Elefantul în clasă

Profesorii de română din școlile de stat practică lectura cursivă mai ales la cercurile de lectură, în rarele ocazii cînd acestea există, aşadar în afara orelor de curs, pe cînd eu, printr-o analogie biologică, aduc elefantul în clasă spre studiu, ceea ce constituie un avantaj enorm. Elevii nu mai caută frenetic sensul textului, ci-l construiesc în prezenţa autorului acestuia. La Școala Americană Internațională din București profesorii sînt cei care creează curriculum-ul. Am conceput, așadar, o programă de limba română în care am introdus consistent opere ale autorilor contemporani. Am făcut astfel pentru a beneficia cît mai mult de lectura cursivă ca practică de lectură curentă şi de prezenţa autorilor pe post de material didactic viu. Obiectivele întîlnirilor cu autorii sînt, în afară de antrenarea copiilor în literatura de ficţiune şi nonficţiune românească, subminarea concepţiei că autorii sînt morţi, interacţiunea cu autorii vii introducîndu-le în viaţa reală literatura şi pe creatorii ei. Un alt aspect al acestui tip de predare a textelor îl reprezintă dezvoltarea abilităţii de a identifica şi a analiza intertextualitatea (majoritatea operelor contemporane apelînd la ea), elevii exersîndu-şi competenţele de analiză prin dialogul cu chiar creatorul textului. De asemenea, scriitorii pot fi modele de rol. Avem în jurul nostru atîtea materiale didactice vii de care nu luăm/nu le punem în act. Vă propun, de aceea, doamnelor profesoare/domnilor profesori, „să aducem elefantul“ în clasă (i.e. să folosim patrimoniul cultural – autori, oameni de știință, jurnaliști, ilustratori, artiști, oameni vîrstnici, manufacturieri, arhitecți etc.).

Voi trece în revistă „elefanții“ pentru cele trei clase gimnaziale din sistemul american. Clasa a VI-a debutează cu unitatea „Cartea, obiect cultural“. Răzvan Supuran, hîrtier, servește ideea de a produce hîrtia care să devină cartea pe care fiecare elev o va crea. A doua unitate se intitulează „Adevărul – între istorie și literatură“. Invitații acestei unități sînt Radu Oltean, ilustratorul cărților de istorie pentru copii ale lui Neagu Djuvara, Horia Corcheș, autorul Istoriei lui Răzvan, și Adriana Scripcariu, autoarea minunatului album Patrimoniul brâncovenesc pe înțelesul tuturor. Aceștia discută cu copiii despre diferitele perioade istorice românești. Avem avantajul ca, fiind în București, să putem vizita și Palatul Mogoșoaia cînd citim povestea lui Brâncoveanu reflectată în textele istorice și în balada populară. A treia unitate, „Educația în familie“, este gîndită să pună în oglindă proze scurte de Caragiale și Cehov, avînd ca teme familia și educația, și drepturile copilului. De aceea, invit un expert în drepturile copilului (de obicei, pe cineva de la „Salvați copiii“) care să explice de cînd este valabilă perspectiva contemporană asupra copilăriei și cît de diferit era tratamentul copiilor în urmă cu nu mai mult de un secol. Unitatea a patra se intitulează „La ce bun să mai scriem?“ și în cadrul ei ne concentrăm pe textul epistolar. Elevii vor scrie în secret părinților o scrisoare familială și pentru aceasta invit la oră un lucrător de la poștă care să le explice ce pondere a avut poșta de-a lungul timpului. Ultima unitate, „Ce se ascunde în spatele măștii?“, abordează textele moralizatoare, fabule și parabole. Pentru ilustrarea felului în care literatura alterează adevărul obiectiv invităm un entomolog. Acesta le explică nu doar că greierele nu consumă cereale și că, de fapt, furnica e cea profitoare de pe urma cicadei, ci și ce a preluat omul ca tehnologie observînd natura. De asemenea, pentru textul parabolic cel mai nimerit „elefant“ este un preot care poate explica parabolele și forța lor moralizatoare, fără aroma confesională. Anul se încheie cu parcurgerea romanului versificat al lui Gellu Naum și concertul Adei Milea după Cartea cu Apolodor.

