Cu faţa către Rusia

Armand GOŞU
Publicat în Dilema Veche nr. 698 din 6-12 iulie 2017
Cu faţa către Rusia jpeg

Două naraţiuni domină dezbaterea pe tema relaţiilor dintre echipa preşedintelui Donald Trump şi Rusia. Potrivit celei dintîi, oameni din anturajul său imediat au avut contacte cu ruşii, cu sau fără ştirea lui Trump, şi există suficiente indicii privind o coordonare între campania electorală a lui Trump şi anumite structuri ruseşti. A doua naraţiune spune că democraţii, în pană de imaginaţie, au lansat povestea cu amestecul ruşilor în alegerea lui Trump, pentru a acoperi ruşinosul eşec al candidatului propriu, Hillary Clinton. În horă s-au prins nu doar principalele instituţii media americane, ci şi cele internaţionale, precum şi diferite personalităţi din întreaga lume. Mai nou, sînt comentatori care împing subiectul contactelor lui Trump cu ruşii în zona războiului cultural, a disputelor civilizaţionale. În spatele lui Trump s-au încolonat conservatorii, trandiţionaliştii, toţi cei care pretind că sînt sufocaţi de corectitudinea politică. Dincolo, în tabăra celor care-l contestă pe Trump, se află progresiştii, seculariştii, adepţii lui Soros.

Această exagerare, de care se fac vinovate ambele tabere, seamănă cu o diversiune în plasa căreia au căzut mulţi comentatori, obturînd esenţa problemei, anume dacă serviciile secrete ruseşti au desfăşurat acţiuni de influenţare/manipulare şi care a fost impactul lor asupra rezultatului scrutinului. Comunitatea de informaţii din SUA a spus, într-un raport declasificat la 7 ianuarie 2017, că agenţiile ruseşti au intervenit în campania electorală americană încercînd să sprijine alegerea lui Trump. Nu au stabilit dacă au făcut acest lucru în coordonare cu echipa de campanie a lui Trump. Nu sînt vremuri obişnuite, ci ele sînt marcate de contestarea ordinii internaţionale post-Războiul Rece, chiar de către Rusia.

Patru comisii de anchetă au fost înfiinţate la Washington. Însă Trump vede cea mai mare ameninţare nu în aceste comisii politice, ci în procurorul special, fostul director FBI Robert Mueller, care va ancheta nu doar implicarea Rusiei în alegeri şi posibile înţelegeri secrete cu echipa lui Trump, ci şi posibilitatea obstrucţionării justiţiei prin demiterea lui Comey. În ziua în care Mueller a fost numit de Ministerul de Justiţie, Trump a pretins că este victima celei mai mari vînători de vrăjitoare din întreaga istorie politică a Americii. Mueller investighează asociaţii lui Trump, contactele lor cu ruşii. Iar aici are multă marfă: sînt publice detaliile despre fostul şef al campaniei electorale, Paul Manafort, conturile lui, cele zece companii din Cipru, transferurile de milioane de dolari care s-ar fi perindat prin aceste conturi, banii plecînd de la persoane din anturajul lui Putin. Dar se poate imagina şi un happy-end pentru preşedinte, în care Mueller limitează investigaţia doar la conturile lui Manafort, ale lui Michael Flynn, fostul consilier pe securitate, şi ale lui Carter Page, fără să indice vreo legătură cu preşedintele Trump. La rîndul lor, comisiile parlamentare pentru serviciile secrete ale Camerei şi Senatului investighează concedierea fostului şef al FBI, James Comey, dar şi implicarea serviciilor ruseşti în primarele republicanilor, apoi în alegerile prezidenţiale de la 8 noiembrie, şi posibile înţelegeri secrete dintre ruşi şi echipa lui Trump. În sarcina lor va intra şi cercetarea contactelor dintre ginerele şi consilierul preşedintelui Trump, Jared Kushner, cu ambasadorul rus, Kisleak, care tocmai a fost rechemat. Ce canal de comunicare secret cu Moscova, încerca Kushner să stabilească, îi interesează pe investigatorii americani. Nu mai puţin importante ar putea fi detaliile întîlnirilor dintre Kushner şi Serghei Gorkov, preşedintele unei bănci de stat ruseşti, absolvent al Academiei FSB, asociat cu Putin. Vneşekonombank este pe lista instituţiilor supuse sancţiunilor de către Trezoreria americană. Sînt şi alte contacte directe cu posesori de paşaport rusesc, printre care şi cu un controversat om de afaceri ruso-american, Felix Sater, de care Trump e legat prin mai multe tranzacţii.

Trump numeşte aceste detalii fake news. Însă, aşa de tare a fost deranjat de ele încît i-a concediat pe procuroarea Sally Yates, care a atras atenţia Casei Albe că Flynn l-a minţit pe vicepreşedintele Mike Pence în legătură cu discuţiile telefonice purtate cu ambasadorul Kisleak, şi pe directorul FBI, Comey, care ancheta tocmai contactele dintre Trump şi ruşi. Chiar dacă preşedintele contează pe faptul că electoratul său nu e sensibil la aceste dezvăluiri, subiectul are un potenţial exploziv, putînd conduce la dinamitarea mandatului, lucru de care şi Trump este conştient. Nu doar că i parazitează orice firavă iniţiativă de politică externă, dar îi subminează poziţiile în relaţia cu partenerii din NATO, dar şi cu Rusia. Asupra oricărei discuţii cu Putin va plana suspiciunea, din cauza încărcatului context politic intern american. Primul test are loc în acest zile, la Hamburg, în marja G20, unde prima întîlnire Trump – Putin va fi urmărită cu sufletul la gură şi cu o neîncredere greu de disimulat, mai ales din partea partenerilor din NATO.

Foto: G. Skidmore

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum pică în capcană turiștii români din Bulgaria. Amenzi enorme în zone unde nu există niciun avertisment: „Nu ne interesează, la noi trebuie să știi legea” FOTO
Plajele sălbatice din Bulgari atrag tot mai mulți turiști români care își doresc câteva zile de liniște pe malul Mării Negre. Însă pe cât de frumoase sunt aceste locuri, pe atât sunt pline de pericole generate chiar de autoritățile de la Sofia.
image
Un medic a descoperit secretul tinereții. „Biologic, sunt mai tânăr cu 20 de ani”
Un medic de 78 de ani, și-a scăzut vârsta biologică cu 20 de ani după ce a urmat patru reguli alimentare esențiale în păstrarea tinereții.
image
Noi dezvăluiri despre atacatorul lui Trump. Ce se știe până acum despre Thomas Crooks: „Era tăcut, liniștit, lua mereu note bune la teste și era pasionat de istorie”
Thomas Matthew Crooks, atacatorul implicat în tentativa de asasinare a fostului președinte american Donald Trump, în vârstă de 20 de ani, era un elev bun la școală, fiind apreciat de profesorii săi. Vecinii lui sunt în stare de șoc.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?