Părintele de la mănăstirile Sîmbăta de Sus şi Prislop

Mircea PĂCURARIU
Publicat în Dilema Veche nr. 697 din 29 iunie – 5 iulie 2017
Părintele de la mănăstirile Sîmbăta de Sus şi Prislop jpeg

Născut la 29 septembrie 1910 în satul Vaţa de Sus din „Ţara Zarandului“, Zian Boca a făcut şcoala primară în oraşul Brad, apoi tot acolo a urmat cursurile Liceului confesional ortodox „Avram Iancu“, între anii 1922-1929. Dînd urmare chemării sale lăuntrice, între anii 1929-1933 a urmat cursurile Academiei Teologice „Andreiene“ din Sibiu, unde a avut profesori bine pregătiţi, din „şcoala“ mitropolitului de atunci, Nicolae Bălan.

Apreciat şi de mitropolitul Nicolae Bălan, tînărul Zian Boca a fost trimis cu o bursă din partea Arhiepiscopiei Sibiului, ca să urmeze cursurile „Academiei de Arte Frumoase“ din Bucureşti, între anii 1933-1938. După cum va mărturisi el însuşi mai tîrziu, în faţa unor organe de anchetă, asista şi la prelegerile de Mistică ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie şi la diverse conferinţe care aveau loc în Sala Dalles. După terminarea studiilor de pictură, a făcut un an de practică, lucrînd la pictura bisericii din Bixad, județul Covasna. La 11 septembrie 1935, mitropolitul Nicolae Bălan l-a hirotonit diacon necăsătorit. Acelaşi mitropolit l-a trimis apoi într-o călătorie de studii la Muntele Athos pentru a cunoaşte viaţa monahală de acolo, precum şi pictura bisericească bizantină. S-a reîntors în ţară în iunie 1938, după care a plecat la Chişinău, unde a învăţat poleirea cu aur „cicanca“ şi alte lucruri pe care trebuia să le cunoască un pictor bisericesc de la cîţiva meşteri angajaţi de mitropolia de acolo.

Reîntors de la Chişinău, la Paştile anului 1939, s-a închinoviat la mănăstirea Sîmbăta de Sus, ctitoria domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, readusă la viaţă cu cîţiva ani în urmă de către mitropolitul Nicolae Bălan. Acesta l-a călugărit la 9 mai 1940, sub numele de Arsenie, sub care va fi cunoscut de acum înainte. La 10 februarie 1942 a fost hirotonit preot (ieromonah). În scurt timp, Părintele Arsenie s-a remarcat atît ca liturghisitor, dar mai ales ca predicator şi duhovnic, încît ctitoria brâncovenească a devenit un important centru de spiritualitate ortodoxă. În urma predicilor şi a îndemnurilor sale, cîţiva tineri şi-au îndreptat paşii spre Facultatea din Bucureşti sau spre Academia Teologică din Sibiu. Multe tinere din satele făgărăşene sau din sate mai îndepărtate au intrat în viaţa monahală, mai ales la mănăstirile Bistriţa şi Hurezi, din judeţul Vîlcea, unele dintre ele au urmat studii teologice superioare, altele au urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Hurezi. În acelaşi timp, prin predicile sale înflăcărate, a reuşit să întoarcă pe mulţi spre o adevărată viaţă creştinească.

Era cunoscut ca un bun, dar aspru duhovnic. În vara anului 1947 a venit la Mănăstirea Sîmbăta principesa Ileana a României (mai tîrziu „de Habsburg“), fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria, care a dorit să-i asculte predicile. Iar părintele Arsenie a fost invitat la Castelul de la Bran, pentru a rosti predicile şi acolo.

Îndată după instalarea unui guvern zis „democratic“, la cererea fostului ministru al Cultelor, preotul Constantin Burducea, Părintele Arsenie a fost arestat în Rîmnicu Vîlcea la 17 iulie 1945 şi anchetat la Bucureşti timp de două săptămîni, dar, dovedindu-i-se nevinovăţia, a fost eliberat. A mai fost arestat timp de o lună şi jumătate în vara anului 1948.

În toamna anului 1948 a început o nouă etapă în viaţa Părintelui Arsenie, după ce mitropolitul Nicolae Bălan l-a numit stareţ al Mănăstirii Prislop, din judeţul Hunedoara, străveche ctitorie a ucenicilor Sfîntului Nicodim de la Tismana. În 1949, judeţul Hunedoara, deci şi mănăstirea, a intrat sub jurisdicţia Episcopiei Aradului, iar Prislopul a devenit o mănăstire de maici, Părintele Arsenie fiind numit duhovnic.

Părintele nu s-a descurajat în faţa stării de decădere în care a găsit mănăstirea, ci a purces la restaurarea bisericii, ctitorie a domniţei Zamfira, fiica lui Moise Vodă Basarab al Ţării Româneşti. Numărul maicilor a sporit mereu, cu toate că la Prislop nu s-a înregistrat aceeaşi intensă viaţă duhovnicească, iar Părintele era foarte reţinut în predică şi în discuţiile cu credincioşii, căci organele de represiune îşi făceau din plin „datoria“.

