Dincolo de victorie

Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
Dincolo de victorie jpeg

Recunosc, am făcut parte dintre cei care nu au crezut că Simona Halep va reuși să cîștige trofeul Roland Garros. M-am îndoit că va reuși să își înfrîngă emoțiile puternice de dinaintea ultimului pas în lupta pentru titlul de campioană. Am urmărit ultima parte a meciului, atunci cînd victoria compatrioatei noastre începuse să pară verosimilă. M-am simțit apoi vinovată pentru scepticismul meu și m-am bucurat pentru ea, pentru antrenorul ei, pentru familia și pentru țara ei. (Da, știu, țara nu prea a ajutat-o cu nimic, așa cum țara nu stimulează în nici un fel eforturile de a obține excelența în orice domeniu, fie el sportiv, artistic, știiințific etc. Fără școli performante sau terenuri sportive măcar salubre, fără bani alocați și grijă dedicată dezvoltării noilor generații, e cam greu ca România să își asume vreun merit pentru performanța cîte unui cetățean al ei. Dar dacă sportiva, în momentele de glorie, cu eleganță și generozitate, a ales să se bucure împreună cu conaționalii ei, de ce i-aș refuza solidaritatea mea?)

Simona Halep este, evident, un model. Prin eforturile enorme pe care le-a depus, prin consecvență și răbdare, prin curaj și talent, prin decență și prin discreția cu care a jucat rolul de mare sportivă pe teren și în afara lui. Mă întreb, însă, cîți dintre cei care, luînd-o drept model, pornesc pe drumul ei știu cu adevărat ce îi așteaptă. Cîți dintre copiii care se joacă de-a tenisul de performanță sînt pregătiți pentru ceea ce urmează și cîți dintre părinții care îi încurajează știu pentru ce bătălie îi antrenează. Din primii ani în care a pus mîna pe racheta de tenis, viața Simonei s-a schimbat: antrenamente peste antrenamente, eforturi de a deveni „vizibilă“ în primele rînduri rezervate marilor jucătoare, eșecuri triste, de ultimă secundă, sau succese surprinzătoare, venite parcă de nicăieri. Ani lungi de muncă cu gîndul la un trofeu mare, care să conteze în calculele rigide ale tenisului mondial: „De la 14 ani visez la acest moment“, spune, la 26 de ani, tenismana, după cîștigarea turneului Roland Garros. Adică 12 ani de muncit pe brînci, cu gîndul la o posibilă mare victorie.

Dar și odată ajunsă în liga celor mai buni, Simona Halep a avut de înfruntat greutăți și adversități nu numai pe teren, ci și în afara lui: presa a tocat mărunt fiecare detaliu din viața ei personală, fiecare mișcare privată, fiecare privire sau gest. Au fost filmați și fotografiați părinții, iubiții, prietenii, vecinii, profesorii, foștii colegi. Paparazzii i-au fotografiat, lacomi, proprietățile, i-au cîntărit, individioși, averile. Operația de micșorare a sînilor a fost subiectul mestecat de jurnaliști și fotografi pînă la saturație: animații grafice, comentarii penibile, întrebări grosolane, titluri amuțitoare („Bust mai mic, trofee multe!“, a apărut pe prima pagină a unui important ziar sportiv), tot arsenalul mediatic a fost pus la bătaie pentru a stîrni și întreține bîrfa, senzaționalul. Și la opt ani după operație, în conferințele de presă se mai găsește cîte un neica nimeni, autohton sau străin, care să caute cu lumînarea un mărunt moment de glorie, întrebînd-o despre sîni și intervenția chirugicală.

Dar nici asta nu a fost de ajuns. Simona Halep a devenit armă în cafturile politice ale vremurilor sale, folosită cu nerușinare de oricine avea dușmani și un cap de dat în gură: politicieni care aveau nevoie să anime mulțimile adunate cu arcanul ca să le cînte în strună, ziariști precari, cu umor îndoielnic, care au de animat cititori din ce în ce mai răsfirați și de întreținut o glorie nefastă, bazată strict pe rating, comentatori de ocazie, blog-uri isterice, organizații naționaliste, toți și toate s-au gîndit să transforme momentul de glorie al tenismanei într-unul de etalat bojoci și mușchi. (Că veni vorba: caricatura – proastă – din Charlie Hebdo ne-a iritat? Citiți cîteva dintre titlurile unor articole despre sportivă, apărute de-a lungul vremii în presa de la noi, din România noastră – pe site-ul Times New Roman între altele – și veți vedea că indignarea ar fi trebuit să înceapă mai demult și mai de aproape.) Iar oameni de litere serioși, dar meschini în fond, au identificat, cu promptitudine, motivul pentru care Simona Halep joacă: pentru bani și glorie proprie. Nu ca alții care lucrează pe gratis și de dragul anonimatului…

Dincolo de toate, însă, Simona Halep poate mobiliza, fără îndoială, prin exemplul propriu, copii și tineri în drumul spre performanță, în orice domeniu. Un model nu numai prin efort și talent, ci, mai ales, prin tăcerea cu care înconjoară greutățile purtate pe umeri de-a lungul carierei. Revin și spun: cîți dintre copiii de azi, performerii de mîine, știu toate astea? Cît ar trebui să știe la început de drum și cîte ar trebui să fie pregătiți să afle pe măsură ce înaintează? Cum măsori sacrificiile și victoriile? 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.