„Biblia după Borges“

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Întrebați despre prezența Bibliei în luxurianta operă a lui Borges, cititorii săi nu cred că ar fi înclinați să-i recunoască imediat o pondere majoră. E drept că Borges rămîne autorul peregrinărilor în „grădinile potecilor ce se bifurcă“, privilegiind referințe, reale sau inventate, la Cabală, gnostici, apocrife, filozofie arabă sau la Cervantes și Spinoza, prinse în țesătura unui „scepticism delicat“ (J.M. Poirier) și a unui enciclopedism hrănit cu imagini din misterioase cabinete de curiozități. Era un agnostic fascinat de mistică și, mai ales, un mistagog oniric. Pentru John Updike, era un „precreștin“, iar pentru Leonardo Sciascia – un „teolog ateu“! Totuși, el însuși ținea să o amintească, într-un interviu, pe bunica sa paternă, anglicană riguroasă, care îl inițiase în lectura Scripturilor, astfel încît putea spune la maturitate că a intrat „în literatură pe calea Duhului Sfînt“, iar într-o conferință de la Harvard despre Arta de a povesti (1969) pleda pentru trei mari opere ale umanității: Iliada, Odiseea și… Evangheliile, insistînd că „istoria lui Hristos nu ar putea fi povestită mai bine“. Sînt doar două referințe biografice pornind de la care devine posibilă o cercetare despre relația lui Borges cu Biblia.

E tocmai ceea ce și-a propus într-o conferință rostită la Buenos Aires, devenită apoi carte, La Bibbia secondo Borges. Letteratura e testi sacri (Bologna, 2017), cardinalul Gianfranco Ravasi, biblist, autor al unor impresionante comentarii la Psalmi, Iov, Cîntarea cîntărilor, care însumează cîteva mii de pagini, și promotor al programului vatican „Il Cortile dei Gentili“. Convins de „funcția epifanică a literaturii“, Ravasi pledează pentru creația borgesiană ca spațiu de întîlnire între cei ce cred și cei ce nu cred, construind un parcurs simbolic: Nisipul ca piatra, Borges – „teologul ateu“, Țiparul lui Iov, Cain sau Abel?, Ultimii pași pe pămînt, Iubit și atîrnat pe cruce, Povestiri din Evanghelie. Cu admirație mărturisită de la bun început și rafinament hermeneutic, La Bibbia secondo Borges ne conduce, prin țesătura măiestrită a referințelor din întreaga operă la Geneză, Eclesiast, Iov, Luca, Matei sau Ioan, către portretul unei căutări care irumpe uneori ca un strigăt crepuscular (de pildă, în poemul Hristos pe cruce din 1984). E o aspirație neostoită de a vedea chipul lui Iisus, nu pe cel redat de pictori, ci pe acela prin care Fiul s-a descoperit oamenilor; o atenție existențială pentru care, paradoxal, „viața e prea săracă pentru a nu fi veșnică“.

Nu este de mirare că lui Borges îi plăcea Eclesiastul, dar, așa cum îi mărturisea lui Fernando Sorrentino, era pasionat și de Iov, despre care a ținut o conferință în 1967 și a scris o prefață la Exposición del Libro de Job a misticului spaniol Luis de León. Cardinalul Ravasi pune în lumină atracția lui Borges pentru capitolele finale ale cărții, care surprind confruntarea dintre proiectul divin al ordinii creației și capacitatea umană limitată de a-l înțelege. Este limpede că Borges își revendica deplina libertate de a se raporta la textele biblice pentru a le imagina și continua prin ceea ce ele nu rostesc sau prin eficacitatea lor asupra cititorilor. O ilustrare a acestei interpretatio literare este Legenda, în care Cain și Abel se reîntîlnesc, lăsînd deschisă interogația despre iertare și culpă/remușcare, sau El Evangelio según Marcos, în care lectura din Biblie pe care studentul Baltasar Espinoza o face, în timpul unui diluviu, celor trei membri ai unei comunități izolate îi conduce pe aceștia la convingerea că Baltasar însuși este Mesia care trebuie răstignit.

Călătorind cu Borges, Gianfranco Ravasi ne invită să-l recitim dintr-o perspectivă legitimată de autorul însuși. Borges se referea la Homer și la Biblie ca la arhetipurile culturii în care respira cu noblețea unui antic și tristețea unui modern. Pentru el, cele două mari narațiuni capabile să spună ceva esențial despre om rămîn călătoria lui Ulise și Răstignirea, nostalgia lui acasă și drama lui Dumnezeu care acceptă să fie crucificat. În orizontul lor, scepticismul său estetic se întredeschide către sensul care ar putea rupe păienjenișul de vise și mistere. Astfel, Borges devine o parabolă profetică a culturii moderne. 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător al Institutului de Istorie a Religiilor (Academia Română).

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.