Ritualurile elevilor

Andrei DRĂGOIU
Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
Ritualurile elevilor jpeg

La liceu era clară treaba. Niciodată nu am înţeles ideea învăţămîntului românesc de a ţine copiii cîte șapte-opt ore pe scaun pentru ca apoi să îi trimiţi acasă să facă teme pînă adorm. E normal ca oricine să caute o evadare din rutina asta impusă, iar colegii mei şi cu mine mergeam în Absintheria Sixtină, în Centrul Vechi.

Adunarea noastră nu avea nici un scop. Oricum stăteam împreună toată ziua la liceu. Cumva însă, la liceu lumea e diferită, poate simte nevoia să pună o mască, habar nu am. La Absintherie totul era altfel. Beam berea trapistă a călugărilor belgieni şi puneam bazele viitorului nostru. Vorbeam subiecte grele, că doar eram elevi la „Sf. Sava“. Era absurd să nu vii pentru că aveai teme, era ca trădarea.

Mai tîrziu, într-a XII-a, cînd groaza Bacului a venit peste noi, a trebuit să ne rafinăm puţin. Mai mergeam şi să bem, dar mai rar. În schimb, în cartier, ne adunam ore în şir cu caiete, culegeri şi eseuri scrise de colegi mai mari, să învăţăm pentru examen. Ne întindeam la cea mai mare masă pe care o găseam şi învăţam ore în şir. Mult spus, era doar un alt prilej să ne adunăm. Am şi învăţat, pentru că intervenea o oarecare ruşine faţă de ceilalţi, care chiar doreau să afle ce e f(x) sau alte porcării din astea complicate. Beam cafea toată ziua, ore în şir. Ne ştiau toţi chelnerii din cartier, ne întrebau cum e cu şcoala, ne ziceau să nu ne facem griji. Pe vremea aia se fuma înăuntru, deci, fiind vară, ne respectam cu aer condiţionat şi pachete întregi de Marlboro Filter Plus, „ţigări vanilate“, alimentîndu-ne astfel toate tabieturile şi viciile deodată.

În tot acest timp, exista o idee în capul meu, cum că acţiunea de a ne aduna e mai importantă decît activităţile pe care le facem. Asta era definiţia noastră ca grup – stăteam mereu împreună. Aveam colegi care ne reproşau asta şi am găsit, la spatele unui caiet vechi de informatică, o schemă pe care i-am desenat-o unei colege care m-a întrebat cum de sîntem așa mulţi în grup şi care sînt legăturile dintre noi.

Mai tîrziu, la facultate, în Leeds, studenţii englezi ne-au învăţat care sînt ritualurile lor de petrecere. Totul fiind destul de scump în club, ei preferau să cumpere o cantitate aberantă de alcool şi să se adune în casa unuia dintre ei. După faza iniţială de formalităţi şi introduceri, urmau jocuri de băut care aveau ca scop distrugerea oricărui fel de respect de sine. Atunci cînd veneau taxiurile, tot alcoolul care rămînea se turna într-o sticlă sau într-o vază, ce aveai la îndemînă, care făcea ture pe la toată lumea. Era dezgustător.

La jocurile de beţie am renunţat repede, dar ideea de „pre-drinks“ a rămas. A ajuns, de fapt, cel mai frumos ritual al nostru pînă am plecat din Anglia. La pre-drinks, lumea era îmbrăcată frumos, pentru că urma să ieşim în club. Nu conta că e ora 9 seara şi noi mergeam abia pe la 12-1. Ne formalizam un pic şi ne respectam, ne prefăceam că sîntem mai maturi decît eram. Beam elegant, fumam în grădină, visam la străzi din Brooklyn şi ne dădeam mari cu ce muzică nouă am mai găsit. Toată ordinea aceasta era ruptă de momentul cînd venea taxiul să ne ducă la club, deoarece acolo era un haos total. În club nu prea mai vorbeam, singurele interacţiuni sociale fiind limitate la privirile pline de bucuria de a fi acolo. De asemenea, tot la petreceri, la ţigară, întîlneam tot felul de oameni. Era cel mai sociabil moment din toată experienţa. Inevitabil, venea cineva la tine să te întrebe dacă eşti bine. Te distrezi? Dar de unde eşti? Îmi dai şi mie o ţigară? Te plătesc! Şi urma o discuţie de cinci minute complet lipsită de sens, repetitivă, dar foarte autentică. Doi străini se văd, discută la o ţigară şi nu se mai întîlnesc niciodată.

Din toata febra aceasta cu pre-drinks am rămas cu un lucru astăzi. Bineînţeles că prefer să dau mai puţini bani pe acelaşi alcool şi să îl beau comod la mine acasă, cu muzica mea şi cu prietenii mei. Dar toată experiența clubului s-a transformat într-o dorinţă de a sta pur şi simplu de vorbă, într-o companie plăcută. Acum prefer să ne adunăm în stilul ieşirilor din Absintherie, fără nici un motiv, să vorbim şi să bem, şi să ne dovedim că sîntem exact aceiaşi oameni de altădată, doar că un pic mai bătrîni. 

Andrei Drăgoiu este absolvent al Leeds Metropolitan University, secția Art, Events, Performance, și în prezent lucrează la Harp&Loom, înființată de el în 2015.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Au apărut subiectele la Română. Ce le-a picat elevilor la Evaluarea Națională la Limba Română 2024 DOCUMENT
Au apărut subiectele la Limba română de la Evaluarea Națională. Subiectele, care pot fi găsite mai jos, au inclus cerințe pe baza textelor din romanul „Cireșarii” de Constantin Chiriță și „Portret” de Cella Delavrancea.
image
Secretele primului submarin militar al României. „Delfinul“ a făcut ravagii printre navele sovietice din Marea Neagră
Primul submarin militar al României a fost construit în anii interbelici și a costat o sumă impresionantă, însă a fost folosit cu succes în Al Doilea Război Mondial. Una dintre operațiunile militare în care a fost implicat a intrat în istorie.
image
Anunțul CFR primit cu hohote de râs de români. „Dacă trenurile reduc viteza cu 50 km/h vom merge cu 20, dar în sens opus”
Oficial, cei de la CFR spun că trenurile circulă cu până la 50 km / h mai încet din cauza caniculei. Anunțul CFR a fost primit cu hohote de râs de români, care știu că trenurile circulă oricum foarte încet.

HIstoria.ro

image
DACICC-1 - Primul calculator electronic de fabricație românească
Pe strada Republicii din Cluj-Napoca se află vila care a aparținut celebrului arhitect al Clujului, Lajos Pákey.
image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.