Dumnezeu și confuziile noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 746 din 7-13 iunie 2018
Dumnezeu și confuziile noastre jpeg

Ce poate face un filosof în fața întrebărilor despre Dumnezeu? Va încerca să le formuleze bine, să evite sofismele și confuziile de tot soiul. Filosofia conștientă de propriile limite, dar și de propriile virtuți, poate aduce un plus de rigoare și de prospețime. Ne ajută să evităm cărările bătătorite, formulele tocite, falsele certitudini. Un astfel de exercițiu tonifiant reușește Rémi Brague în cartea Du Dieu des chrétiens et d’un ou deux autres, tradusă recent de Maria-Cornelia Ică jr. sub titlul Dumnezeul creștinilor. Cîteva clarificări (Deisis, 2017). E reflecția unui filosof creștin, cu o enormă știință de carte, acoperind în opera sa, încununată în 2009 cu marele premiu pentru filosofie al Academiei Franceze, zone care se întind de la Platon și Aristotel pînă la filosofia medievală latină, arabă, iudaică și la modernitatea tîrzie. Toată această expertiză îi oferă lui Rémi Brague instrumentele unei non-convenționale abordări a unor teme care, de regulă, intră în sfera de competență a teologiei: ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu?; cum înțelegem unitatea treimică?; dar paternitatea divină? Reflecția este atent condusă spre a compune un portret al Dumnezeului în care cred creștinii: un Dumnezeu care „a spus tot“, „nu cere nimic“ și „iartă păcatele“. Nimic mai simplu și, totuși, nimic mai paradoxal. Ar fi de puțin folos să rezum aici argumentația fiecărui eseu. Însă aș dori să propun, îngăduindu-mi să recomand cartea, cîteva ecleraje:

1) Ce ar putea fi mai de la sine înțeles decît perspectiva asupra creștinismului ca monoteism, unul dintre cele trei abrahamice? R. Brague privește însă critic capacitatea acestui concept inventat în secolul al XVII-lea de a exprima natura fiecărui „monoteism“, precum și „comunitatea“ cu celelalte. Primele două eseuri sînt o construcție subtilă menită a sesiza diferențele ireductibile care dau profilul esențial al fiecărei religii „monoteiste“: „A vorbi de religii monoteiste nu ne face să avansăm prea mult în înțelegerea lor. Trebuie să ne întrebăm ce model de unitate a divinului este în joc aici și care sînt consecințele aplicării acestui model“ (p. 23).

2) Unitatea lui Dumnezeu-Treime poate fi înțeleasă doar ca iubire reciprocă a Persoanelor Treimii, iubire care se dăruiește prin Duhul Sfînt astfel încît oamenii să poată mărturisi această unitate prin iubirea însăși, prin felul în care această iubire se lasă participată. Analiza lui R. Brague este de o admirabilă acuitate cînd studiază raportul dintre incapacitatea formelor de experiență umană, numite „iubire“, de a „genera“ alteritate, de a-l „venera, cum spunea Simone Weil, pe celălalt cu tot cu distanța care ne separă de el“, și iubirea care, în Dumnezeu, este tocmai o relație cu alteritatea: „iubirea este această afirmare a celuilalt ca altul. Astfel, Tatăl nu e Tată decît născîndu-L pe Fiul. Instituirea celuilalt ca atare îi comunică substanța divină“ (p. 98).

3) Paginile despre masculinitate și paternitate în discursul despre Dumnezeu sînt dintre cele mai rafinate. Cîte confuzii și împotriviri pripite ar (putea) fi evitate printr-o reflecție calmă asupra limbajului aplicat condiției divine și, mai ales, asupra sensurilor originare ale acestuia. „Întrucît creează, Dumnezeu se revelează ca tată. Ideea de creație aduce un corectiv decisiv celei a paternității: ideea de paternitate este decuplată de cea de virilitate“ (p. 111). Iar această preferință pentru paternitate ca imagine a relației libere dintre Dumnezeu și creație nu înseamnă un „primat al virilității asupra feminității“ (p. 113).

4) Dumnezeul creștinilor este unul care iartă păcatele, însă „iertarea nu poate atinge răul decît dacă răul, care e non-personalul prin excelență, ba chiar antipersonalul, ia față personală. Și pot să i-o dau doar recunoscîndu-l ca al meu. De aceea păcatul nu este iertat decît dacă este mărturisit“ (p. 210). Brague face o deconstrucție a suitei de confuzii care decurg din asocierea convențională a păcatului cu plăcerea – ca și cum nu ar exista păcate fioroase, ca invidia sau intraductibila acedie, care nu fac nici o plăcere! – și conduce, cu o justă intuiție spirituală, către înțelegerea relației dintre iertarea deja dată și voința noastră de a o primi. Or, pentru această receptivitate, e nevoie de redarea libertății pierdute, de dez-legare ca o nouă creație.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.