Simplu ca un miracol

Marius VASILEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 697 din 29 iunie – 5 iulie 2017
Simplu ca un miracol jpeg

Am fost întrebat de cîteva ori în varii contexte, unele universitare, care sînt cărțile scrise de Părintele Arsenie Boca, căci există studioși care chiar ar vrea să le consulte riguros. De fiecare dată m-am aflat în impas, întrucît pînă astăzi putem identifica abia trei-patru titluri despre care putem afirma, cu o anume siguranță, că îi aparțin integral Părintelui Arsenie Boca: Cărarea Împărăției (Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, 2006), Semințe duhovnicești (Editura Lumea credinței, 2009) și, eventual, Trepte spre viețuirea în monahism (Editura Teognost, 2003). Se vor adăuga aici un număr de predici atribuite lui (Cuvinte vii, Editura Charisma, 2006) și mai multe ziceri adunate de ucenici, unele rugăciuni compuse de acesta și cîteva epistole. Însă, pînă la confruntarea profesionistă a surselor și, eventual, a manuscriselor, toate acestea păstrează încă incertitudinea originalității (integrale).

Sîntem asaltați prin librării, pe tarabele de pe stradă, de o sumedenie de volume care-l au ca autor. Numai că majoritatea, peste o sută de titluri, sînt fie compilații care pornesc de la cele trei volume de bază, fie probabile pilde culese de la pelerinii care l au frecventat de-a lungul anilor. Mai există scrieri apocrife care sînt puse pe seama Părintelui Arsenie Boca, fără siguranța autenticității, mai există amintiri ale unor (pretinși) ucenici. Precizez că numele Părintelui este folosit fie în titlu, fie chiar ca autor în majoritatea dintre aceste zeci de volume – unele tipărite cu binecuvîntarea (reală?) a ierarhilor. De ce această avalanșă de scrieri, bună parte avînd pe copertă chipul său din tinerețe? Pentru că „brand-ul“ Arsenie Boca se vinde binișor, laolaltă cu brelocuri, cu pseudo-icoane și nenumărate alte kitsch-uri cu același chip.

Unde și cum sînt editate aceste scrieri? Absolut jenant! În afara ediției din Semințe duhovnicești și de Cărarea Împărăției, ale cărei ultime ediții sînt realizate sub egida Episcopiei Aradului, majoritatea celor sus-menționate au apărut la edituri de mîna a treia, care produc tone de maculatură pioasă. Nici o rigoare, nici o responsabilitate, nici un dram de conștiință – cam așa își manifestă unii credința în Dumnezeu și respectul față de Arsenie Boca: parazi-tîndu-l.

Revenind la scrierile propriu-zise, nici unul din cele trei titluri sus-amintite nu beneficiază de un aparat critic corespunzător. Despre celelalte zeci de volume nici nu mai vorbim. Dar aceasta este o problemă general valabilă dacă medităm la modul în care sînt editate cărțile creștin-ortodoxe după 1989 în România. Doar cîțiva teologi ortodocși, începînd cu Dumitru Stăniloae și Andrei Scrima, ori scriitori deveniți monahi, precum Nicolae Steinhardt, au parte de serii de autor (neîncheiate încă) realizate profesionist. Aceștia reprezintă însă excepția fericită, întrucît avem nenumărate restanțe editoriale de calibru. În același context, literatura creștin-ortodoxă reprezentată de cei considerați mari duhovnici are parte de ediții pestrițe, inegale, departe de ceea ce binemerită toți aceștia: nu există serii de autor nici măcar pentru Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu, Petroniu Tănase, Teofil Părîianu etc. Aceeași întrebare – care sînt scrierile lor? – ne va plasa cam în același impas. Există, totuși, o excepție: frumoasa ediție dedicată scrierilor Ghelasie Gheorghe realizată de teologul, matematicianul și poetul Florin Caragiu la Editura Platytera, ajunsă la volumul 18!

Avem însă, cumva, foarte multe ediții complete, cu aparat critic corespunzător, ale marilor nume din literatura română, în afară de ceea ce s-a pornit cîndva la Editura Minerva, fără a fi fost terminat? Seriile de ediții critice de autor din Noica, Eliade etc. nici n-au început.

