Părintele de la mănăstirile Sîmbăta de Sus şi Prislop

Mircea PĂCURARIU
Publicat în Dilema Veche nr. 697 din 29 iunie – 5 iulie 2017
Părintele de la mănăstirile Sîmbăta de Sus şi Prislop jpeg

Născut la 29 septembrie 1910 în satul Vaţa de Sus din „Ţara Zarandului“, Zian Boca a făcut şcoala primară în oraşul Brad, apoi tot acolo a urmat cursurile Liceului confesional ortodox „Avram Iancu“, între anii 1922-1929. Dînd urmare chemării sale lăuntrice, între anii 1929-1933 a urmat cursurile Academiei Teologice „Andreiene“ din Sibiu, unde a avut profesori bine pregătiţi, din „şcoala“ mitropolitului de atunci, Nicolae Bălan.

Apreciat şi de mitropolitul Nicolae Bălan, tînărul Zian Boca a fost trimis cu o bursă din partea Arhiepiscopiei Sibiului, ca să urmeze cursurile „Academiei de Arte Frumoase“ din Bucureşti, între anii 1933-1938. După cum va mărturisi el însuşi mai tîrziu, în faţa unor organe de anchetă, asista şi la prelegerile de Mistică ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie şi la diverse conferinţe care aveau loc în Sala Dalles. După terminarea studiilor de pictură, a făcut un an de practică, lucrînd la pictura bisericii din Bixad, județul Covasna. La 11 septembrie 1935, mitropolitul Nicolae Bălan l-a hirotonit diacon necăsătorit. Acelaşi mitropolit l-a trimis apoi într-o călătorie de studii la Muntele Athos pentru a cunoaşte viaţa monahală de acolo, precum şi pictura bisericească bizantină. S-a reîntors în ţară în iunie 1938, după care a plecat la Chişinău, unde a învăţat poleirea cu aur „cicanca“ şi alte lucruri pe care trebuia să le cunoască un pictor bisericesc de la cîţiva meşteri angajaţi de mitropolia de acolo.

Reîntors de la Chişinău, la Paştile anului 1939, s-a închinoviat la mănăstirea Sîmbăta de Sus, ctitoria domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, readusă la viaţă cu cîţiva ani în urmă de către mitropolitul Nicolae Bălan. Acesta l-a călugărit la 9 mai 1940, sub numele de Arsenie, sub care va fi cunoscut de acum înainte. La 10 februarie 1942 a fost hirotonit preot (ieromonah). În scurt timp, Părintele Arsenie s-a remarcat atît ca liturghisitor, dar mai ales ca predicator şi duhovnic, încît ctitoria brâncovenească a devenit un important centru de spiritualitate ortodoxă. În urma predicilor şi a îndemnurilor sale, cîţiva tineri şi-au îndreptat paşii spre Facultatea din Bucureşti sau spre Academia Teologică din Sibiu. Multe tinere din satele făgărăşene sau din sate mai îndepărtate au intrat în viaţa monahală, mai ales la mănăstirile Bistriţa şi Hurezi, din judeţul Vîlcea, unele dintre ele au urmat studii teologice superioare, altele au urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Hurezi. În acelaşi timp, prin predicile sale înflăcărate, a reuşit să întoarcă pe mulţi spre o adevărată viaţă creştinească.

Era cunoscut ca un bun, dar aspru duhovnic. În vara anului 1947 a venit la Mănăstirea Sîmbăta principesa Ileana a României (mai tîrziu „de Habsburg“), fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria, care a dorit să-i asculte predicile. Iar părintele Arsenie a fost invitat la Castelul de la Bran, pentru a rosti predicile şi acolo.

Îndată după instalarea unui guvern zis „democratic“, la cererea fostului ministru al Cultelor, preotul Constantin Burducea, Părintele Arsenie a fost arestat în Rîmnicu Vîlcea la 17 iulie 1945 şi anchetat la Bucureşti timp de două săptămîni, dar, dovedindu-i-se nevinovăţia, a fost eliberat. A mai fost arestat timp de o lună şi jumătate în vara anului 1948.

În toamna anului 1948 a început o nouă etapă în viaţa Părintelui Arsenie, după ce mitropolitul Nicolae Bălan l-a numit stareţ al Mănăstirii Prislop, din judeţul Hunedoara, străveche ctitorie a ucenicilor Sfîntului Nicodim de la Tismana. În 1949, judeţul Hunedoara, deci şi mănăstirea, a intrat sub jurisdicţia Episcopiei Aradului, iar Prislopul a devenit o mănăstire de maici, Părintele Arsenie fiind numit duhovnic.

Părintele nu s-a descurajat în faţa stării de decădere în care a găsit mănăstirea, ci a purces la restaurarea bisericii, ctitorie a domniţei Zamfira, fiica lui Moise Vodă Basarab al Ţării Româneşti. Numărul maicilor a sporit mereu, cu toate că la Prislop nu s-a înregistrat aceeaşi intensă viaţă duhovnicească, iar Părintele era foarte reţinut în predică şi în discuţiile cu credincioşii, căci organele de represiune îşi făceau din plin „datoria“.

