Tema săptămînii

Exprimă sentimentele celor vii la moartea unui membru al familiei, al unui prieten sau apropiat, așa cum fac bocetele, respectiv, marchează ritual principalele momente ale înmormîntării, susținînd, prin ele însele, întreaga poveste a călătoriei mortului din lumea de aici către lumea de dincolo.

Evitam morții. Dar îmi plăcea să mănînc din „împărţit“. Veneau femeile cu tava cu lumînare. Copan de pui, triunghi de brînză topită, un croissant. Sărmăluțe cu foaie de varză sau foaie de viță.

Un trecător a strigat „Viene la sposa!“ (Vine mireasa!) și dintr-odată pe Ponte Vecchio, printre sutele de turiști, s-a creat un culoar în fața noastră, cu oameni care aplaudau și ne felicitau cînd treceam prin dreptul lor.

Ajungi cu adevărat bărbat doar după ce ajungi să experimentezi durerea și să o „îmblînzești“, făcînd din ea o unealtă de cunoaștere și de relocuire a propriului corp.

La jocurile de beţie am renunţat repede, dar ideea de „pre-drinks“ a rămas.

În cele cîteva luni care au trecut de la confirmarea preşedintelui Trump, mersul economiei a fost foarte favorabil. Mai puţin prietenos decît markerii economici, indicele de popularitate al noului preşedinte rămîne scăzut, mult sub nivelurile pe care le-au avut alţi preşedinţi ime-diat după alegere.

Trump numeşte aceste detalii fake news. Însă, aşa de tare a fost deranjat de ele încît i-a concediat pe procuroarea Sally Yates, care a atras atenţia Casei Albe că Flynn l-a minţit pe vicepreşedintele Mike Pence în legătură cu discuţiile telefonice purtate cu ambasadorul Kisleak, şi pe directorul FBI, Comey, care ancheta tocmai contactele dintre Trump şi ruşi.

Liderul de la Casa Albă este un episod periculos atît pentru propria-i ţară, cît şi pentru scena internaţională, iar cocktailul de megalomanie, semidoctism, nepregătire, încăpăţînare şi aroganţă s-ar putea dovedi a fi prea mult chiar şi pentru poziţia pe care o ocupă.

Actuala campanie anti-Trump, inclusiv acuzaţiile total nesusținute de fapte privind conexiunea sa rusească ar fi rezultatul a opt ani de guvern socialist/progresivist în SUA, susţine Pacepa.

„Bine“, zic eu, „dar cum ar fi să construiască un zid la frontiera cu Mexicul?“ Îmi răspunde: „Nu știu dacă o să poată să-l construiască, dar e important că a vorbit despre el.“

Mormîntul său a devenit loc de pelerinaj pentru zecile de mii de credincioşi din toată ţara care vin zilnic aici să se reculeagă şi să se roage pentru odihna sufletului Părintelui Arsenie.

Aceste descoperiri nu răspund la întrebarea dacă exiCum se explică, din punctul de vedere al psihologiei şi neuroştiinţelor, credinţa în miracole, nevoile mentale de fenomene religioase, resorturile ataşamentului şi devotamentului faţă de sfinţi?stă sau nu Dumnezeu.

Dacă obiectele promoționale chinezești cu chipul părintelui sînt copleșitor de prezente pe piață, dar mai dificil de cuantificat, mulțimea de cărți cu vagi legături cu Arsenie Boca – se pare că părintele a scris cu adevărat doar două cărţi – reprezintă aproape 30% din piața de carte bisericească, ce aduce în total un profit de aproximativ douăzeci de milioane de euro anual, susține presa de specialitate.

Un alt bărbat, pe nume David, din Călan, şi-a confecţionat la comandă haine călugăreşti, cu care minte lumea care poate crede că e monah. Este poreclit de colegii lui «Satana sau dracul» din pricina faptelor lui rele, ieşite din comun.

Nevoia de miracol pentru creştini a fost o constantă, deoarece miracolul este dovada palpabilă a existenţei lui Dumnezeu şi a relaţiei Lui cu sfinţii şi credincioşii.

Am fost întrebat de cîteva ori în varii contexte care sînt cărțile scrise de Părintele Arsenie Boca, căci există studioși care chiar ar vrea să le consulte riguros.

Sînt atent la ce se petrece-n jurul meu. Oamenii sînt fascinanți. Uneori intru în vorbă cu necunoscuți. Sau ei cu mine. Tabieturile înlesnesc conversația. Apoi notez chestii.

Visele mele frumoase s-au redus însă, după ce am născut, la o singură dorință: să-mi pot bea cafeaua în liniște. Dintre fostele mele tabieturi, era singurul pe care țineam să nu-l abandonez.

Tabietul presupune conștientizarea faptului că merităm să ne răsfățăm măcar zece minute zilnic. El se instalează în viețile noastre atunci cînd înțelegem că funcționăm mai bine dacă sîntem relaxați și curățăm lucrurile care ne aglomerează.

Diminețile încep cu ochii în telefon, intrînd pe aceleași trei aplicații de patru ani, fumez același număr de țigări Kent lung la cafea (trei) și mereu verific dacă am două pixuri în rucsac, înainte de-a ieși din casă.

Noile mele tabieturi sînt sănătoase, generatoare de energie, am devenit un cetățean occidental tipic.

● Salvador Dalí moțăia cu o cheie de metal în mînă. Pentru că, atunci cînd adormea, cheia cădea pe o tavă, iar zgomotul îl trezea.

Moda este un modus vivendi. Este o chestiune de gust pe care ni-l satisfacem cu regularitate, este o chestiune de obișnuință care se poate ușor transforma într-o manie.

Reacția elevilor în cadrul acestor întîlniri este copleșitoare: pun întrebări, îi felicită pe autori, vin cu idei, sînt teribil de curioși.

Majoritatea copiilor depistează orice ton fals. Concluzia lor: autoarea nu s-a documentat suficient, trebuia să ia un copil pe lîngă ea ca să afle ce preferințe muzicale au și cum vorbesc cei din generația de 14-16 ani.

Manualele ar putea să includă mai mulți autori contemporani?

Înainte de spectacol, stăteam cu cîţiva elevi de liceu în hol, toţi cu braţele pline de cărţile lui Vişniec. A venit direct spre noi, ca şi cum abia ne-am fi despărţit.

Elevii se mirau atunci cînd, în manual, ajungeam la textul unui autor care avea scrisă, la informațiile biografice, doar data nașterii. Întrebarea era aceeași: trăiește?

Provocarea, pentru mine, a fost să mă împrietenesc cu textele propuse de elevi, cu traducerile puse la îndemîna tuturor de atît de multe edituri.

Avem în jurul nostru atîtea materiale didactice vii de care nu luăm/nu le punem în act. Vă propun, de aceea, doamnelor profesoare/domnilor profesori, „să aducem elefantul“ în clasă (i.e. să folosim patrimoniul cultural – autori, oameni de știință, jurnaliști, ilustratori, artiști, oameni vîrstnici, manufacturieri, arhitecți etc.).