Moloz, maculatură, vulpi sălbatice

Marilena ȘERBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
Cum să fiu eu şeful lor? jpeg

Care ar trebui să fie relația dintre scriitorul „viu“ și elevi?

Consider că întîlnirea cu autorii „pipăibili cu mîna“ este esențială pentru elevii mei, de aceea, în ultimii ani, am invitat sau am mers la întîlniri cu scriitori, mai mult sau mai puțin cunoscuți, români sau străini, uneori profesori sau părinți care scriu. Nu uit cu cîtă emoție vorbește Tudor Arghezi despre întîlnirea cu Eminescu, cînd era elev, fie ea și întîmplătoare, pe Calea Victoriei, sau mărturisirile lui Mircea Cărtărescu despre prima întîlnire cu Nichita Stănescu…

În primul rînd, perspectiva asupra scriitorului se schimbă – nu e doar o statuie, la care duci flori anual, obligat de circumstanțe festive, dar pe lîngă care, de fapt, treci zi de zi cu indiferență. Aceste întîlniri cu oameni ca noi, mai populari sau mai ursuzi, îmbrăcați în blugi sau în costum (unul dintre elevii mei a fost uimit să descopere că scriitorul care venise la oră s-a întors acasă cu același tramvai ca el), apropie lumi care, altfel, rămîn paralele. Răbdarea, proximitatea, cunoașterea reciprocă îmblînzesc nu doar vulpi ficționale, ci și oameni.

Apoi, sînt demolate mai ușor nenumărate prejudecăți legate de literatură și de scriitori, idei care, lăsate să crească, îi îndepărtează pe copii de lectură și îi închid într-o cutie tare strîmtă. Una dintre ele este că literatura nu are legătură cu viața, e neprofitabilă, neadaptată la piața muncii și, în general, inutilă – ca orice artă. E prejudecata pe care o regăsesc foarte des în discursul părinților, încîntați că citesc copiii lor, dar înspăimîntați că ar putea alege un profil umanist sau artistic, fiindcă „vor muri de foame“. Scriitorii care au reușit să trăiască decent din scris sau au succes demonstrează că viață e o ecuație cu mai multe rezolvări, iar creativitatea e una dintre soluții.

Din păcate, în sistemul public de în­vă­țămînt, aceste întîlniri sînt doar urmarea unor întîmplări fericite. Profesorii din ANPRO (Asociația Națională a Profesorilor de Limba și Literatura Română „Ioana Em. Petrescu“), de exemplu, invită scriitori contemporani la simpozioanele anuale de didactică, pentru a-i apropia de realitățile școlii, apoi fac voluntariat în cercuri de lectură, străduindu-se să aducă autorii și în școlile lor, de la oraș (mai ușor) sau de la sat (foarte dificil). Uneori, nici nu îndrăznesc să facă astfel de invitații, știind că efortul de a cheltui bani și timp nu e la îndemîna oricărui scriitor. Rugămințile amicale nu funcționează la infinit. Un program național susținut de stat, prin care un profesor să obțină bani pentru astfel de întîlniri, măcar semestrial, incluzînd onorariul invitatului, pare, acum, utopic… Sau parteneriatele între ministere – cultura și educația ar putea fi mai prietenoase, de altminteri. Nici asociațiile scriitorilor nu au un program coerent în acest sens, la nivel național, fiindcă proiecte punctuale există, dar limitate la orașele mari sau la parteneriate cu școli „bune“, acolo unde, oricum, copiii au acces la cultură și prin susținerea părinților. Din fericire, știu cîteva edituri, ONG-uri și scriitori care încearcă să acoperă această carență; cu optimism, sper să prind, în această viață, și momentul în care voi fi susținută de minister, de primărie, astfel încît grija mea să fie doar selecția cărților și a autorilor invitați.

Ce gen de texte literare ar trebui să existe în programa școlară?

În privința alegerii textelor, opțiunea mea, în special la nivel gimnazial, privește autonomia profesorului – va ști, cu certitudine, ce funcționează și ce nu pentru elevii lui. De aceea, un ghidaj de la centru mai puțin rigid cred că ar avea efecte pozitive în clasă. Pot decide, de exemplu, să nu îl studiez pe Creangă în clasa a V-a, pentru că am la îndemînă un scriitor contemporan din satul sau zona mea, iar studiul unității respective se poate încheia cu un eveniment cultural – întîlnirea cu autorul, mult mai ușor de organizat în astfel de condiții. Nu există atît de mulți scriitori români contemporani pentru copii și adolescenți, încît să nu am timp și pentru clasici, cu siguranță mă voi întoarce la ei. Un copil trece prin tragedia provocată de o boală – a lui sau a celor dragi – sau prin drama unui divorț al părinților; un mod de a discuta astfel de probleme cu delicatețe, dar cu responsabilitate este să pleci de la o poveste – din literatura română sau din cea universală, scrisă sau nu de un autor canonic, dar valoroasă emoțional și decent scrisă, ea poate oferi alinare, soluții, prilej de reflecție etc. Astfel de împrejurări nu cer neapărat texte validate de istoria literară (cu atît mai bine dacă ele există!), așa cum scopul predării literaturii în gimnaziu trebuie să privească, din perspectiva mea, mai ales dezvoltarea personală, orientarea spre cititor, lăsînd abordarea culturală sau lingvistică pentru nivelul liceal. Criteriile variate de evaluare a textelor (estetic, atractivitate, adecvare la vîrstă) ar trebui să ducă la o listă eterogenă, cu procente rezonabile de fiecare parte, dar mai apropiată de nevoile copiilor.

Cum aș preda astfel de texte? Desigur, îmi e mult mai ușor să abordez literatura canonică. Am trecut pe-acolo, am fost învățată să o respect și să o cunosc în profunzime. Provocarea, pentru mine, a fost să mă împrietenesc cu textele propuse de elevi, cu traducerile puse la îndemîna tuturor de atît de multe edituri. „Moloz, maculatură, vulpi sălbatice“ – gîndeam acum ceva timp. Pe unele nu le citisem, drept care puneam etichete mai ușor; cu surprindere, am descoperit, pe parcurs, dincolo de listele cunoscute din copilăria mea sau din școală (liste limitate, fiindcă vremurile nu erau prielnice „toleranței culturale“), cărți care m-au impresionat. Pentru asta, le mulțumesc elevilor mei. E adevărat și că, de multe ori, m am reîntors la clasicii mei, acum nu din obligație, ci pentru că am descoperit, cu mare satisfacție, că sînt mai buni – pentru mine, pentru copii, pentru oricine…

Cum aș preda astfel de texte? Cu bunăvoința arătată vecinului – e diferit, mănîncă altceva, ascultă muzică stranie, hainele lui nu sînt mereu călcate, dar dacă mă uit la el prietenos, observ că e amuzant, copiii mei îl plac și e un grădinar grozav. Îl pot vizita, chiar dacă niciodată nu voi sta mult… Și nu voi pretinde că e un vecin grozav, dar voi accepta că are unele calități. La petreceri îi voi invita, totuși, și pe vecinii care îmi plac și în care am încredere de mulți ani… 

Marilena Șerban este profesoară de limba și literatura română.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.