În odăile de parade

Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
În odăile de parade jpeg

Nunta, obiceiul care ceremonializează căsătoria și marchează trecerea de la un statut social (tînăr necăsătorit) la un altul (adult căsătorit) este o dramă culturală complexă, cum o numea antropologul Gail Kligman, cu acțiuni rituale elaborate și un limbaj propriu, menite să asigure mai ales prosperitatea noului nucleu social constituit, noua familie. În același timp, nunțile sînt, după cum le numea etnologul Mihai Pop, adevărate documente de istorie socială, pentru că sînt extrem de dinamice și reflectă schimbările care apar de-a lungul anilor în comunitățile în care sînt performate.

Camera dinainte, odaia de parade, spațiul festiv prin excelență al casei țărănești, era cea mai prețuită încăpere, un spațiu destinat primirii oaspeților și derulării evenimentelor importante din fiecare familie. Aici, mai demult, se petrecea întreg ritualul nupțial: nunta se făcea „detilini“, adică separat, la mire și la mireasă, chiar și după cununia religioasă. Dar de mai bine de 30-40 de ani, nunțile, după cununia religioasă, se țin numai „laolaltă“, mai ales la căminul cultural din sat ori la un restaurant, sau chiar la cort, în aer liber, cu toți nuntașii împreună.

Spațiul în care au loc nunțile, oricare ar fi acesta, trebuie să fie cît mai bine îngrijit și aranjat, pentru că primește funcții de reprezentare a statutului social al familiei în care are loc evenimentul. În primul rînd, casele trebuie să fie pregătite, curățate și aranjate din timp. Este aranjată întreaga locuință, dar mai ales camera de parade. În această încăpere, mireasa își primește prietenii la jocul cununii, iar mirele la jocul steagului; acolo este îmbrăcată mireasa, un rol aparte avîndu-l momentul în care este așezată pe cap cununa; aici stau mirii, fiecare la casa părintească, în momentul în care își cer iertare de la părinți, pentru a pleca spre cununie mai apoi, cu alai.

În încăperea festivă trebuie să intre cît mai multă lume. Aici se ține, de altfel, etalată zestrea fetelor, partea compusă din țesături, care se aranjează pe „rudă“. „Ruda“ este o bîrnă din lemn agățată de tavan deasupra paturilor, peste care sînt așezate, într-o ordine anume, țesături din lînă (cergi, covoare bogat ornamentate), între care sînt țesături din cînepă (cearșafuri, fețe de masă) cu broderie sau dantelă în capete. Paturile de sub rudă sînt la fel de bogat îmbrăcate cu cearșafuri cu dantelă în capăt, peste care se pun cergi sau covoare decorate, iar pe pat, într-o parte, stivuite, perne de mărimi diferite. În casele unde nu se mai face rudă, zestrea este așezată pe paturi, fiind stivuite pînă la tavan cergi groase de lînă și covoare colorate, între care se pun „cearșafuri cu colți“, în așa fel încît să se vadă bine dantela din capăt; se mai pun și perne, uneori peste 15 ca număr, de mărimi diferite. Pereții încăperii sînt ornați cu păretare, icoane, ștergare și farfurii decorate, să se vadă cît mai bine toate obiectele prețioase, mai ales cele făcute de mîna fetei ce urmează să se mărite. Într-un colț se pune masa, îmbrăcată și ea cu o față de masă ornamentată, pe care stă, în centru, un stolnic, un colac împletit, găurit în mijloc, așezat pe un vas plin de grîu și „înstruțat“ (împodobit) cu busuioc și flori, să le-aducă noroc. De jur împrejur, de-a lungul pereților se așază lavițe sau scaune, ca să încapă cît mai mulți oameni. La nunțile „detilini“, în camera bună se puneau, după cununia religioasă, mese împodobite cu fețe de masă și mîncare, iar mai spre ușă se lăsa loc pentru dans. Se scoteau și paturile din casă, iar sub „ruda“ împodobită se așezau în general oameni în vîrstă, care nu ies repede la joc.

Ce se întîmplă cu spațiul nunților care se desfășoară laolaltă, adică la căminul cultural? Evident că, pînă la momentul cununiei de la biserică, nunta are loc tot în camerele bune ale celor două case. Dar după cununie, tot alaiul de nuntă merge la căminul cultural, care este împodobit cu o zi înainte, în special de către „drușcă“ (domnișoară de onoare). Cu hîrtie creponată și panglici, dar mai ales cu țesături: drușca duce de la propria sa casă covoare, ștergare, farfurii.

Se reconstituie, în acest fel, interiorul caselor țărănești, transformînd sala rece de cămin într-un spațiu familiar. Chiar dacă petrecerea de nuntă nu mai are loc în casa părintească, totuși, pe lîngă faptul că sînt performate ritualuri cunoscute, precum întîmpinarea mirilor cu vasul de grîu și stolnic, jocul miresei, jocul găinii, „îmbălțuitul“ (punerea năfrămii) miresei de la final, ori chiar și noi obiceiuri, cum ar fi furatul pantofului miresei, ori furatul miresei în sine, toate au loc într-un spațiu care trebuie să fie cît mai aproape de casa părintească, dezvăluind un atașament special. 

Anamaria Iuga este etnolog la Muzeul Național al Țăranului Român.

Foto: Colecţia „Costică Acsinte“

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Imagini din mega-închisoarea din El Salvador, cu mii de deținuți dezbrăcați încătușați. „Au văzut exteriorul pentru ultima oară”
Imagini teribile cu deținuți aduși în gigantica închisoare din El Salvador (America Centrală) deschisă în 2023, publicate de autoritățile din această țară, au făcut, joi, înconjurul lumii.
image
O țară europeană a descoperit un zăcământ mai important decât petrolul și gazul și amenință monopolul deținut, până acum de China
O descoperire uriașă pentru Europa a fost făcută, recent. Compania minieră Rare Earths Norway a anunțat descoperirea celui mai mare zăcământ dovedit de pământuri rare din Europa continentală, situat la Fen Carbonatite Complex din sud-estul țării.
image
Cum a reacționat patronul unui bar după ce şase turişti au băut 27 de beri la micul dejun şi au plecat fără să plătească
Şase studenţi aflaţi în Italia cu Erasmus s-au oprit la un bar din Bari şi au consumat un mic dejun bogat cu cafea, cornuri și nu mai puțin de 27 de beri. La final, nu s-au mai obosit să plătească nota de plată. „A fost doar o scăpare de câteva secunde și nu i-am mai văzut”, a spus patronul păgubit.

HIstoria.ro

image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.
image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.