În mănăstire veneau mereu inspectori din Ministerul Cultelor, dar mai ales ofiţeri de Securitate, iar „informatorii“ lor, recrutaţi din rîndul unor pelerini, le ofereau mereu „note informative“ în legătură cu cele ce se petreceau în mănăstire. Aşa se face că, în dimineaţa zilei de 16 ianuarie 1951, Părintele Arsenie a fost arestat, închis la Aiud, Baia Sprie şi Ocnele Mari, după care a fost trimis într-o colonie de muncă de la Canalul Dunăre Marea Neagră, unde a lucrat, în condiţiile de exterminare fizică şi morală cunoscute, pînă la 17 martie 1952, cînd a fost eliberat şi s-a reîntors la Prislop. Dar la 20 septembrie 1955 a fost arestat din nou şi închis la Timişoara, Jilava şi Oradea. A fost mereu anchetat şi obligat să dea declaraţii cu privire la legăturile sale cu Nichifor Crainic, cu principesa Ileana, cu teologii Antonie Plămădeală (viitorul mitropolit), Nicolae Bordaşiu şi alţii. Nu s-au găsit nici acum dovezi cu privire la vreo activitate a sa în cadrul mişcării legionare, aşa că a fost eliberat, la 7 aprilie 1956. S-a reîntors la Prislop, unde şi-a continuat ostenelile duhovniceşti şi gospodăreşti, dar urmărit mereu de organele de Securitate.

Toate acestea s-au încheiat în mod nefericit la 14 mai 1959, deci înainte de publicarea cunoscutului Decret 410, cu dispoziţii atît de drastice cu privire la viaţa monahală din România. A părăsit Prislopul şi s-a îndreptat spre Bucureşti. Pentru început s-a angajat ca pictor pe lîngă Vasile Rudeanu, care picta atunci monumentala Biserică „Sfîntul Elefterie“. Din 1961 pînă în 1967 a fost angajat la Atelierul de pictură şi email al Patriarhiei de la Schitul Maicilor.

În toată perioada activităţii sale la Bucureşti, dar şi după aceea, pînă la moarte, deci timp de trei decenii, a fost urmărit în permanenţă de Securitate, prin diverşi „informatori“ („agenţi“). În ultimii ani au apărut trei volume de documente ale Securităţii despre Părintele Arsenie, din care aflăm că era cunoscut sub denumirea „obiectivul Bratu“.

După pensionare, în 1967, s-a angajat la pictarea bisericii din parohia Drăgănescu, lîngă Bucureşti, unde a lucrat mai mulţi ani. Pictura sa, în tempera, impresionează prin nota ei de originalitate, prin frumuseţea chipurilor şi a scenelor biblice pe care le reprezenta; impresionează în mod deosebit Schimbarea la Faţă, precum şi Judecata de Apoi.

Prin 1982, Părintele Arsenie s-a retras la Sinaia, unde, cu sprijin financiar din partea unor credincioşi făgărăşeni, a cumpărat o clădire impunătoare, în care a reuşit să strîngă pe cîteva dintre fostele maici şi surori de la Prislop. Deşi era bătrîn şi bolnav, Securitatea îl urmărea şi acum. Acolo şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii, pînă la 29 noiembrie 1989, cînd s a mutat la cele veşnice. Maicile din jurul lui au reuşit să obţină acordul autorităţilor pentru transportul trupului său neînsufleţit la Mănăstirea Prislop (redeschisă prin 1973), unde a dorit să fie înmormîntat.

De atunci, mormîntul său a devenit loc de pelerinaj pentru zecile de mii de credincioşi din toată ţara care vin zilnic aici să se reculeagă şi să se roage pentru odihna sufletului Părintelui Arsenie.

În privința canonizării sale, pentru moment, putem spune că s-a instituit o comisie, în frunte cu mitropolitul Ardealului, alături de doi episcopi, trei profesori de teologie şi un cercetător de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care cercetează viaţa şi ostenelile duhovniceşti ale Părintelui Arsenie. Pînă acum, comisia respectivă s-a întrunit de două ori, la Deva şi la Mănăstirea Prislop, şi a selectat lucrările cele mai bune şi vrednice de crezare despre Părinte. Urmează să se întrunească din nou fie la Sibiu, fie la Mănăstirea Sîmbăta de Sus. Este însă destul de greu să faci lumină în viaţa sa şi să înlături toate elementele „legendare“ care s-au strecurat în prea numeroasele lucrări consacrate vieţii şi lucrării duhovniceşti a Părintelui. Va fi nevoie de o lucrare corespunzătoare şi autentică, în care să fie prezentate viaţa şi învăţăturile duhovniceşti ale Cuviosului Părinte Arsenie. Numai atunci se vor putea întocmi o slujbă pentru cinstirea lui şi un acatist, după care acestea vor fi cercetate de comisia „pentru canonizări“ a Sfîntului Sinod şi se va hotărî canonizarea lui, urmînd apoi proclamarea solemnă a canonizării fie la Prislop, fie la Sîmbăta de Sus. Abia atunci vom putea vorbi de „Sfîntul Cuvios Părinte Arsenie“! 

Mircea Păcurariu este preot, istoric și profesor universitar de teologie, membru al Academiei Române.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Ce „trucuri” folosesc supermarketurile pentru a vă determina să cumpărați mai mult decât vă trebuie
Când merg la cumpărături în supermarket, majoritatea românilor au în vedere un buget prestabilit, însă rareori pot să-l respecte respecte, din cauza unor „trucuri” folosite de retaileri.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.