De ce n-ai, mă, căciulă?

Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
De ce n ai, mă, căciulă? jpeg

Lupul și vulpea se plimbau prin pădure. „Am chef să bat pe cineva, zice vulpea. Mă mănîncă așa de tare labele…, trebuie musai să bat pe cineva. Știu și pe cine. Pe iepuraș. Hai să l căutăm și cînd dăm de el îl întrebăm: ai, mă, căciulă? Și el o să zică nu, că de ce-ar avea?“ Zis și făcut. Îl găsesc repede pe iepuraș, ai, mă, căciulă, nu, nici vorbă. Păi, de ce n-ai, mă, căciulă? Și încep să-l lovească sălbatic. A doua zi, lupul și vulpea se plimbă tot așa și din nou au mare chef să bată pe cineva. Pe urs, nu, pe leu, nu, rămîne doar iepurașul. Dar nu mai putem întreba tot de căciulă, zice vulpea. Hai să-l întrebăm de țigări, are lupul ideea salvatoare. Ai mă, țigări? îl întreabă pe iepuraș. Cu filtru sau fără filtru? răspunde acesta… Hai, lasă-ne cu țigările, ne crezi proști? urlă lupul, mai bine zi de căciulă…, de ce n-ai, mă, căciulă, zi, de ce n-ai, mă, căciulă?“ Și-l iau din nou la bătaie.

Cam așa e și cu învățământul nostru: cu două-trei excepții, poate fi redus la lupii și vulpile care, ajunși prin ministere, ard de nărăbdare să le dea o lecție de neuitat bieților iepurași. Schimbă din temelii regulile cînd nu te aștepți, la mijloc de an școlar dacă se poate, se uită nostalgic în urmă, întorcîndu-se compulsiv la practicile toxice de odinioară. Performanța în educație nu înseamnă nimic pentru ei. Nu-i de mirare că școala a ajuns să se facă foarte mult acasă, dominant pe materiile de care va avea nevoie copilul nu în viață, ci la examen, căci pasiunile și înclinațiile lui nu contează, sînt mofturi, cînd la mijloc e vorba, socotesc mulți părinți, doar de realizare, de succes financiar, de slujbe cît mai bune. De cîte ori n-am simțit condescendența cu care este privit în continuare profilul uman – pasămite cel perdant, la care ar ajunge cei care fug de matematică, cei cărora nu le merge mintea, nu sînt în stare – prin opoziție cu profilul real care te propulsează automat în cosmosul unei universități străine, dacă se poate americane, din care ies pe bandă rulantă ființe perfecte.

Dacă la vîrste mici copiii sînt încurajați să se exprime artistic, pe măsură ce cresc, preocuparea aceasta dispare, căci viața e dură – nu-i așa? –, e o competiție în care nu cîștigă cel educat cu adevărat, ființa fragilizată cultural, ci mai curînd individul fără scrupule, care a fost rașchetat din timp să se potrivească în cel mai absurd pat al lui Procust. Nimeni nu pare a se gîndi la bietele victime – copiii – întrebate continuu de ce n-au căciulă, obligate să mestece pînă la sufocare aceleași lucruri anoste de care au trebuință doar pentru obținerea unei note care să le permită înscrierea într-un liceu mai bun sau la o facultate ceva mai prestigioasă. După examene, mulți își scot imediat din minte tot ce-au învățat de-a lungul anilor, atît la școală, cît și în orele de meditații. Or, asta nu înseamnă falimentul rușinos al sistemului? De ce nici o vulpe și nici un lup nu sînt trași la răspundere pentru analfabetismul cronic, pentru abandonul școlar, pentru cifrele rușinoase din statisticile care ne desemnează ca fiind cei mai proști consumatori culturali din Europa: doar 2% din populația adultă citește cărți în această țară, prin comparație cu peste 35% în Islanda, de pildă. Marea masă vasăzică are legătură directă cu „De ce n-ai căciulă, mă?“, cu învățăm fiindcă ne trebuie notă mare la examen, cu ne ducem la real că acolo nu ne obligă nimeni să citim și, mai ales, cu programele stufoase, sufocante, care se autoreproduc misterios, clișeizat și cu totul inutil.

Programa de română nu propune decît într-un an de studiu, primul de liceu, ideea de plăcere a lecturii. Cu alte cuvinte, în clasele anterioare co­piii sînt condiționați să învețe foarte multe noțiuni de limbă și de teorie literară, într-un mod rece și arid. Încă din clasa a V a, cînd nu mai înțeleg limbajul conceptual care li se cere, decid că româna e o materie foarte grea. În clasa a VIII-a, cînd au examenul, știu că această disciplină e ca muntele pe care urcă Sisif: oricît de bine pregătit ai fi, nu ai șanse să atingi culmea, căci sus se arată mereu cîte un Zeus nemilos, ce abia așteaptă să-ți penalizeze originalitatea sau ieșirea din tipare. Iar după clasa a X-a, copiii tabletelor și ai lumilor virtuale sînt aruncați în bazinul încăpător și înghețat al literaturii naționale. Și-atunci, cînd se formează ei ca ființe culturale, care știu să aprecieze cele mai mari minuni artistice ale oamenilor? Cum de nu se pot propune manuale în care, la vîrste mici, singurul scop să fie numai educația culturală? De ce să nu se studieze după texte care să-i bucure și să-i poarte pe copii în călătorii interioare din care vor ieși mai pregătiți pentru viață decît în urma lobotomizărilor induse de manualele actuale? De ce să nu se introducă o oră obligatorie de lectură în școală în care copiii să discute cărțile care le spun lor ceva, de la cele clasice, ­căci Micul Prinț și Tom Sawyer sînt iubiți în continuare, pînă la cele cu personaje ca Bastian, Jim Năsturel, Matilda, sau zmeii din Enciclopedia Zmeilor, sau Apolodor, sau eroii lui Florin Bican, T.O. Bobe, Lavinia Braniște, Adina Popescu ș.a. De ce să nu existe ore de scriere creativă în cît mai multe școli? „De ce n-ai, mă, căciulă?“ să fi ajuns oare mai tare decît evidența și bunul-simț? 

Ioana Nicolaie este profesoară de limba și literatura română, scriitoare și poetă. Cea mai recentă carte publicată: Pelinul negru, Editura Humanitas, 2017.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.