Cuplurile, în intimitate

Publicat în Dilema Veche nr. 696 din 22-28 iunie 2017
Cuplurile, în intimitate jpeg

Aveam 20 de ani şi ne pierdeam nopţile împreună. Ne plăcea să rămînem în pat pînă tîrziu, cu perdelele trase. Iar mie cel mai mult îmi plăcea micul nostru ritual de după duş: stăteam pe marginea căzii, în baia micuţă, uitîndu-mă la el cum se bărbiereşte. În afară de tata, nu mai văzusem pînă atunci vreun bărbat bărbierindu-se. Gestul mi se părea deopotrivă tandru şi foarte, foarte intim. În vreme ce tata se săpunea rapid, cu pămătuful, mişcînd apoi cu dexteritate aparatul de ras, tînărul de lîngă mine se mişca lent şi uşor stîngaci, tăindu-se adesea în timp ce-şi dezgolea faţa care păstra încă trăsături de copil. Se spăla apoi şi mă săruta, cu pielea moale şi mirosind uşor mentolat.

Cînd oamenii locuiesc împreună, intimitatea şi spaţiul individual se află sub asediu. Fiecare partener are propriile ritualuri, iar micile tabieturi ale fiecăruia îl pot stînjeni pe celălalt – cum pot fi fumatul sau ascultatul muzicii mult prea tare. Spaţiul personal e invadat – în doi, rar mai există liniştea şi solitudinea de care avem nevoie. Unii oameni nu se pot obişnui vreodată cu traiul în cuplu şi cu tot ce presupune acesta. Însă micile obiceiuri care ne fac plăcere amîndurora fac coabitarea mai uşoară şi ne aduc mai aproape.

Pentru cineva obişnuit să acapareze tot patul, ca mine, dormitul împreună poate fi o problemă. Pentru alţii, orarul de somn e sursa necazurilor. Anda îmi povesteşte că, din păcate, ea şi partenerul său au programe de lucru diferite. Ea munceşte în două ture şi de multe ori pleacă dimineaţa devreme, înaintea lui. Iar alteori se întoarce noaptea tîrziu de la serviciu, avînd în continuare o grămadă de energie, chiar dacă el e adormit de mult. „Poate că nu e chiar un tabiet, dar eu nu pot adormi decît la el în braţe. Şi mai avem un obicei, sau mai degrabă un compromis al lui: mă înduioşează de fiecare dată cînd se trezeşte dimineaţa, totuşi, odată cu mine, chiar dacă e obosit, şi mă conduce“, spune ea.

Un prieten îmi vorbeşte despre părinţii săi, care aveau obiceiul ca dimineaţa devreme să stea de vorbă împreună, în tihnă, planificîndu-şi ziua. Ioana îmi povesteşte şi ea despre micile tabieturi de început de zi pe care le are cu Alex: „Dimineaţa îmi face cafea, apoi stăm în pat şi butonăm telecomanda. Uneori, ne uităm la teleshopping la medicamente sau dispozitive medicale, după care ni le recomandăm cînd vreunul dintre noi se vaită de vreo durere“, rîde ea. Pentru alte cupluri, timpul de stat împreună este cel mai adesea după muncă. Ţin minte că, seara, bunica mea prăjea în tigaie seminţe de floarea-soarelui, apoi se aşeza la televizor împreună cu bunicul, urmărind jurnalul şi comentînd ştirile de peste zi.

Şi în prezent, serile sînt rezervate, pentru multe cupluri, tot micului ecran, chiar dacă obiceiurile diferă puţin – tabieturile multora includ, acum, uitatul la filme sau seriale împreună, cu cîte ceva de ronţăit în faţă. „Eu prefer filmele şi serialele mai degrabă science-fiction – de obicei ne uităm la Mr. Robot, Westworld, Black Mirror sau Game of Thrones, dar am văzut şi toată seria Anatomia lui Grey, şi filme pentru un public mai degrabă feminin“, îmi spune Mihai rîzînd. „Cîteodată mă mai prinde că mă joc pe telefon în timpul episoadelor, dar nu se supără. Mai avem şi alte lucruri pe care le facem împreună – ne place să avem mereu prieteni în casă, să jucăm Catan sau Monopoly, iar cînd sîntem singuri, avem şi cîteva jocuri pe calculator, cu toate că ea se plictiseşte repede. Un lucru care ne place amîndurora însă e sigur cititul benzilor desenate: în week-end-uri ieşim împreună să le căutăm, de obicei la Cărtureşti Fandom – Sin City, Watchmen, V for Vendetta şi altele. Pe unele dintre ele le citim amîndoi odată – pe drum, că n-avem răbdare, unul peste umărul celuilalt –, dar preferatele mele sînt cele cu Superman, iar ale ei – cu Batman, şi aici nu cred că vom fi vreodată de acord“, mai adaugă el.

