⬆
Societate
Pagina 45
Din cetate la ogor
Diferite triburi germanice, hunii, avarii, pecenegii, cumanii și-au pierdut numele și s-au lăsat asimilați. Contopirea lingvistică și cultural-politică latino-slavă nu a anulat amintirea Imperiului Roman ca formă supremă de civilizație, ci dimpotrivă, a contribuit la diseminarea acestei idei politice pînă în nord-estul Europei.
Giorgio La Pira
În Italia, și astăzi La Pira este o referință a supremului devotament pentru binele comun. Profesor de drept roman la Universitatea din Florența și combatant antifascist, el intră în marea politică în ’46 ca membru al Constituantei, apoi ca subsecretar într-unul dintre guvernele De Gasperi
Din contul cui risipim timpul?
Pierdem timp hlizindu-ne la clasa politică. Și nu pierdem timpul nostru, al adulților de azi, ci timpul copiilor noștri. Cheltuim, de mult, timp împrumutat din viitorul generațiilor tinere. Orice gest de abandon, orice ezitare, orice întîrziere a faptei vor fi plătite din contul celor care vor veni după noi.
Unele lucruri, totuși, mai bune
Ne-am învățat, în general, să ne plîngem de toate cele din jurul nostru, din România, în special de chestiunile birocratice. Am auzit chiar, destul de des, în taxiuri, mai ales, celebra, deja, frază „Că doar sîntem în România, ce vă mirați?“
Casa ca ordine a lumii
Într-o casă cu fațadele neterminate, dar deja coșcovite, m-am strecurat printre papuci, pantofi, rucsacuri și haine azvîrlite pe jos, la intrare. Un cățel și un motan au profitat de deschiderea ușii și au țîșnit, oportuniști, înăuntru, încercînd, fiecare, să-i ia fața celuilalt.
Triburile post-religioase
Cei mai mulți lideri populiști se legitimează așadar trezind uri atavice și alte emoții inferioare în rîndul unor populații cu credințe religioase mai schematice ca în trecut. Pentru unii intelectuali, desigur, nominalismul religios sau ateismul nu lasă loc tribalismului politic.
Cîteva întrebări despre Guyana
Doi prieteni cu care eram, amîndoi băieți, mergeau pe stradă ținîndu-se în brațe și o mașină de poliție s-a oprit pe lîngă noi. Am înghețat puțin, dar tot ce au făcut a fost să întrebe „Everything all right?“ și să meargă mai departe.
Vorbeşte cu părinţii tăi
„I-aș ruga să nu mă mai ajute, pentru că asta îmi creează o mulțime de handicapuri. Inclusiv cu chestiuni minore, să nu-mi spele rufele sau să nu-mi aducă mîncare, în condițiile în care nu-i rog și mi-ar plăcea să mă descurc singură.”
Cu ochii-n 3,14
● „Dați-mi și mie un ochelari, vă rog“. La o brutărie, două chifle mari, unite între ele ca doi siamezi. Acest produs de panificație are un nume pe care-l aflu cînd aud pe cineva rostindu-l, sub forma unui singular-plural...
„Lasă-mă să te las“ se numește România
Incapacitatea diferitelor instituții de a te plăti la timp. Așadar, banii pe care îi cîștigai erau nesiguri, puteai să-i primești de Crăciun sau în 2020. Nu s-a schimbat nimic, exact la fel se întîmplă și acum, mai ales cînd ai de-a face cu instituții de stat
M-am dus să printez. 1 leu/foaia
De ce nu mi-aș lua și un chilot, un pantalon, o cămașă de 50-100 150. Zara? Păi, toată vara după pantaloni de pînză de la Zara m-am uitat.
Nervi și angoase
Un vecin de scaun mare și lat care-ți ocupa mînerele, jumate din locul tău, aerul și toate gîndurile bune despre umanitate. O să vorbească tare la telefon pînă în ultima clipă. O să foșnească, o să rîcîie și o să scobească cu o față dezgustată prin mîncarea aia de avion.
Ironie şi credinţă
Credinţa să refuze prin urmare ironia, să nu aibă ce face cu ea? Chiar aşa să fie? Cînd ne luăm drept experţi ai credinţei, cînd decretăm concepţii şi practici religioase obligatorii, ca şi cum am avea absolutul la degetul cel mic, nu ar fi bună puţină autoironie? Undeva, în Frică şi cutremur, Kierkegaard spune că tot capitolul 6 din Evanghelia după Matei recomandă ironia, are tonul ei.
