Însemnările unui pelerin

Codin CARADIMU
Publicat în Dilema Veche nr. 697 din 29 iunie – 5 iulie 2017
Însemnările unui pelerin jpeg

Azi, cînd și dacă tragi un vînt pe stradă se pune că faci reclamă restaurantului din care ai ieșit, apariția unei alternative la Sf. Parascheva pentru cealaltă jumătate de consumatori evlavioși ai țării era inevitabilă.

Am fost la Prislop de trei ori. Cum se merge, ca să se pună la socoteală, zic cunoscătorii. O prietenă îmi spunea că are rude în lumea monahală care nu au reușit să ajungă de trei ori. Cînd nu e momentul, se opune destinul. Măicuțele despre care îmi povestea au pornit din Moldova pînă în Hațeg și de fiecare dată li s-a întîmplat ceva la mașină. Indiferent că a fost una personală sau transport public. Poate cu cît ești mai curat, cu atît e mai greu de penetrat, nu degeaba am fost informați în prealabil că fericiți sînt cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerului.

Trăiesc minimum opt ore pe zi, cinci zile pe săptămînă, într-o comunitate de liber cugetători. Cam șapte din zece confrați cred că norocul ți-l faci doar cu mînă ta și cînd faci pasul cel mare se întunecă ecranul ca la laptop cînd s-a terminat bateria. Recunosc, am fost crescut cu alte învățături, dar asta nu înseamnă că, odată ajuns la Prislop, am stat cu vreun sentiment de evlavie la coada uriașă de la mormîntul sfîntului părinte. Mai degrabă cu unul de curiozitate. Și chiar am încercat să simt „vibrația care îți taie picioarele pe măsură ce te apropii“. Am citat din descrierea unui maestru în terapii alternative, campion la arc tradițional și organizatorul primului grup cu care am ajuns acolo. Sincer, în afară de stînjeneala din fața locului de veci – un soi de scenă de stand-up, unde rămîi singur sub luminile rampei și unde ar trebui să îți afișezi cît mai convingător evlavia în fața unor sute de enoriași, care așteaptă însetați să ajungă acolo unde ești tu, iar tu nu profiți din plin de timpul de meditație limitat, acordat de o măicuță cu aer de SPP-ist, care disciplinează masele –, n-am simțit mare lucru. Poate doar mulțumirea că am avut încă o ocazie să îmi trec în revistă trecutul și așteptările de la viitor, ceea ce nu i puțin, pînă la urmă, în timpurile astea agitate.

După un timp de sedimentare, amintirea cea mai prezentă din primul pelerinaj a fost întîlnirea cu localnicii care stăteau în poartă și îmi făceau poftă cu cîte un borcănel cu zacuscă, o sticluță cu palincă, dulcețuri specifice locului, toate făcute la ei în gospodărie. Nu cu artefacte sau alte obiecte promoționale cu branding Arsenie Boca, așa cum poate v-ați aștepta.

Singurul loc asumat comercial, oficial, unde stai la alte cozi interminabile – după ce ai așteptat să-ți ușurezi portbagajul de donațiile achiziționate de la Penny Hațeg pentru bucătăria mănăstirească –, sînt chioșcurile mici din lemn așezate pe aleea principală a mănăstirii. Acolo cîte o măicuță jedi (un soi de Master Yoda, după vîrstă, vorbă, port și dimensiune) vinde lumînări și branding autorizat Arsenie Boca.

Deși n-am prins picior de creștin din țări ortodoxe învecinate să calce cu autocarul sau cu mașina mică în parcarea neîncăpătoare de la Prislop, grupurile de enoriași autohtoni depășesc cu mult aglomerația și cozile de la însuși flagship store-ul creștinismului, mormîntul Mîntuitorului de la Ierusalim. Și vorbesc în cunoștință de cauză, că abia m-am întors de acolo.

Mirosul banilor se ridică în norișori grei deasupra Hațegului, însă afacerea loco – zecile de comercianți ambulanți de pe traseul premergător mănăstirii – e frecție la picior de lemn în comparație cu descurcăreții care gîndesc global și acționează local, iar aici mă refer la vînzători online de branding „Arsenie Boca“.

Ajung adesea într-un sat din Dîmbovița, unde localnicii îmi sorb amintirile din cele trei pelerinaje de la mormîntul lui Arsenie Boca. Ei bine, aceștia sînt victimele perfecte. Target-ul Arsenie Boca, dacă nu are Mega Image în comună, are sigur fibră optică de la Telekom. Deși cîte un localnic cu spirit întreprinzător mai încearcă să adune de un microbuz ca să ajungă tot creștinul la Prislop să-și rezolve o artrită, o datorie la bancă, o fată nemăritată sau un băiat cu darul beției, consătenii, pînă strîng bănuții pentru călătoria inițiatică, au la îndemînă un card de debit și o serie de site-uri care îi apropie de sfîntul părinte cînd sînt la anaghie sau doar prevăzători. Prin achiziția online a unui calendar bisericesc sau a unui magnet de frigider cu chipul „Sfîntului Ardealului“ te scutești de un drum lung și obositor, încheiat cu achiziția analogică a suvenirurilor respective pentru care stai la o coadă lungă și groasă ca un varan de Komodo.

