Care autori, dom’le? N-au murit?

Matei SÂMIHĂIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
Elefantul în clasă jpeg

Dăm să intrăm în școală și ne în­tîmpină o doamnă: „Bună ziua, cu ce vă putem ajuta?“ „Păi, trebuia să ne întîlnim cu doamna…“ Încep să scotocesc prin ghiozdan după lista de nume și școli. „În ce problemă?“ „Sînt de la editura … Facem întîlniri cu autorii în școli.“ „Aaa, editura…, întîlniri cu autorii? Care autori, dom’le? N-au murit? Vă rog să poftiți în biroul meu, o chem eu acum pe…“ Intrăm în biroul directoarei. La telefon: „Auzi, …, vezi că te caută niște domni de la o editură. Zice că aveți întîlnire cu autorii. Ce întîlnire ai stabilit tu fără să-mi spui?“

Apare și doamna de Română, precipitată toată. „Ați ajuns? Doamna directoare… Domnii sînt de la editura… V-am zis săptămîna trecută că vor veni.“ „Serios? Lasă că discutăm după.“

Ieșim din cabinet și profesoara ne zice: „Doamna directoare e de fizică.“ Dăm din cap și mergem spre clasă.

Astfel de episoade s-au întîmplat destul de rar de-a lungul timpului, momente în care să ne simțim ca niște comis-voiajori într-un roman de Kafka. De cele mai multe ori sîntem întîmpinați cu entuziasm, curiozitate și cafea. Am început proiectul „Caravana cu povești“ în urmă cu trei ani, iar primul tur de forță (pe bune) a fost în județul Bistrița-Năsăud, unde am colindat împreună cu Adina Popescu și Horia Corcheș atît școlile centrale, cît și pe cele de cartier, dar am ajuns și în localitățile mai mici. Pentru o primă experiență de vizite a fost o aventură pe cinste, despre care încă mai povestim. Sigur, eram la început, o făceam naiv, fără așteptări prea mari și cu mult entuziasm. Entuziasmul s-a păstrat și azi, cînd am reușit să străbatem țara-n lung și-n lat alături de autorii de cărți pentru copii publicați la editura Arthur. Pe lîngă cei menționați mai sus, i-am mai implicat și pe Ioana Nicolaie, Laura Grünberg, Lavinia Braniște, Ana Rotea, Alex Moldovan, Florin Bican, Dan Ungureanu. Îi menționez pe toți pentru că, în ciuda efortului uriaș de a avea un program de 3-5 întîlniri pe zi, aceștia nu au avut beneficii materiale în urma întîlnirilor pe care le-am organizat cu susținerea unor cadre didactice responsabile față de formarea elevilor pe care-i îndrumă.

Cel mai des, reacția elevilor în cadrul acestor întîlniri este copleșitoare: pun întrebări, îi felicită pe autori, vin cu idei, sînt teribil de curioși. Contează foarte mult și vîrsta, la cei din clasele primare energia și entuziasmul sînt impresionante (aceștia sînt de departe și cei mai înverșunați cititori), la gimnaziu sînt ceva mai timorați, întreabă mai cu sfială, iar la liceu uneori ai parte de situații de a dreptul bizare, cînd nimeni nu vrea să scoată vreun cuvînt. Dar asta nu înseamnă că nu te urmăresc cu interes și că nu sînt conectați la lucrurile pe care le povestim. În luna mai, la Sighetu Marmației, împreună cu Alex Moldovan ne-am în­tîlnit cu liceeni de diferite etnii: români, maghiari, ucraineni, toți urmărind ce le povestea Alex și punînd întrebări cît se poate de serioase și pertinente. O surpriză la fel de plăcută am avut la întîlnirea cu copiii de la Liceul cu program sportiv din Iași, unde elevii de clasele IX-XI erau extrem de atenți și de curioși, contrazicîndu-ne total prejudecățile pe care le aveam înainte de întîlnire.

Desigur, un rol foarte important pentru organizarea întîlnirilor cu autorii îl au doamnele învățătoare și profesoare, iar cîteodată și bibliotecara școlii. Din păcate, biblioteca școlară, o instituție pentru care în Europa sînt formați oameni care să organizeze astfel de întîlniri, în România este într-un stadiu mai degrabă muribund. Fondurile alocate pentru achiziții de cărți sînt minime sau lipsesc cu desăvîrșire. Cărțile pe care le poți împrumuta sînt, în proporție de 80%, publicate înainte de anii ’90, iar cele noi sînt primite pe bază de donații de la copii. O altă problemă este lipsa de implicare a autorităților locale, lipsa programelor de lecturi în școli sau a programelor cu autori invitați, lucruri absolut firești în țările europene, care, așa cum am văzut prin exemplul Suediei, țară invitată la Bookfest 2017, investesc enorm în literatura pentru copii, au institute specializate în acest domeniu și alocă fonduri generoase pentru studii de piață și pentru a crea contexte de întîlniri între autori și copii.

Odată pornită „caravana“, din ce în ce mai mulți copii vor să cheme și ei un autor la clasă. Ne scriu pe rețelele de socializare și ne întreabă cînd ajungem și în județul sau localitatea lor. Alți profesori, cum a fost cazul la Iași, vin cu copiii cu trenul, din Bacău, la întîlnirile pe care le organizăm. La Bookfest vin profesori cu copii din toată țara (Ploiești, Tîrgu Jiu, Rîmnicu Vîlcea etc.) Exemplele și reacțiile la inițiativa pe care am început-o sînt minunate, timp și energie să avem.

Sînt deja cîțiva ani de cînd mergem cu autorii la întîlniri cu școlarii și mă întreb dacă am reușit să schimbăm ceva, dacă merită să continuăm să facem asta fără vreo susținere din partea autorităților locale, dacă nu e cazul să încercăm să-i responsabilizăm și pe aceștia pentru viitorul copiilor noștri. Dacă nu ar trebui să investim mai mult în bibliotecile școlare, în loc să le ignorăm și să le folosim ca spațiu de ședințe sau depozitare. Oare trebuie să le atragem atenția și părinților că merită să invite un autor de cărți pentru copii la clasă? Scriitor care să primească și un onorariu pentru activitatea pe care o face. Cum îi putem susține pe autorii români care scriu și ilustrează povești noi pentru copii și o fac cu atîta plăcere? De ce preferăm să ignorăm literatura și formarea copiilor prin intermediul ei și a celor care o scriu? Sînt doar cîteva întrebări, răspunsurile se lasă încă așteptate… 

Matei Sâmihăian este PR la Editura Arthur.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.