Omul providențial
Cunoașteți, desigur, vechea dispută filozofică despre „agentul“ istoriei: personalitățile sau masele largi, populare? Marxismul a insistat pe rolul maselor, pe care le-a și îndobitocit, pentru a le confirma existența. Cei care se ocupă cu „interesul național“ n-au mult de lucru pentru a electriza masele în jurul unui produs calp, ambalat mitologic. Oricine poate deveni orice, cu condiția să ne garanteze, mai apoi, luxul masochist al deșteptării tardive.
O poveste de început de lume
Elio îi spune: „Nu știu nimic. Nu știu nimic din lucrurile care contează.“ Cuvinte simple, care dau măsura singurătății tînărului în fața alegerilor dramatice pe care le are de făcut: e singurătatea dinaintea primului pas spre maturizare. Un moment greu pentru el, pentru părinții lui, ca și pentru părinții oricărui tînăr aflat în preajma necunoscutului, a fricilor de dinaintea unor pași care par ireversibili. Privindu-i pe părinții lui Elio, îngrijorați, dar discreți, temători
Sequel-uri și nostalgii
Donna Sheridan, personajul interepretat de Meryl Streep, este cel mai evident feministă. Dar și, în același timp, un personaj fermecător, un amestec de hippiotă, femeie de carieră, mamă „eroină“, rămînînd dezirabilă pentru sexul opus. Donna afișează un soi de feminitate aparent nesofisticată, fe
Pădurile virgine potențiale
Ecuația reală arată astfel: total păduri – păduri în afara fondului forestier național (adică alea care nu apar în scriptele lor) – păduri despre care nu au date pentru că nu le-au centralizat vreodată – păduri pentru care datele de pe hîrtie sînt eronate – păduri proprietate privată (pentru că nu prea au date cadastrale și pentru că statul nu este în stare să plătească compensații și să rezolve criza lemnului de foc) – păduri pentru care există alte interese la nivel teritorial – păduri care nu
Transylvanity
Rudele mele începeau să se laude aproape imediat ce le treceam pragul și o țineau așa pînă plecam, fără să obosească, fără să se plictisească și fără să le pese de ridicol (poate nici nu-l sesizau): uite ce frumos e la noi în sat, uite ce urît e la voi în oraș.
Muzeul de artă – omagiu lui Cortázar (II)
Se făcuse cald pe terasă, așa că am mers în camere să mai lucrăm, deși era foarte greu, în gălăgia aceea. Poliția urla în megafoane, pe românește, n-o înțelegeau decît localnicii, Salvările vuiau din sirene, cei doborîți de insolație erau purtați pe palme, ca starurile rock la concerte. La prînz am coborît să mîncăm, dar nu mai era nimeni din personal la restaurant: reușiseră să iasă cumva, ca să-și protejeze familiile. Nu se mai știa nimic de ei de trei ore…
Unde e locomotiva?
De ce nu putem circula şi noi ca alţi călători, de ce trebuie să aşteptăm la nesfîrşit prin staţii, de ce biletele de călătorie sînt tot mai scumpe, de ce pentru unii trenurile sînt atît de rare şi, mai ales, unde este locomotiva?
Cum schimbi mentalități
O profesoară, pornind de la textul unei melodii de Paraziții, a cerut elevilor să comenteze cenzura, libertatea de expresie, să vină cu argumente, incitîndu-i astfel la dezbatere, testînd puterea lor de argumentare și toate informațiile pe care ea le-a introdus pe parcursul unui an, folosind acest material inedit, care îi și atrăgea, îi și stimula. Pentru că pe tineri îi atragi cel mai mult cînd te raportezi la realitatea lor imediată.
Cu ochii-n 3,14
● Un studiu ştiinţific a descoperit că, atunci cînd sînt treji, şoarecii preferă liniştea; dar dacă sînt pe cocaină, preferă jazz-ul. Chiar mă întrebam. (M. C.)
Tour d’Obeur sau Piața Obor, în varianta pentru hipsteri
Cum să-ți faci piața fără să te păcălească nimeni la cîntar? și un kit de participare, un fel de cadouaș (nici aici nu era foarte clar ce conținea sacoșa-surpriză). De obicei, 100 de lei este bugetul meu pentru piață și e un buget rezonabil pentru Obor – vin acasă cu un rucsac plin –, însă sînt destui oameni care își fac piața aici cu 20 50 de lei și tot se aleg cu ceva, tot pot găti o mîncare care să le ajungă o săptămînă. Cum o fi să plătești 100 de lei doar ca să te plimbi prin piață?
