Minunile din interior

Publicat în Dilema Veche nr. 697 din 29 iunie – 5 iulie 2017
Minunile din interior jpeg

La primul meu drum pe Sfîntul Munte Athos fremătam din cale afară. Îmi doream de ceva vreme să ajung acolo, citisem suficient despre loc încît să adun o mică bibliografie, sorbisem cuvintele celor care îl pășiseră. Mai mult, simțeam deja un fel de chemare febrilă și pusesem o vorbă bună mai Sus pentru a fi dus acolo. Credeam că sînt copt și sigur nu mai puteam aștepta. Aveam, deci, toate motivele pentru a fi entuziasmat de ceea ce mi se întîmpla. În plus, auzisem că undeva, pe lîngă Schitul Sfînta Ana, o candelă din dreptul icoanei Maicii Domnului se mișcase de una singură timp de o zi și ceva, fără ca celelalte candele ale bisericii să se clintească în vreun fel. Era vorba despre o mică minune a cărei veste ieșise cu suficientă putere din Munte încît să fie tradusă pe un site românesc și citită din întîmplare de mine.

De pe feribotul care ne ducea de la Ouranopolis la Dafni, principalul port al Athosului, priveam pe jumătate răpit apariția colorată, vie și, în același timp, sobră a mănăstirilor de pe latura vestică a peninsulei, Dochiariu, Xenofont, Sf. Pantelimon, Xiropotamu. Cam pe cînd eram între ultimele două, visînd cu ochii deschiși la nemaivăzutul pe care „Muntele Transfigurat“ îl ascundea și amintindu-mi de mica minune a candelei ce se mișcase, începusem să îmi evaluez șansele de a ajunge la Schitul Sfînta Ana. Îmi doream să văd locul, să vorbesc poate cu martorii acesteia și să îi iau măcar un scurt interviu vreunui părinte de al locului. Ascultîndu-mi fîlfîitul precipitat al planurilor mele, Părintele Ioan Meiu, cel care ne călăuzea, îmi spuse liniștit, cald și fără a-și lua ochii de la chiliile și mănăstirile care se desfășurau sub privirea noastră: „Știi, Părinții de aici cred că cele mai importante minuni sînt cele care se petrec în sufletului omului“. Scurta sa observație îmi dezvăluia deodată starea și îmi arăta unde ar trebui să ajung. În loc să fiu atent la ceea ce drumul avea să îmi ofere pentru propria mea interioritate, mă lăsasem distras. Așa cum spuneam la început, eram din cale afară de preocupat. Eram, adică, în afara drumului. Iar cuvîntul Părintelui Ioan era, printre altele, o bună prefață la ceea ce e întîmplă, de fapt, pe Sfîntul Munte, în laboratoarele ascetice ale ispitirii: exercițiul întoarcerii spre acea interioritate în care se află Împărăția Cerurilor.

Nu sînt un specialist în „Arsenie Boca“. M-am întîlnit cu o parte dintre textele sale, am mai citit cîte ceva despre el, dar nu sînt vreo autoritate în domeniu. De la un moment dat, însă, mi-a devenit clar faptul că istoria sa, scrierile lui, moșternirea sa duhovnicească au început să fie ecranate de o literatură apocrifă abundentă. Pe lîngă aceasta, legiuni de superstiții și batalioane de tactici de marketing. Toate apar și funcționează mai ales atunci cînd căutarea contactului cu dumnezeirea și chemarea duhovnicească sînt lipsite de o îndrumare atentă și eficientă. Fără o pastorație pe fază și experimentată, cei aflați la începutul drumului credinței pot fi distrași atît de mirajul bine promovat, comercial, al magiilor de buzunar, cît și, paradoxal, de chiar manifestările divinității.

Pastorația Bisericii Ortodoxe nu este încă în cea mai bună formă, are multe restanțe duhovnicești de rezolvat ca efect al regimului comunist de care și ea a fost grav afectată. Deși nu este lipsită de figuri cu discernămît, tăcerea pe subiectul „Arsenie Boca“ a fost cea mai practicată formă de răspuns. Una dintre cauzele acestei atitudini este nelămurirea chestiunii zvonurilor și a dezinformărilor pe care fosta Securitate le-a folosit pentru a compromite imaginea lui Arsenie Boca. Ea însăși este cea care a lansat o pîclă de povești care mai de care mai excentrice sau mai scandaloase. Abia acum sîntem în zorii unui proces de investigare, mai degrabă timid și cam sincopat, menit să aducă lumină în această privință. Or, această întîrziere a avut ca efect fie scepticismul unora în ceea ce privește profilul duhovniceasc al lui Arsenie Boca, fie reticența altora de a spune ceva pe subiect. Mai ales cea din urmă, care a fost și cea mai răspîndită atitudine oficială față de presiunea crescîndă a cererii de recunoaștere a sfințeniei lui Arsenie Boca, a lăsat loc dezvoltării unei literaturi fantasmagorice despre fenomenul Boca. Tot ea a făcut posibilă confiscarea imaginii monahului de la Prislop de către retorica orgoliului local. Și de una, și de alta au profitat cei care știu să facă bani de pe urma superstițiilor și a mîndriei.

Însă, chiar și în condițiile acestei nelămuriri a dosarului Arsenie Boca, nu pot să nu mă gîndesc la faptul că o mai bună călăuzire oferită de pastorația Bisericii ar fi ajutat la a face mai bine diferența între fantasticul Boca, eroul local Arsenie și Sfîntul Arsenie Boca. În acest moment nu știm cine este mai proeminent. Iar în absența unui ghidaj duhovnicesc pe măsură, nu-i putem certa pe cei care se duc la Prislop ca la templul unei zeități locale.

În plus, o mai consistentă îndrumare în pastorația de zi cu zi ar fi permis o mai bună reglare a relației generale pe care o avem cu sfințenia și cu lucrarea acesteia. Contactul cu alți monahi de pe Sfîntul Munte, lectura literaturii ascetice dedicate travaliului de interiorizare a harului, adică a acțiunii lui Dumnezeu, sau parcurgerea unor hagiografii despre sfinți contemporani îți arată că atitudinea recomandată față de diferitele manifestări ale divinității este cea a unei chibzuite nebăgări de seamă. Nu este vorba despre indiferență și nici despre o formă de nesimțire duhovnicească. Ci despre înțelegerea faptului că a observa starea în care ești sau evenimentul care ți se întîmplă înseamnă deja a te distanța față de acesta. Trebuie să remarci fără a băga de seamă că faci asta. Orice obiectivare presupune și o formă de îndepărtare. Ceea ce se traduce prin pierderea oportunității de aprofunda ceea ce ți s-a dat, de a rămîne fără lucrarea a ceea ce te vizitează. Un cuvînt de înțelepciune din Patericul Athonit recomandă ca frații care se desprind de pămînt și încep să zboare să fie deîndată readuși cu picioarele pe pămînt. Pentru că în interiorul pămîntului inimii se lucrează cele mai mari minuni. 

Andrei Găitănaru este doctorand la Facultatea de Filozofie şi membru al Centrului de Studii Medievale de la Universitatea din Bucureşti.

Foto: M. Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.