Cu ochii-n 3,14

VIORICA DĂNCILĂ,
ALBĂ CU TRANDAFIRI ROZ,
I-A TRIMIS UNUI BĂRBAT GABLONȚURI,
ȘTRASURI, PAIETE MULTICOLORE,
SĂPTĂMÎNĂ DUPĂ SĂPTĂMÎNĂ

● Celebra afirmație „putem spune, pe scurt, că reducem democrația...“ e un adevăr irefutabil. Viorica Dăncilă, care pare a fi o ființă foarte fericită, nu este însă conștientă că a spus chiar adevărul. Și chiar dacă în ultima vreme presa îi caută gafele cu lumînarea, e evident că tot ce face domnia sa, în „calitate“ de premier, ar trebui să fie mult mai luminat. (A. M.)

● Bucureștiul ne oferă, din cînd în cînd, cîte o apariție spectaculoasă: într-o seară, în stația lui 133 de pe Dacia, o tînară frumoasă, îmbrăcată-ntr-o rochie destul de lungă, albă cu trandafiri roz, vorbea la telefon, cu căștile în urechi, și plîngea. La un moment dat, s-a ridicat, și-a luat skateboard-ul rezemat de gardul din piatră și a tulit-o pe carosabil, printre mașini, în trombă. (I. P.)

● După o singură întîlnire faţă în faţă, o femeie din Arizona i-a trimis unui bărbat în jur de 65.000 de SMS-uri. „Dragostea e ceva excesiv“, a declarat femeia la scurt timp după ce a fost arestată pentru hărţuire. (C. Ş.)

● Lecție deschisă: 1. culoarea dominantă – alb + orice tușă pastel; linia – simplă; podoabe – bijuterii regale discrete, sau deloc; ojă – fără; pălărie în ton (+/- voaletă, în același ton); 2. alb + negru (mult, printre nuntași); ocolitoare; la vedere: se remarcă gablonțuri, ștrasuri, paiete multicolore; policromă (eventual fiecare unghie de altă culoare, cu sau fără pistrui); pe ici, pe colo. Long Live the Queen! (R. M.)

● În ianurie, Philip Roth acorda, pentru The New York Times, ceea ce avea să fie ultimul său interviu. „Peste două luni veţi împlini 85 de ani. Vă simţiţi bătrîn? Cum este să îmbătrîniţi?“, era întrebat şi Roth răspundea: „Da, în doar două luni mă voi despărţi de bătrîneţe pentru a păşi în bătrîneţea adîncă – coborînd tot mai mult, cu fiecare zi, în temuta Vale a Umbrelor. Mi se pare uluitor să mă găsesc aici la finalul fiecărei zile. Seara, cînd mă bag în pat să mă culc, zîmbesc şi mă gîndesc: «Am mai trăit o zi». Dar e şi mai uluitor să mă trezesc opt ore mai tîrziu, să fie din nou dimineaţă, iar eu să fiu în continuare aici: «Am mai supravieţuit o noapte», gînd care mă face să zîmbesc din nou. Continui să mă culc zîmbind şi să mă trezesc zîmbind. Sînt foarte mulţumit că mă aflu încă în viaţă. Şi pentru că acest lucru se întîmplă săptămînă după săptămînă, lună după lună, am iluzia că nu se va termina niciodată, deşi ştiu prea bine că se va opri curînd. E ca şi cum ai juca un joc, o zi da, una nu, un joc cu miză pentru mine devreme ce, fără sorţi de izbîndă, deocamdată continui să cîştig. Vom vedea cît mă va ţine norocul.“ Jocul s-a oprit pe 22 mai. (M. C.)

ÎNTRE TĂGĂDĂU ŞI COMĂNEŞTI,
UN BĂRBAT TATUAT PE BRAȚE FACE MASAJ CU O PIATRĂ DE JAD
ŞI CU O VENTUZĂ DE FAST FOOD,
BLOCÎND CIRCULAȚIA:
LUMEA ÎNCEARCĂ SĂ SE SCHIMBE

● Undeva, între satele Tăgădău şi Comăneşti, un preot de 54 de ani a fost găsit împușcat în cap. Arma, deținută ilegal de părinte, fusese furată cu un an în urmă de la consulul onorific al Italiei din Arad. Se pare că preotul s-a împușcat din greșeală, în timp ce vîna vidrele care îi mîncau peștii din iazul familiei. O pildă încă nedeslușită, o dramă eco sau Jaf în stil italian? (M. P.)

● În autobuz, un bărbat tatuat pe brațe cu fețele copiilor săi vorbește la telefon: „Tati, ai grijă să pui bine caseta cu bijuterii a lui mami și ceasurile lui tati, știi că tre’ să vină maică-ta mare și iar își bagă nasul peste tot.“ (C. Ș.)