Clasa a VII-a debutează cu poezia pe tema naturii. Atelierul de scriere de poezie este susținut prin Skype de poetul anonim Ivcelnaiv. În a doua unitate, „Jocul destinului“, studiem proză scurtă, tema acesteia fiind jocul destinului. Întrebarea centrală a unității este dacă în viață contează mai mult inteligența, efortul sau norocul. Invitații sînt trei – cineva care a cîștigat la loterie, un om politic/un om de afaceri prosper și un olimpic internațional. Aceștia reprezintă modele pentru cele trei modalități de a fi de succes. Ei dezbat, alături de elevi, cele trei opțiuni. A treia unitate, „Forme clasice și moderne“, prespune citirea în paralel, pe de o parte, a basmelor și a povestirilor în ramă care aparțin literaturii consacrate, iar pe de altă parte, aceleași specii, dar cu autori contemporani. „Elefanții“ sînt acum Mircea Cărtărescu, care își „predă“ Enciclopedia zmeilor, și Florin Bican, care face același lucru cu volumul Și v-am spus povestea așa. În unitatea care încheie anul, „Fapte și opinii“, textele pe care ne concentrăm sînt cele jurnalistice. Pentru că temele finale privesc crearea unui articol de știri și realizarea unui interviu despre școală în comunism, materialele didactice vii sînt doi jurnaliști, de obicei, unul din presa scrisă, altul din radio sau televiziune. De asemenea, pentru comunism invitatul ideal a fost Paul Cornea, autorul unei resurse didactice excelente pe tema comunismului – volumul Ce a fost, cum a fost.

Clasa a VIII-a începe, ca și a VII-a, tot cu studiul poeziei, de data aceasta tema fiind familia. De aceea, invitata noastră este Ioana Nicolaie, care a scris două volume de poezie, Nordul și Credința, pe tema familiei. Pentru că 1 octombrie, ziua celebrării vîrstei a treia, se nimerește a fi în timpul acestei unități, citind Cartea cu bunici profităm de moment și îl chemăm pe unul dintre numeroșii autori, alături de bunicii copiilor, să le vorbească despre acestă vîrstă. Unitatea secundă se ocupă de educație în școală în epocile interbelică, comunistă și postcomunistă. Vizităm Liceul „Spiru Haret“ după ce am citit Romanul adolescentului miop, iar pentru perioada comunistă și postcomunistă o avem ca invitată pe Adina Popescu, autoarea Povestirilor de pe Calea Moșilor. Tot acum piesa de teatru a Centrului Educațional Replika, Amintiri din epoca de școală, scrisă de Mihaela Michailov și regizată de Radu Apostol, o joacă în fața elevilor mei actorii Katia Pascariu și Alexandru Popocean. Cu toții vorbesc la finalul piesei cu copiii despre școală în postcomunism. În al treilea trimestru studiem textul dramatic. În afară de faptul că citim o piesă de teatru (în funcție de cea care se întîmplă să se joace atunci pe una din scenele bucureștene – O scrisoare pierdută, Tache, Ianke și Cadîr, Titanic Vals, Steaua fără nume) și că mergem apoi la punerea ei în scenă, actori sau regizori vin în clasă pentru a discuta despre cum se creează comicul, ce reprezintă suspendarea neîncrederii, care sînt diferențele dintre un text și dramatizarea acestuia, toate cu scopul de a răspunde întrebării centrale a unității, și anume „La ce bun să mai mergem la teatru?“ A patra unitate și ultima din clasa a VIII-a abordează textul publicitar, invitatul pentru aceasta fiind cineva care lucrează în publicitate.

Experienţele pe care vi le-am împărtăşit nu sînt remarcabile numai pentru elevi. Gîndiţi-vă la situaţia originală în care se găsesc autorii care, spre deosebire de lansările unde, de obicei, sînt invitaţi, la ore ca acestea au prilejul de a se întîlni cu 25 de copii care tocmai le-au citit integral cartea. De asemenea, copiii au completat jurnalele de lectură (pentru cei publicaţi de Editura Arthur) sau au întocmit dosare de lectură (rezumat, harta personajelor, harta spaţiului, harta timpului). Fiecare elev are întrebări precise, detaliate, bazate pe text. Autorii rareori se confruntă cu aşa ceva. În plus, pentru aceştia, consultarea produselor elevilor – jurnalele sau dosarele de lectură – reprezintă o formă de evaluare a cărţilor extrem de sinceră şi de eficace. Și, subliniez, originală. De aceea, revin cu sugestia către profesori: nu ezitaţi „să aduceţi elefantul în clasă“. Va fi o experienţă pe care scriitori o vor dori reiterată, pentru că activitatea are sens pentru ei mai mult decît oricare alta. 

Ioana Nanu este profesoară de limba și literatura română în sistemul privat de învățămînt.