Lecturi scandaloase: Luca 19, 27

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
Lecturi scandaloase: Luca 19, 27 jpeg

Iisus îndeamnă la violență sau chiar este dispus să o folosească cînd va fi în circumstanța adecvată! Dacă vom fi tentați să negăm această afirmație, interlocutorul nostru ne va pocni cu următorul verset din Luca 19, 27: „Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi sugrumaţi-i în faţa mea“.

Nu este nici pe departe singurul verset scandalos. Scoase din text, multe versete sună sinistru: „Nu am venit să aduc pace“ (Mt 10, 34); „Cine nu-și urăște mama, tatăl, copiii și chiar sufletul său nu este vrednic de mine“ (Lc 14, 26). Apoi unele dintre pilde, prin caracterul lor eliptic, par a schița o nedreptate: cele cinci fecioare fără ulei, cărora celelalte le refuză orice ajutor (Mt 25, 1). În cele din urmă, chiar capitolul 19 al Evangheliei după Luca, înainte de versetul citat, conține pilda minelor (monede de aur sau argint) distribuite slugilor, care se încheie cu versetul de speriat „Oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua“ (Lc 19, 26).

Andrei Pleșu, în Parabolele lui Iisus, argumentează că pentru o bună înțelegere a textului evanghelic e nevoie, dincolo de instrumentele exegezei critice – amplasare în context istoric, comparația variațiunilor textuale și identificarea surselor literare –, de o stare și o relaționare duhovnicească, iar această exigență este înscrisă chiar în text. Cititorul Evangheliei este avertizat că sensul parabolelor nu este să dezvăluie un adevăr fixat în text printr-o formulare univocă, ci să-i dezvăluie cititorului propria stare de spirit, un adevăr din și despre sufletul lui. În această plurivalență a textului se recunoaște chiar metoda pedagogică a lui Iisus din Nazaret, care se adresează în majoritatea situațiilor unui interlocutor anume, chiar dacă sînt de față mai mulți martori, răspunzînd de multe ori unei cereri sau unei interogații, fie formulată de interlocutor, fie anticipată de Iisus. Răspunsul nu-l închide însă pe interlocutor într-o formulă, ci îi lasă deliberat opțiunea lecturii. „Cine are urechi de auzit să audă“ (Lc 8, 8). Discursurile în fața unei mari mulțimi sînt puține, cum ar fi predica de pe munte sau situația în care s-a adresat mulțimii de pe țărm dintr-o corabie sau cele cîteva intervenții în sinagogile din Nazaret și Capernaum, dar chiar și în aceste cazuri formulările sînt de asemenea natură încît să poată fi citite individualizat. Pluralitatea textelor evanghelice păstrează urma acestei metode prin simplul fapt că relatarea se realizează de către un martor, care trece prin filtrul percepției sale cele auzite, deci redă felul în care a auzit el ceea ce a spus Iisus. De aceea parabolele nu sînt identice în cele trei Evanghelii sinoptice (Matei, Marcu, Luca), căci variațiunile indică deja înțelegerea pe care le-o dă ascultătorul. Astfel avem una, două sau chiar trei lecturi înainte ca textul să fie fixat în scris. În Evangheliile redactate de apostolii Matei și Ioan avem lectura lor ca martori sau lectura pe care ei o dau lecturii date de martorul care relatează. În cazul celorlalte două Evanghelii se adaugă lectura evanghelistului ucenic al unui apostol. Înțelepciunea Bisericii primare a constat tocmai în păstrarea acestor variații care atestă metoda pedagogică a lui Iisus, fiecare lectură fiind legitimată de prezența Duhului Sfînt în apostoli și evangheliști după Cincizecime.

Parabola talanților de la Matei și a minelor de la Luca ilustrează principiul lecturii personalizate. Cei doi evangheliști așază parabola în contexte diferite. Matei în grupajul parabolelor eshatologice, Luca în pregătirea intrării în Ierusalim. La Matei, în centru stă numai relația slugii „viclene şi leneşe“ cu stăpînul, la Luca se adaugă relația cu cetățenii care resping domnia stăpînului și îl vrăjmășesc.

