Plăcerea de a citi

Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
„Doamnelor şi domnilor profesori, mîndria judeţului nostru“ jpeg

E un paradox, într-o lume în care toți sîntem expuși unei cantități impresionante de text, de orice fel, să auzim obsesiv aceast enunț: „Copiii de azi nu mai citesc“. Ne putem lamenta la infinit, dar nu cred că asta duce undeva. Poate ar trebui să ne gîndim că au motivele lor. Dacă ne punem în locul lor, ce descoperim? Îi întrebăm ce le-ar plăcea? Unde găsesc textele care să îi atingă și să le vorbească despre ce-i interesează? Prietenie, iubire, singurătate, diferențe, empatie etc. Toți copiii între 10 și 17 ani pe care i-am cunoscut și cu care am lucrat, împreună cu Svetlana Cârstean, la atelierele noastre, „Noi citim, tu citești, eu citesc“, aveau aceeași problemă: veneau de la școală cu ideea că literatura e plictisitoare. Poți să citești de plăcere orice altceva, dar textele din manuale trebuie păcălite ca să poți să iei o notă mare. Nu ne-am propus să descoperim mari talente, ci să ne jucăm împreună, întîi de a cititorii, apoi de-a scriitorii. Să ne împrietenim cu personaje adolescente celebre, cu Holden Caulfield, de exemplu, din De veghe în lanul de secară de Salinger, cu adolescența din Juventus a Simonei Popescu, cu biblioteca lui Amos Oz sau cu Gregor Samsa al lui Kafka. Pariul nostru ar putea fi rezumat astfel: dacă dezbatem, votăm, facem scenarii, ne imaginăm cum continuă poveștile, cititul poate să devină antrenant. Și nu ne-am înșelat, copiilor li se topește reticența, devin curioși în momentul în care discursul și abordarea se schimbă. Se apropie natural de text, îl dau jos de pe orice soclu. Află și simt că scriitorii nu sînt niște exponate de la „Antipa“, ci niște oameni care scriu despre fiecare dintre noi, ca și cînd ne-ar cunoște. Felul în care poate fi folosită literatura ca declanșator pentru propriile povești mi se pare pur și simplu fascinant.

Au fost tineri care ne-au spus că această întîlnire i-a ajutat mai mult decît lecțiile de română de la școală. De ce? Răspunsul e cît se poate de simplu: am apăsat pe singura pedală funcțională – plăcerea lecturii. Dacă pe ea o scoți din joc, rămîn doar obligativitatea, scorțoșenia, discursul găunos. Prejudecata că te poți ascunde în spatele unor cuvinte frumoase, care nu spun absolut nimic, pare un sport practicat pe scară largă. Literatura nu merită asta. Și nici cititorii ei, fie elevi sau oameni mari.

Unul dintre motivele pentru care copiii reacționează mai bine la textele contemporane se leagă de faptul că se recunosc mai ușor. Nu resimt barierele de context și de limbaj. Dacă ar avea instrumentele necesare, prin care ar ști de unde să le apuce, le-ar fi mai ușor să se raporteze la ceea ce citesc în general.

Mă emoționează foarte tare reacțiile celor cu care am lucrat în momentul în care văd că poezia poate să fie și altfel. Sau că putem citi două texte foarte diferite, care vorbesc despre relația pe care niște personaje adolescente o au cu profesorii lor. Și cu care empatizează de la primele pagini. Poate că literatura contemporană i ar putea îmblînzi pe cititorii tineri, așa cum face Micul Prinț cu vulpea pe care o întîlnește pe drum. Cine știe?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.