Mere de Sfîntul Ilie
Îmi place să scormonesc în piață. Și scormonitul mi-a adus duminica trecută, uite, mere. Straniu, nu? Mărul de Sfîntul Ilie nu-i pripit, ci zemos, fără fițe și rezistențe. E roșcovan și necunoscut. E un încurcă-lume, cum să fie mere în iulie? Mărul ăsta este fără grabă, dar e grăbit.
O zi la Constanța
„Mulțumesc“, zic, „dar vă rog să-mi mai aduceți o apă tonică și puțină gheață. O să-mi construiesc singură ginul, ca la Ikea.“ Ultima parte am zis-o în gînd, ca să nu-l derutez și mai tare.
Religia civilă
A evacuat modernitatea religia din spațiul public? Sau, mai exact, a vrut modernitatea să evacueze religia din spațiul public? Recent, președintele Franței, Emmanuel Macron, a propus o definiție a laicității statului în contextul dezbaterilor tot mai aprinse în Franța despre locul religiei în societate
Maria Magdalena și spiritul epocii
La picioarele Crucii, îmbrățișînd-o cu trupul topit de durere, învăluită de pletele aurii sau într-un maforion roșu, purtînd vasul cu aromate, Maria Magdalena ne apare în arta occidentală, mai ales, dar și în cea bizantină tîrzie, ca un personaj excepțional.
Dascăli de după școală
Am stat de vorbă cu nenumărați oameni despre primele locuri de muncă pe care le-au avut. Toți, dar absolut toți cei cu care am vorbit își aminteau de primul „șef“ și despre rolul aproape decisiv pe care l-a avut acesta în zorii vieții lor de adult: șefi buni, șefi slabi, șefi incompetenți sau șefi foarte bine mobilați cu intuiții precise și competențe solide,
În bula de vară
Lunile de vară petrecute în Bu-cu-rești au avut întotdeauna un soi de farmec ingrat: pe de o parte, veșnica aspirație spre alte locuri, spre nou, necunoscut, palpitant și explorare; pe de alta, o lîncezeală între plăcută și îngrozitoare, în voia căreia te lași, vrînd nevrînd, de-a lungul multelor zile de sufocare.
Mai muncesc după 40 de ani?
Economia României nu este foarte prietenoasă cu majoritatea oamenilor care au peste 15 ani de experiență profesională și nu am văzut în ultimul an vreun anunț de angajare care să solicite persoane cu experiență mai mare de 15 ani
„Îi ajutăm pe copii să viseze“
E uşor să-ţi imaginezi că, în România anului 2018 – ţară membră a Uniunii Europene –, cei mai mulţi copii au parte de o copilărie fericită. E un mediu foarte contrastant – la noi, e plin de culoare, la ei, totul e foarte gri. Stau uneori şapte într-o cameră şi le e greu să-şi imagineze altă viaţă.“
Liberul arbitru în management
Superioritatea și lăcomia anihilează totul în calea lor, distrug din temelii organizații, societăți și imperii, culturi și civilizații ce păreau a fi de neclintit pentru multă vreme.
„Este o vară premium la TVR!“
● „Balonul refuză să intre în poartă“ – mingea oficială a CM 2018 se numește „Domnilor, eu nu mai cred în determinism, m-au luat transpirațiile nihiliste cînd am văzut literatura rusă, pornesc o mișcare de eliberare a baloanelor de sub jugul patriarhatului.“
Cu ochii-n 3,14
● Pe un vehicul, numele unei firme, însoțit de un slogan care te cam sperie: „Office Direct – Birouri de neoprit“. Nu poți să nu te întrebi pînă unde au de gînd să meargă birourile alea. (D. S.)
Litoralul pentru toți
„Nu-mi găsesc slipul… nu mi-ai văzut cumva slipul?“ Probabil că zace undeva, prin vreun fund de dulap, încă de vara trecută. Cine să aibă nevoie de un slip în toiul iernii? Că doar nu merge nimeni la înot sau la băi termale…
Despre dificila problemă a pepenilor verzi
Două-trei săptămîni ține dulcele verdelui. Nu mai mult. Pepenele verde e darul Sfîntei. Așa am trăit, așa știu. Omul se uită cu mirare la mine. Cum? Și-mi zice: am și pepene galben în frigider. Eh, atît mi-a trebuit. Mi-am dat drumul. După verde, vin gutuia, mărul, apoi para! I
Arta minciunii
Ai mințit că te duci la meditații, dar dădeai banii pe altceva. Te-ai înscris, de pildă, la un club de călărie fix înainte de examene, și ajungeai acasă mirosind a grajd după două ore în care se presupunea că ai învățat temeinic parnasianismul la Macedonski.