Marii duhovnici de secol XX au trăit foarte aproape de noi și este greu să lucrezi astfel de ediții atît de repede. Este adevărat, însă, că și ceea ce s-a publicat pînă astăzi este treabă de mîntuială. Puține edituri de carte creștin-ortodoxă au publicat volume care să poată deveni repere într-o bibliografie de nivel universitar – aș remarca aici Editura Deisis și, mai nou, editurile Doxologia și Basilica.

Non-reacția critică

Cum am putut să dau exemplul preotului Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei, întrucît, precum Arsenie Boca, este un personaj controversat? Fiindcă am făcut o premeditat. Și aici intrăm în capitolul consecințelor celor notate mai sus.

Publicarea haotică, lipsită de discernămînt, non-reacția critică la edițiile parazitare (aproape nicăieri în presa creștină fie oficială, fie laică), nu fac decît să sporească confuziile și intoxicările lansate pe piață de poliția politică încă din anii ’40 ’50 la adresa lui Arsenie Boca. Intoxicarea și dezinformarea erau o formulă, ca și în cazul altor mari personalități ale BOR, prin care s-a reușit pe alocuri învrăjbirea unora împotriva altora. Desigur, imaginea deformată pe care o au cîțiva dintre teologii și duhovnicii non-ardeleni despre Arsenie Boca comportă mai multe dimensiuni, pe lîngă scrierile care nu-i aparțin cu adevărat. Trebuie menționate aici micile polemici (ne)văzute dintre creștinismul ortodox ardelean și ortodoxia românilor de dincoace de munți, putem aminti variabila numită inteligență duhovnicească, non-acuratețea informării sau chiar lipsa umorului.

Există o parte și mai neplăcută a acestei ecuații: lașitatea unor clerici din vremea comunistă, ei înșiși deveniți colaboratori ai Securității (iar astăzi critici acerbi ai lui Arsenie Boca), nedreptățile și erorile nelămurite încă în ceea ce privește poziționarea unor confrați față de imensa sa notorietate. Să mai fie vorba oare și de prostie umană și, pe alocuri, de invidie?

Dacă vom rezolva ecuația de mai sus în lumina unei panoramări chiar mai ample în care, absolut natural, nu toți duhovnicii ori teologii ortodocși contemporani de la noi acceptă o viziune unitară pe tematici de stringentă actualitate, dacă vom ține cont de intruziunile voluntare ale luptelor interconfesionale, interortodoxe și (geo)politice, nicicînd încetate, dar și de luptele culturale, de cele dintre generații ori cele de ordin pur spiritual, vom găsi un răspuns policrom la „imaginea“ unor personalități ale BOR, inclusiv a lui Arsenie Boca.

Care este memoria sa? Cea promovată astăzi de mass-media avidă de senzațional, de evlavia populară prost gestionată de Biserică, de scrierile incerte ori cea împărtășită de cei cîțiva, foarte puțini, care i-au fost aproape cu adevărat și care, dincolo de incidența miracolului – palpabil, totuși, de nenumărate ori! –, mărturisesc altfel despre Arsenie Boca: cel care avea o viață duhovnicească reală (dincolo de orice bîrfă ori intoxicare a Securității, care l-a urmărit pînă în ultimul an al vieții), dar și o viață intelectuală. A fost rafinat, nonconformist, precum orice mare duhovnic autentic, lipsit de complexe în cercetarea comparată a altor spiritualități, dar riguros creștin-ortodox, nu totdeauna aspru, ci și blînd, cu un umor subtil, care nu agrea excesele ascetice, dar era foarte exact în propovăduirea vieții creștine, care cînta la flaut și picta – nu avem încă nici un inventar al operei sale plastice –, care a fost văzut cîndva mergînd „în patru labe“, jucîndu-se cu copiii.

Nu este prima oară cînd pledez pentru înființarea unui mare Institut de Cercetări care să funcționeze sub egida BOR, ale cărui departamente să se ocupe și de științele exacte, și de cele umane. Probabil, în timp, o astfel de construcție ar putea deveni cel puțin la fel de importantă precum ridicarea Catedralei Patriarhale. Numai într-un asemenea context interdisciplinar pot fi înțelese anumite fenomene, precum cel al Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim, ori personalități de anvergura lui Arsenie Boca, a cărui memorie aș rezuma-o, parafrazîndu-l pe Andrei Scrima: simplă ca un miracol. 

Marius Vasileanu este profesor de istoria religiilor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.