Astfel, parabola la Luca nu e introdusă ca o parabolă a împărăției, ba chiar mai mult, nu există nici cea mai vagă indicație privitoare la sensul parabolei. În capitolul anterior, atunci cînd Luca relatează o parabolă, cea a Judecătorului nedrept, al cărei sens nu poate fi extras din context, evanghelistul indică direcția în care trebuie căutat sensul, învățătura despre felul în care trebuie practicată rugăciunea. În versetele 12-27 al capitolului 19, nici nu tîlcuie, nici nu indică tema căreia se subscrie parabola și nici nu desemnează direct un destinatar.

Indiciile trebuie căutate într-un context mai larg. Evanghelistul Luca plasează astfel de indicii minimale și în alte cazuri, cum ar fi parabola vameșului și a fariseului (Lc 14, 7): „și văzînd cum își alegeau cele dintîi locuri“.

În cazul capitolului 19, care începe cu relatarea întîlnirii cu Zaheu, indiciile apar în versetele 7, 10 și 11: „și toți murmurau că la un om păcătos a intrat să găzduiască“, deși le spusese „că pe cel pierdut a venit Fiul Omului să-l caute și să-l mîntuiască“; „și ascultînd ei acestea, Iisus le-a spus pe deasupra și o parabolă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu se va arăta îndată“.

Astfel, pilda omului de neam mare este pe de o parte exegeza la mîntuirea casei lui Zaheu, pe de altă parte răspunsul la o lectură abuzivă pe care o aplică mulțimile în general chemării lui Iisus, din care însă nu sînt excluși apostolii. Apropierea de Ierusalim crește tensiunea politică și bruiază percepția mesajului hristic. De aceea Iisus aplică un corectiv, indicîndu-le de fapt impasul în care i-ar duce logica pe care o dezvoltă ei. Și „ei“ sau „toți“, cum spune în v. 7, rămîne în mod special vag fiindcă îi privește și pe apostoli fără a vrea să-i incrimineze în mod special. Impasul este violența generalizată și devastatoare. Presiunea lecturii politico-mesianice în gîndul și sufletul apostolilor este denunțată de Luca și în capitolul 9, v. 51-56, unde Ioan și Iacov vor să cheme foc din cer, ca în vremea lui Ilie, asupra unui sat din Samaria, care îi izgonește pe cînd mergea Iisus spre Ierusalim. Din nou, „Ierusalimul“ tulbură mințile. De aceea Iisus „întorcîndu-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sînteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mîntuiască“.

Astfel, parabola omului de -neam mare, care „s-a dus într-o țară-ndepărtată ca să-și ia domnie și să se întoarcă“, este o reprezentare a lecturii pe care o aplicau lui Iisus chiar în acel moment ascultătorii lui. Ei așa voiau să-l vadă pe Iisus. Acestei lecturi politico-mesianice i se opune azi nu numai bunul-simț, ci chiar hristologia mărturisită de creștini de-a lungul secolelor. Dacă „omul de neam mare“ ar fi Iisus s-ar descrie aici o relație subordonatoare între Tatăl și Fiul, întrucît stăpînul îndepărtat acordă unui subaltern al său autoritate asupra unui teritoriu particular. În Evanghelia de la Matei (28, 18), Iisus spune despre Sine că I-a fost dată „toată puterea în cer și pe pămînt“, deci nu parțial și vicarial, ci echivalentă și coextensivă cu a Tatălui. Monarhia lui Iisus nu intră în concurență nici cu puterea lumească, după cum știm și din ispitirea lui Iisus în deșertul Carantaniei și din dialogul cu Pilat din Pont în Evanghelia după Ioan. Domnia omului de neam mare este o caricatură a Împărăției lui Dumnezeu. Mesianismul politic este această caricatură. Nu numai că nu este universală domnia primită, ci se negociază la concurență cu cetățenii țării respective, care se plasează cu cel care caută domnia într-o relație de opoziție. Faptul că parabola s-ar fi putut inspira din călătoriile istorice ale lui Irod cel Mare sau Arhelau la Roma pentru a-și asigura domnia în fața altor competitori nu face decît să sublinieze ironia comparației cu Împărăția lui Dumnezeu.

Astfel, sugrumarea vrăjmașilor, între care se înscria în mintea celor care murmurau și agentul fiscal Zaheu, nu este pusă de evanghelistul Luca în contextul judecății eshatologice, ci al urcării la Ierusalim, acolo unde nu un domn oarecare, ci Împăratul cerurilor va primi tratamentul pe care cei care nu aveau încă urechi de auzit îl gîndeau pentru vrăjmași. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Foto: Luca Evanghelistul, wikimedia commons

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.