Dacă obiectele promoționale chinezești cu chipul părintelui sînt copleșitor de prezente pe piață, dar mai dificil de cuantificat, mulțimea de cărți cu vagi legături cu Arsenie Boca – se pare că părintele a scris cu adevărat doar două cărţi – reprezintă aproape 30% din piața de carte bisericească, ce aduce în total un profit de aproximativ douăzeci de milioane de euro anual, susține presa de specialitate.

Deși totul sună pe cît de distopic, pe atît de profitabil, după douăzeci de ani în industria comunicării, recunosc că, dacă eram statul român, profitam din plin de vidul de marketing profesionist al acestei oaze vindecătoare de spirit, trup, nenoroc sau iubiri gheboase.

Mănăstirea de la Prislop – păcat că nu și cea de la Drăgănescu, la doi păși de București, unde părintele Arsenie Boca și-a dat măsura talentului lăsînd un testament zugrăvit cu mesaje demne de opera vizionară a unui Jules Verne, H.G. Wells ori Isaac Asimov – profită din plin de numărul impresionant de pelerini. Cred însă că BOR ar avea puterea și priceperea să răspîndească în tot spațiul ortodox est-european faima sfîntului părinte, care i-ar aduce un profit net superior față de prezent, dar nu o face. Și e păcat că doar presa și cîțiva comercianți descurcăreți profită de această poveste de succes a spiritualității românești. Practic, am putea vinde lumii ortodoxe orice cu branding Arsenie Boca: de ce nu am promova rovignete sfințite pentru drumurile naționale, binecuvîntări și dezlegări online (vorba prietenului meu Iulică), pachete turistice cu cazare și demi-pensiune și alte bunătăți vindecătoare ortodocșilor de pretutindeni?

Nu sînt eu în măsură și nu e nici locul aici să judec sau să compar strategiile de afaceri sau de propagandă ale Bisericii catolice vs Biserica ortodoxă, dar nu pot să nu remarc Madona care plînge: statuia făcătoare de minuni de la Şumuleu Ciuc. Cel mai mare miracol al ei de pînă acum: pelerinajul de Rusalii (catolice) adună, în fiecare an, peste o sută de mii de persoane din întreaga Europă, Statele Unite și de pe alte continente. Acest pelerinaj este cel mai mare din Europa Centrală și de Est, urmînd să fie înscris în patrimoniul UNESCO. Iar noi vorbim de amploarea fenomenului Arsenie Boca în jurul a cîteva mii de magneți de frigider, cărți, pixuri, calendare și autocare. La urma urmei, orice pelerinaj din zona ortodoxă pălește în față Rusiei sau a Muntelui Athos, iar manifestările de piață care se dezvoltă în jurul lui Arsenie Boca sînt doar marketing organic care crește haotic precum rapiţa sau urzica, puțin, dar peste tot.

Pînă la urmă, orice s-ar scrie de bine sau de rău, este evident că avem de-a face cu un fenomen generat de un personaj interesant, despre care chiar nepoata lui afirmă că se exagerează mult în ziua de azi, că se profită din toate punctele de vedere.

Sînt un om simplu, care își bagă nasul prin toate oalele lumii, deși nu am poză cu Sfîntul Ardealului în portofel, nici magnet pe frigider. Cu sau fără un plan integrat de marketing în servietă, poate că o să mai trec pe la Prislop să îl salut pe părintele Arsenie Boca. De ce? Mergeți și descoperiți singuri.

(În prima vizită se lăsase seara, stăteam mai departe de coadă, la liziera pădurii, cînd am văzut o vulpe care se apropia încet de mine. I-am vorbit ușor, apoi am scos telefonul și i-am făcut cîteva fotografii. Nu a apărut în nici una din ele, indiferent că am folosit blitz sau nu. Am renunțat la făcut poze și vulpea s-a retras la fel de liniștită cum apăruse.) 

Codin Caradimu este director de creaţie la o agenţie de publicitate independentă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Comandant rus, „ciuruit” de către propriii săi militari. Unsprezece gloanțe au tras în el
Comandantul unei unități ruse care luptă în Ucraina a fost „ciuruit” de către propriii săi oameni, potrivit unei convorbiri telefonice interceptate de serviciile de informații militare ucrainene (HUR).
image
Premierul britanic, consternat de violențele din Leeds, unde protagoniștii au fost români: „Scenele au fost șocante și rușinoase”
După haosul de joi seara, 18 iulie, din Leeds, Anglia, mai mulți oameni au ajuns în arestul poliției. Noul premier al Marii Britanii, Sir Keir Starmer, a descris scenele violente ca fiind „șocante și rușinoase”, conform Sky News.
image
Umilirea elevilor din Fanfara Jegălia, studiu de caz. Cum camuflează pedepsele profesorii obsedați de control VIDEO
Incidentul care a avut loc în Slatina, unde mai mulți elevi au fost obligați să stea în genunchi pe asfaltul încins, a fost descris de unii drept o glumă, în timp de psihologii spun că acolo a fost un exces de putere din partea profesorului care a vrut să arate că deține controlul.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne