Rîsul, foehn-ul şi căţelul

Bogdan MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 696 din 22-28 iunie 2017
Rîsul, foehn ul şi căţelul jpeg

Petrec mult timp în baruri și cafenele. Acum, că e vară, la terase. Sînt deseori absorbit de lucrurile care se petrec la mesele vecine, da’ uite că nu mi-a trecut pînă acum prin cap c-aș putea fi, la rîndul meu, ținta altor absorbiți. Să zicem că s-ar întîmpla chestia asta. Oare ce-ar spune un vecin atent (ba nu, mai bine o vecină) despre mine? O variantă fairplay ar suna așa:

A venit un tip cu un rucsac roșu. S-a învîrtit o vreme printre mese, pînă la urmă s-a așezat la una mai ferită. A comandat un cappuccino (deco) și o apă plată (la temperatura camerei). După ce le-a primit, a aprins (tacticos) o țigară. Apoi a scos (și mai tacticos) o carte din rucsac și s-a apucat să citească. Din cînd în cînd se uita cu coada ochiului la ceilalți clienți. Ba se distra, ba pufnea, ba mormăia nu știu ce. Credea că nu-l vede nimeni, deșteptul! Juma’ de oră numa’ asta a făcut, a scanat și a tras cu urechea în stînga și-n dreapta. După aia a închis cartea (cică citea!), a scos un laptop, s-a pus pe butonat și la revedere, nu și-a mai ridicat nasul de-acolo. Peste vreo două ore a dat cu pumnul în masă și a strigat: daaa, asta-i! Apoi a-nceput să facă giumbușlucuri. Era în formă, parcă voia să-i pupe pe toți.

Așa, ce voiam să spun? Gata, știu. Printre primele lucruri pe care le dezvăluim despre noi se află tabieturile. Că vrem, că nu vrem, prin ele le deschidem celorlalți o portiță către universul nostru. Iată, vecinul cel atent (pardon, vecina, rămîne cum am stabilit) mi-a aflat, fără prea mari eforturi, obiceiurile. Poate că nu i-au spus mare lucru, dar dacă, prin ceștiueucecircumstanțe, am ajunge să stăm la o poveste, ar ști cum să mă ia. Țigară & cafea (deco?!), citit, ochi & urechi, oho, cîte variante!

Tabieturi, așadar. Tabieturile mele. Portițele.

Unu. Baruri, cafenele, terase. Acolo scriu. Pînă acum, nu mi-a ieșit altundeva. Bagă-mă într-o cameră liniștită, dă mi un scaun din ăla meseriaș, ergonomic, dacă știe să facă masaj, cu-atît mai bine, și zi-mi gata, băiete, ai toate condițiile, scrie! N-o să fac nimic altceva decît să mă foiesc și să mă perpelesc. Scriu doar în oraș. Așa am început și, vaivaivai, nu mă pot dezobișnui! E o tîmpenie, recunosc. Dar, pînă una-alta, e o tîmpenie care funcționează. Uneori, textul iese cum îmi convine. Cînd se-ntîmplă asta, mă bucur. Uite, cam așa:

Am scris aproape o pagină într-o cafenea. Chestia asta mi-a dat aripi. Am dat din mîini. Am rîs bine. Am vorbit mai mult decît îmi stă în fire. M-am prostit. Atît de tare, încît am șutat cu sete într-o chestie rotundă și albă de la budă, mi s-a părut că e o minge de ping-pong. Ghinion, era un opritor de ușă.

Apropo, există un program care simulează zgomotele dintr-o cafenea. L-am încercat. O altă tîmpenie, care nici măcar n-a funcționat. 

Doi. Fumez. Sînt dependent, n-o s-o dau cotită. Beau cafea (cappuccino) pentru că țigara pe sec e nașpa.

Trei. Sînt atent la ce se petrece-n jurul meu. Oamenii sînt fascinanți. Uneori intru în vorbă cu necunoscuți. Sau ei cu mine. Tabieturile înlesnesc conversația. Apoi notez chestii. Cam așa:

Cafenea. Băuturică, mîncărică, glumițe, hihihi, hahaha ș.a.m.d. Intră o bătrînă. Ochi albaștri, capot, batic, o mie de riduri. Vede o masă nedebarasată, pornește spre ea, întinde mîna din mers, juma’ de limonadă, nu, n-are cum să-i scape. Ajunge odată cu chelnerița, mie, mie, zice, nu, vă rog, se ține tare fata, nu luați de pe mese, stați jos, vă fac eu o limonadă, haideți, stați, nu costă. Bătrîna își strînge mai bine capotul. Își aranjează baticul. Nu stau, n-am timp, spune și face cale-ntoarsă. Nu stau, n-am timp. Nu stau, n-am timp.

Sau așa:

Își dă jos șapca cu USA. Scoate o sticluță de vodcă din buzunar. Trage o dușcă. Uăi, da’ bună-i! Închide ochii. Îi deschide. Zice. Cum prindea el, cînd era mic, pui de cioară și le sucea gîtul. Cum îi fierbea și-i mînca. Uăi, da’ buni erau! Ce tot zbieri, mă, pacoste, că surzesc aicea! (plînge un copil). Lui i-a intrat odată un cui în talpă. Și ce dacă i-a intrat? N-a zbierat așa. Nici măcar n-a zis acasă, pe vremea aia nu umbla mă-ta atîta după curul tău. Trece brusc la altele – Ilici, huo, Țapu’, huo, Băse, huo, Neamțu, huo – și încă n-am văzut nimic, și dacă ar avea el putere… Scuipă. Trage o dușcă. Uăi, da’ bună-i! Își pune șapca cu USA. Fluieră. Un pechinez apare de după o mașină. Aici erai, mă? Zîmbește. Hai cu bunu’, hai acasă. Mai trage o dușcă. Cîinele îl privește blajin.

Apropo, am și eu un cîine care mă privește blajin. Ne privește, de fapt, și se strecoară și-și face loc între noi, și se-ntinde, și bfff, oftează (ăsta da tabiet!), în timp ce noi citim sau pălăvrăgim sau rîdem. Chiar, rîsul în doi o fi oare un tabiet? Dacă da, e cel mai plăcut, cel mai liniștitor, cel mai simpatic, celmaicel dintre toate! E un moment bun să spun Și-am încălecat pe-o șa, cred că n-o să se supere nimeni. Ei, nu chiar nimeni, cîțiva prieteni care cunosc tabietul meu cel mai vechi (folosirea uscătorului de păr pe post de aerotermă) mă vor lua probabil la unșpe metri, măă, da’ n-ai zis cum te încălzești cu ăla!

Hai, prieteni, e vară, cui îi pasă de foehn-uri și de aeroterme acum? 

Bogdan Munteanu este scriitor.

Foto: flickr

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?