară”. Să nu uităm deci intervalul 2016-2020.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.