În mănăstire veneau mereu inspectori din Ministerul Cultelor, dar mai ales ofiţeri de Securitate, iar „informatorii“ lor, recrutaţi din rîndul unor pelerini, le ofereau mereu „note informative“ în legătură cu cele ce se petreceau în mănăstire. Aşa se face că, în dimineaţa zilei de 16 ianuarie 1951, Părintele Arsenie a fost arestat, închis la Aiud, Baia Sprie şi Ocnele Mari, după care a fost trimis într-o colonie de muncă de la Canalul Dunăre Marea Neagră, unde a lucrat, în condiţiile de exterminare fizică şi morală cunoscute, pînă la 17 martie 1952, cînd a fost eliberat şi s-a reîntors la Prislop. Dar la 20 septembrie 1955 a fost arestat din nou şi închis la Timişoara, Jilava şi Oradea. A fost mereu anchetat şi obligat să dea declaraţii cu privire la legăturile sale cu Nichifor Crainic, cu principesa Ileana, cu teologii Antonie Plămădeală (viitorul mitropolit), Nicolae Bordaşiu şi alţii. Nu s-au găsit nici acum dovezi cu privire la vreo activitate a sa în cadrul mişcării legionare, aşa că a fost eliberat, la 7 aprilie 1956. S-a reîntors la Prislop, unde şi-a continuat ostenelile duhovniceşti şi gospodăreşti, dar urmărit mereu de organele de Securitate.

Toate acestea s-au încheiat în mod nefericit la 14 mai 1959, deci înainte de publicarea cunoscutului Decret 410, cu dispoziţii atît de drastice cu privire la viaţa monahală din România. A părăsit Prislopul şi s-a îndreptat spre Bucureşti. Pentru început s-a angajat ca pictor pe lîngă Vasile Rudeanu, care picta atunci monumentala Biserică „Sfîntul Elefterie“. Din 1961 pînă în 1967 a fost angajat la Atelierul de pictură şi email al Patriarhiei de la Schitul Maicilor.

În toată perioada activităţii sale la Bucureşti, dar şi după aceea, pînă la moarte, deci timp de trei decenii, a fost urmărit în permanenţă de Securitate, prin diverşi „informatori“ („agenţi“). În ultimii ani au apărut trei volume de documente ale Securităţii despre Părintele Arsenie, din care aflăm că era cunoscut sub denumirea „obiectivul Bratu“.

După pensionare, în 1967, s-a angajat la pictarea bisericii din parohia Drăgănescu, lîngă Bucureşti, unde a lucrat mai mulţi ani. Pictura sa, în tempera, impresionează prin nota ei de originalitate, prin frumuseţea chipurilor şi a scenelor biblice pe care le reprezenta; impresionează în mod deosebit Schimbarea la Faţă, precum şi Judecata de Apoi.

Prin 1982, Părintele Arsenie s-a retras la Sinaia, unde, cu sprijin financiar din partea unor credincioşi făgărăşeni, a cumpărat o clădire impunătoare, în care a reuşit să strîngă pe cîteva dintre fostele maici şi surori de la Prislop. Deşi era bătrîn şi bolnav, Securitatea îl urmărea şi acum. Acolo şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii, pînă la 29 noiembrie 1989, cînd s a mutat la cele veşnice. Maicile din jurul lui au reuşit să obţină acordul autorităţilor pentru transportul trupului său neînsufleţit la Mănăstirea Prislop (redeschisă prin 1973), unde a dorit să fie înmormîntat.

De atunci, mormîntul său a devenit loc de pelerinaj pentru zecile de mii de credincioşi din toată ţara care vin zilnic aici să se reculeagă şi să se roage pentru odihna sufletului Părintelui Arsenie.

În privința canonizării sale, pentru moment, putem spune că s-a instituit o comisie, în frunte cu mitropolitul Ardealului, alături de doi episcopi, trei profesori de teologie şi un cercetător de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care cercetează viaţa şi ostenelile duhovniceşti ale Părintelui Arsenie. Pînă acum, comisia respectivă s-a întrunit de două ori, la Deva şi la Mănăstirea Prislop, şi a selectat lucrările cele mai bune şi vrednice de crezare despre Părinte. Urmează să se întrunească din nou fie la Sibiu, fie la Mănăstirea Sîmbăta de Sus. Este însă destul de greu să faci lumină în viaţa sa şi să înlături toate elementele „legendare“ care s-au strecurat în prea numeroasele lucrări consacrate vieţii şi lucrării duhovniceşti a Părintelui. Va fi nevoie de o lucrare corespunzătoare şi autentică, în care să fie prezentate viaţa şi învăţăturile duhovniceşti ale Cuviosului Părinte Arsenie. Numai atunci se vor putea întocmi o slujbă pentru cinstirea lui şi un acatist, după care acestea vor fi cercetate de comisia „pentru canonizări“ a Sfîntului Sinod şi se va hotărî canonizarea lui, urmînd apoi proclamarea solemnă a canonizării fie la Prislop, fie la Sîmbăta de Sus. Abia atunci vom putea vorbi de „Sfîntul Cuvios Părinte Arsenie“! 

Mircea Păcurariu este preot, istoric și profesor universitar de teologie, membru al Academiei Române.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.