Abuzul ignoranţei
Mai toate religiile şi spiritualităţile par să cuprindă avertismente împotriva setei de ştiinţă. Din extremul Răsărit pînă în Apus se face elogiul unei purităţi a inimii care nu are nevoie de „înţelepciune omenească“ și care, pentru a primi influenţa divină, trebuie să-şi adauge „sărăcia cu duhul“
Rătăcirea sinelui
Vrem, nu vrem, reducem religia noastră la celălalt și la binele comun, uitînd latura paradoxal „egoistă” a propriei mîntuiri. Nu doar că ne substituim lui Dumnezeu prin mania etichetărilor și a judecăților sumare la adresa celorlalți, dar neglijăm adevărul central al revelației: dacă îl urmez pe Hristos, o
Academia apără sărăcia și nevoile și neamul
Protestul Academiei Române, un exemplu masiv de „încremenire în proiect“, de discurs blocat în ventricule. Concluziile stranii trase de Academie sînt deci următoarele: 1) că educația pentru toleranță față de diversitate uniformizează și ne transformă copiii în asexuali ori hermafrodiți; 2) că educația românească tradițională este, din principiu, un model pentru civilizația europeană
Mic cetățean, sub vremi
În politică, toți sînt o apă și-un pămînt, nu fac decît să încurce și, ca atare, nu vor să știe de nici unii. Altele sînt chestiunile care contează, nu astea, prea terestre, ne-am pierde timpul. Frumoasă teorie în absolut, dar imposibil de trăit cu ea, cel puțin după mine, una, pe lumea asta
Noua stafie care bîntuie Europa
Comunismul a fost un mare rău pe care „părinții“ săi nu l-au anticipat. Sîntem într-un fel de buclă a timpului și repetăm greșelile trecutului. Costurile acestei situații se vor vedea în timp.
Muzeul de artă – omagiu lui Cortázar
Era 7, am coborît la micul dejun și ne-am ghiftuit, devorînd literalmente cîteva platouri cu șunci, de teamă că o să rămînă hotelul fără aprovizionare în zilele ce urmau. Ceilalți turiști procedau la fel, unii începuseră să bea cafeaua din termos,
Marea reciclare a capsulelor de cafea
500 de miliarde de pahare de unică folosinţă sînt aruncate anual pe tot globul, cele mai multe nu sînt fabricate din materiale reciclabile (astfel că doar unul din 400 de pahare este reciclat), nu sînt biodegradabile (nici măcar cele de carton
Narcisismul depresiv al epocii noastre
S-a întîmplat ca în locul unde eram cazată să fiu privată, din neglijență, de orice oglindă. Semnalînd deîndată acest „neajuns“, mi s-a răspuns că în maximum o săptămînă (timpul curge, așa cum se știe, fără nici o grabă în India)
Cu ochii-n 3,14
● „Angajez cioban serios și om la porci“. (D. S.)
O călătorie spre Eden
Cea mai recentă apariție în colecția „Biblioteca medievală“ (Polirom), inițiată acum 15 ani și coordonată de Alexander Baumgarten, ne propune un text cu un profil inedit față de cele publicate pînă acum. Alături de fundamentale tratate filozofice și teologice, de comentarii
Într-o seară am pus buzele pe-un pahar de vin alb și-am simțit că mor
Sînt mort? Tu ce spui? Comentează la acest articol de-ai avut astfel de întoarceri în viață și care a fost ultima ta cifră auzită, mîncată.
Bal mascat
Eram pompieri, ce naiba! Să arză focurile alea pe care le vom stinge! Nu e vreo mare sfîrîială acolo, vă dați seama.
„Fiți şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii“
Îndemnul apostolului Petru din Prima sa Epistolă sobornicească, citat în titlu, cade victimă acelui tip de comentarii istoricizante aplicat limbajului neotestamentar prin care ni se explică că termenul „sfînt“ era folosit ca denumire generică pentru membrii primelor comunități creștine. Între distorsiunile