„Mai sînt şi scriitori vii...“

Florentina SÂMIHĂIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
AMR 14 jpeg

O întîmplare adevărată: copii de clasa a IV-a văd în varianta digitală a manualului lor (că, deh, sîntem în pas cu tehnologia!) un filmuleț în care autoarea unui text din cartea lor de română se prezintă pentru ei. Stupoare totală! „Cum adică, doamna? (adresare către învățătoarea lor), scriitorii trăiesc?“ Doamna, derutată și ea: „Mai sînt și scriitori vii…“

Cam așa văd destul de mulți copii literatura pe care o citesc la școală: e scrisă de oameni de pe altă planetă și din alte vremuri, și e îndepărtată de lumea lor. Ce e de făcut pentru ca relația dintre scriitorul „viu“ și școală să existe?

Scriitori în carne și oase (adevărate specimene, iată) ar putea lua cu asalt școlile, ar putea să bată la pas localitățile lor și să le impună elevilor o evidență simplă: scriitorii vii există! Simplu de spus, greu de făcut. Că scriitorii au și ei nevoie de timp pentru scris; mai merg ei la o întîlnire-două pe lună cu cititorii, mai sînt invitați unii pe la radio sau pe la televiziune… Ba unde mai pui că unora nici nu le place deloc să fie în lumina reflectoarelor! Mai sînt și edituri care au proiecte de tip caravană, în care colindă școlile din țară împreună cu autorii care scriu pentru copii; alte edituri oferă premii dedicate literaturii pentru copii sau fac tabere de creație pentru copii la care participă și scriitori. Dar e suficient? Se pare că nu.

Manualele ar putea să includă mai mulți autori contemporani? E adevărat, piața autohtonă de literatură pentru copii s-a primenit și e în creștere, dar e departe de a fi satisfăcătoare din punctul de vedere al autorilor de manuale. Căci ei trebuie să aibă în vedere programa, iar programa trage spuza tot pe valorile clasice ale literaturii române și, în plus, vine cu tot felul de criterii suplimentare (tipuri de texte, teme, concepte de teorie literară etc.). Cîte texte scrise de autori contemporani ar putea număra un manual de clasa a V-a? Poate vreo două-trei. Dar pot fi și manuale în care să existe un singur text scris de un autor „viu“. Pentru că sînt destui autori de manuale pentru care literatura de azi nu are ce căuta în școală, pe motiv că nu e încă validată de public, de critică!

Sau poate că tot profesorul e cel care are cele mai mari șanse să schimbe ceva? Pentru că el e cel mai aproape de elevi și ar putea intui cam ce texte dintre cele scrise de autori contemporani le-ar plăcea elevilor lui. Asta pe de o parte. Dar, pe de altă parte, și pentru că nu e important doar să propui texte ale autorilor contemporani, ci mai ales să știi ce să faci cu ele, cum să le apropii de mintea și sufletul copiilor. Și aici e clar treaba profesorului.

Nu cred că programa ar trebui să recomande titluri de texte, ci doar tipuri/genuri de texte, pentru a lăsa libertate autorilor de manuale și mai ales profesorilor să aleagă texte care se potrivesc claselor cu care lucrează. Pot fi sugerate însă nume de autori contemporani, mai ales pentru acei profesori care nu sînt la zi cu lecturile de acest tip, dar și pentru că uneori profesorii înșiși nu consideră că ar trebui ca autorii „vii“ să fie studiați în școală. După părerea mea, programele de gimnaziu ar trebui să fie deschise spre diversitate, pentru ca, alături de genurile clasice ale ficțiunii și nonficțiunii, să fie incluse și cele populare printre copii și adolescenți: fantasy, ficțiune realistă, autobiografie, sience fiction, distopie, jurnal etc. Nu ar trebui ocolite banda desenată și romanul grafic, cîtă vreme ele pot atrage copiii către lectură. Orice text care spune ceva nou despre o temă de interes pentru elevi, fie ei de gimnaziu sau de liceu, poate fi studiat cu succes în școală. Pentru ca asta să se întîmple, trebuie în primul rînd ca profesorul să citească noile apariții ale autorilor contemporani și să aleagă ce se potrivește cu programa și cu interesele elevilor săi. E firesc ca un text să nu fie pe gustul tuturor elevilor unei clase, așa că profesorul e nevoit să fie creativ și să găsească niște cîrlige pentru a stîrni curiozitatea cît mai multor copii. Dar ce să aleagă profesorul din pletora de metode care mai de care mai stimulative și mai interactive (căci se știe: e musai ca elevul să fie implicat în lectură)? Numai și numai pe cele cu sens, care pot pune în scenă discuții autentice pe marginea textului. Și dacă o astfel de discuție îl ajută pe un cititor să gîndească cu mintea lui la o temă care-l preocupă și să înțeleagă ce deschideri îi poate oferi acel text pentru a înțelege mai bine lumea, literatura, pentru a se înțelege mai bine pe sine, atunci profesorul și-a făcut treaba. Dacă scopul orelor de literatură e să formăm cititori pe termen lung (și nu elevi care să treacă Bacul sau să ia note bune la Bac!), e important să-i învățăm pe elevi că un text poate fi valoros în multe feluri și că fiecare cititor își poate forma gustul pentru lectură doar cînd ajunge să înțeleagă ceea ce citește și să se bucure de faptul că începe să înțeleagă. Și în această privință, autorii contemporani oferă, cred, o generoasă mînă de ajutor, cărți care așteaptă să fie citite… 

Florentina Sâmihăian este autoare de manuale de limba și literatura română.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.