Paul îmi povesteşte despre un tabiet pe care l-a împrumutat de la una dintre primele sale prietene: a face baie împreună. Precizează că nu se referă la făcut un duş scurt împreună, ca să economisească apă – rîde el –, ci la băile relaxante, în cadă. I se par a fi ceva jucăuş şi senzual, şi a adoptat acest obicei şi în următoarele sale relaţii.

Cît despre tabieturile din afara casei, plimbările sînt cele mai des menţionate. Chiar şi acum, la o vîrstă înaintată, bunicii mei ies împreună aproape zilnic, fie şi numai pînă la piaţă. Elena îmi povesteşte că, mai ales vara, iese mereu în zona verde din apropierea casei cu partenerul său. „Avem noroc să locuim într-un cartier cu destul de multă vegetaţie – serile, după muncă, ne place să ieşim prin parcul Politehnicii, unde e răcoare şi de cele mai multe ori linişte. Aici ne înţelegem de minune, avem nevoie amîndoi de deconectarea asta – să nu mai vedem betoane, maşini, să nu se mai audă claxoane în jur. E nevoie de mai multe grădini şi spaţii verzi în oraş. În week-end-uri mai dăm o fugă la munte, dar în timpul săptămînii, parcul e scăparea noastră.“ Despre plimbările prin oraş, Ioana îmi spune se ţine mereu de mînă cu Alex, că nu s-a despărţit niciodată de acest obicei. Iar una dintre plăcerile lor este să se uite la străinii din jur şi să îşi imagineze „ce gîndesc oamenii de lîngă noi, apoi comentăm asta împreună“, îmi mărturiseşte ea.

Sînt şi cazuri în care tabieturile pot eroda o relaţie? „Pentru că avem fiecare unele obiceiuri care îl enervează pe celălalt – ea nu suportă dezordinea, sau cînd stau noaptea pînă tîrziu să mă joc shooter-e sau orice altceva, de exemplu –, cînd ne-am mutat împreună, am încercat să ne adaptăm“, îmi spune Vlad. „El zice că sînt maniacă în privinţa curăţeniei“, zice Olivia, zîmbind, „dar de fapt îmi place doar ca fiecare lucru să aibă locul lui bine fixat. Foloseşti încălţătorul, îl pui la loc pe raft. Îţi laşi mereu paltonul în cuier, nu pe scaun în bucătărie sau aruncat prin sufragerie. E simplu, nu? Sînt un om ordonat şi organizat“, adaugă ea, „şi am încercat ca şi relaţia noastră să fie la fel. De fapt, de pe la început, am încercat să ne organizăm timpul liber astfel încît să fim şi împreună, dar şi separat. Ne uitam la părinţii noştri şi nu voiam să ajungem şi noi într-o rutină plictisitoare sau să fim cumva dependenţi unul de celălalt. Ţin minte că mama îl aştepta întotdeauna pe tata ca să mănînce împreună seara, ceea ce poate fi romantic, sigur, dar după o vreme… intervine oboseala, devine o rutină şi atît. Iar de ieşit nu prea mai ieşeau deloc împreună. Noi am preferat să ne stabilim întîlniri la final de săptămînă – în oraş, ca să schimbăm decorul. În timpul săptămînii, în funcţie de chef şi de timpul liber, ieşim doar noi sau împreună cu prieteni comuni. Week-end-urile sînt cu program fix: sîmbătă dimineaţă mîncăm împreună – obligatoriu, pentru că în timpul săptămînii nu ne vedem la micul dejun –, apoi Vlad găteşte cîte ceva şi eu mă ocup de curăţenie, iar după-amiaza e rezervată ieşirilor – la plimbare sau la vreun film, depinde. Duminicile am hotărît să le păstrăm pentru prieteni sau hobby-uri – de obicei, el se duce să joace tenis sau fotbal, iar eu mă văd cu prietenele. Încercăm să ieşim separat, să avem şi puţin spaţiu în afara relaţiei şi să nu cădem în monotonie. Pînă acum, a funcţionat.“

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.