● Un sibian pe nume Vlad Secuianu a obţinut medalia de bronz la campionatul mondial de masaj care s-a desfăşurat la Copenhaga. „Nu e suficient să faci doar un masaj de calitate. E un cumul de mai multe elemente. Pot să fac o comparație cu o carne din ciorbă. Doar carnea nu face ciorba bună, e nevoie de mai multe ingrediente. Ingredientul meu secret a fost echipa care m-a însoțit și m-a încurajat“, a spus masorul premiat. Ar mai fi de adăugat că face masaj cu o piatră de jad şi cu o ventuză. Ciorba e gata, poftiţi la masa de masaj. (M. M.)

● Cînd Carol May, o artistă din Elveția, a creat lucrarea Unhappy Meal, ironizînd clasicul meniu de la McDonalds destinat copiilor, Happy Meal, schimîndu-i fața zîmbitoare cu una tristă, a dorit să tragă un semnal de alarmă asupra pericolului junk food-ului. Nu s-a gîndit însă nici o secundă că atunci cînd o va expune într-o cameră de hotel din Hong Kong, subtilitatea artistică nu va fi înțeleasă de toată lumea: după expoziție femeia de serviciu a confundat lucrarea cu o cutie reală de fast food și a aruncat-o la gunoi. (S. G.)

● Pe o autostradă din Polonia, un TIR care transporta 12 tone de ciocolată lichidă s-a lovit de un parapet și s-a răsturnat. Ciocolata a curs, toată, pe autostradă și s-a întărit, blocînd circulația. „E mai dificil să înlături ciocolata de pe autostradă vara decît să înlături zăpada și ghețușul iarna“ – a fost opinia expertă a unui drumar din echipa chemată urgent să redea autostrada folosinței automobiliștilor, dar și motivul pentru care această știre mi se pare demnă de această rubrică: iată încă o probă că niciodată, și în nici o privință, vara nu-i ca iarna! (S. V.)

● Philip Roth: „Toată lumea încearcă să se schimbe, să se lămurească, să fie tentaţi, să deţină controlul. Cei mai buni cititori caută ficţiunea pentru a se elibera de tot acest zgomot.“ (M. C.)

CONTEMPLÎNDU-ȘI IMPERIUL,
UNUL DINTRE PRIMII ROBOȚI SEXUALI S-A CĂSĂTORIT
CU MIILE DE STELE ŞI PLANETE,
ÎN PREZENŢA UNUI OBIECT ENIGMATIC

● Recent, Mickey Mouse a împlinit 90 de ani. Se zice că, spre sfîrșitul vieții, contemplîndu-și imperiul care se tot dezvolta, Walt Disney ar fi spus: „Și cînd te gîndești că totul a început cu un șoricel…“. Despre care aflăm, astăzi, că nici măcar Mickey nu trebuia să se numească. Desenîndu-l, Disney a vrut să-l boteze Mortimer, dar soția lui i-a atras atenția că numele e arogant și distant, deloc prietenos. Și i-a propus Mickey. Așadar, totul a început cu o soție… (S. V.)

● O jurnalistă a mers la o întîlnire cu un prototip robot, numit Henry, și a scris un text pentru New York Magazine. E vorba despre unul dintre primii roboți sexuali vînduți de Realbotix. Previziunile sună cam așa: în 2050, relațiile intime cu roboți vor fi la ordinea zilei. Oare va fi mai ușor? Sau roboții se vor umaniza suficient de mult încît femeile se vor îndrăgosti nebunește de ei și vor suferi? (A. M. S.)

● Cică a apărut un nou trend, căsătoria cu „obiecte“. Scrie presa lumii că o femeie s-a căsătorit cu Turnul Eiffel, iar alta cu Zidul Berlinului. N-ar putea cineva să se mărite cu Cazinoul din Constanța, de exemplu, că poate îl pune pe picioare? (D. C.)

● În vreme ce poluarea luminoasă creşte de la an la an în majoritatea oraşelor, locuitorii din statul Maine, SUA, vor să facă din această zonă o atracţie „astroturistică“. Nordul statului se află pe locul al doilea ca întunecime a cerului de noapte, susţin astronomii, aşa că parcurile naturale ar putea constitui, în viitor, „rezervaţii“ unde oamenii se pot aşeza ca să privească miile de stele şi planete, în locul luminii refractate de civilizaţie. (C. Ş.)

● Philip Roth: „Literatura impune minţii o stare care a dispărut între timp. Pretinde linişte, o anume formă a izolării şi concentrare susţinută în prezenţa unui obiect enigmatic.“ (M. C.)